Skip to main content

Full text of "Istoria incepe de oriunde o privesti (vol. 3)"

See other formats


Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş 



Ist 



Of '3 începe 

de oriunde 

o priveşti 




mm 



Teologie pentru azi 

Bucureşti 

2013 



1 . Componenţa divanului lui Vasile Lupu 

Divanul lui Vasile Lupu, în anul 1652, era 
format din 8 greci şi 3 români 1 . 

Grecii erau: Gheorghe Ghica (vornicul Ţării 
de jos), Toma Cantacuzino (vornicul Ţării de sus), 
Stamate postelnicul, Alexandru paharnicul, Iordache 
Cantacuzino vistiernicul, Gheorghe hatmanul şi 
Enache comisul... fără ca autorul să ne dea si al 8-lea 
nume. 

Cei 3 români: Gheorghe Ştefan logofătul, 
Constantin Ciogolea spătarul şi fratele acestuia, 
Pătraşcu Ciogolea stolnicul. 

Toţi grecii erau la Iaşi iar românii în 
provincie . 

2. Semnătura regelui Carol I 



In Monitorul oficial din ziua de vineri, 8 
aprilie 1888, toate legile lui Carol I sunt semnate 
astfel: „Carol I, din graţia luî Dumnedeu şi voinţa 
naţională, Rege al României" . 



3. Despre viaţa Arhimandritului Eufrosin 
Poteca 



Numele 4 său de mirean a fost Dimitrie Poteca. 
Şi s-a născut în anul 1786, în satul Nucşoara, plasa 
Teleajen, în judeţul Prahova 5 . 



1 Alexandru D.[imitrie] Xenopol, Istoria Românilor din Dacia Traiană, 
ed. a IlI-a, revăzută de autor şi îngrijită de I. Vlădescu, voi. VII, De la 
Matei Basarab şi Vasile Lupu până la Brancovanu (1633-1689), Ed. 
Cartea Românească, Bucureşti, f. a., p. 19. 

Despre autor: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_D._Xenopol. 

2 Ibidem. 

3 Regatul României. Monitorul oficial, nr. 7, vineri, 8 (20) aprilie 1888, p. 
1. Numărul de faţă are 16 pagini. 

4 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Eufrosin_Poteca. 

G. Dem. Teodorescu, Vieţa şi operile lui Eufrosinu Poteca (cu căte-va 
din scrierile 'i inedite), Ed. Tipografiei Academiei Române, Bucuresci, 
1883, p. 6. Cartea are 84 p. 



A primit primele cunoştinţe la Biserica din 
satul natal, apoi a venit şi a studiat la Bucureşti . 

Devine monah, sub numele de Eufrosin, la 
vârsta de 26 de ani. începe să studieze limbile greacă 
şi latină, alături de teologie, fiind coleg cu Petru 
Poenaru 7 . 

Intre anii 1812-1816 studiază cu profesorii 
Constantin Vardalah, Chiriac şi Atanasie Vogoride. 

Intre 1816-1818, împreună cu Poenaru, 
Eufrosin Poteca a tradus cărţi din greacă în română 8 . 

In şcoala lui Neofit Duca, Eufrosin preda 
Dogmatică 9 . La Sfântul Sava, în Bucureşti, a predat 
Geografia în română 10 . 

Pleacă în Italia şi studiază la Pisa 11 . După un 
an şi câteva luni merge la Paris. Şi aici studiază până 
la începutul anului 1825 12 . Şi în Occident el a făcut 
studii de teologie, filosofie şi istorie 13 . 

Ca ieromonah, la 39 de ani, Părintele Eufrosin 
se întoarce în Bucureşti de la studii si devine 
profesor 14 . Şi de la 1 octombrie 1825, la „scola 
[şcoala] naţională" Sfântul Sava din Bucureşti, el 
predă filosofie 15 . 

Predă 3 ani filosofie. 

In 1828 armata rusă transformă scoală de la 
Sfântul Sava în spital militar şi pentru doi ani de zile 
cursurile scolii au încetat 16 . 

In cei doi ani de stagnare, Eufrosin merge la 
Pesta [Budapesta] pentru a-şi tipări o carte pe care o 
tradusese. In septembrie 1828 a ajuns în Pesta şi în 
30 (?) februarie 1829 îşi semna prefaţa la carte 17 . 

Şi astfel tipărea prima carte de filosofie 
tradusă în limba română 1 . 



6 Ibidem. 

7 Idem, p. 7. A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Petrache_Poenaru. 

8 Ibidem. 

9 Idem, p. 8. 

10 Idem, p. 11. 
Idem, p. 11-12. 
Idem, p. 12. 
Ibidem. 
Ibidem. 
Ibidem. 
Idem, p. 13. 
Ibidem. 
Idem, p. 14. 



Spre sfârşitul lui 1829, când revine în ţară, 
ieromonahul Eufrosin e hirotesit arhimandrit. Apoi, 
cu recomandarea generalului Pavel Kisselef, devine 
egumen al Mănăstirii Motru, de lângă satul Gura 
Motrului, jud. Dolj, depinzând astfel de Episcopia 
Argeşului 19 . 

Restaurează Mănăstirea pe propria-i cheltuială 
si o extinde . Si de la 45 de ani se dedică studiului 
şi rugăciunii . 

Era respectat şi iubit pentru sinceritatea, 
demnitatea, independenţa sa de caracter şi curajul 

99 

opiniei. Căci era un om energic şi hotărât . 

In 1854, Arhimandritul Eufrosin dăruie suma 
de 38. 400 lei vechi sau 1.200 de galbeni pentru 
tinerii silitori care nu aveau bani ca să studieze . 

Căci între 1840-1854 ajutase continuu diferiţi 
tineri din şcolile începătoare 24 . 

9S 

A fost 29 de ani egumen la Motru . 
Şi autorul trece în revistă 18 lucrări scrise sau 
traduse de Părintele Eufrosin 26 . 



Testamentul său: p. 46-48. E semnat la 10 

97 

decembrie 1856 . Avea peste 70 de ani când îşi 
întocmea testamentul . 

A lăsat moştenire 4.000 de galbeni si cărţile 
sale catalogate Colegiului Naţional din Bucureşti 29 , 
adică pentru Sfântul Sava 30 . Din ei trebuiau să se 
întreţină 8 băieţi la studii, 5 în Bucureşti si 3 în 

y 5 ™ 5 3 

Craiova 31 . 

Cărţile sale vor merge la Sfântul Sava, hainele 
se vor împărţi, un portret şi cărţi pentru secretarul 



19 Ibidem. 

20 Ibidem. 

21 Idem, p. 15. 

22 Idem, p. 16. 

23 Idem, p. 17. 

24 Ibidem. 

25 Idem, p. 18. 

26 Idem, p. 19-25. 

27 Idem, p. 48. 

28 Idem, p. 46. 

29 Idem, p. 47. 

30 Idem, p. 48. 

31 Idem, p. 47. 



său, Radu Popescu, veşmintele sale bune şi crucea 
împodobită cu pietre roşii vor rămâne Mănăstirii . 

100 de galbeni i-a lăsat şcolii satului Gura 
Motrului şi alţi 100 de galbeni şcolii natale, din 



Nucşoara 33 . 



Si totalul donaţiilor sale a fost acela de 341. 

34 



342 de galbeni 



4. O ciocnire între două trenuri 

In ziarul Opinia, de duminică, 5 ianuarie 
1914, sub titlul Teribilă ciocnire de trenuri, ni se 
prezintă evenimentul nefericit în următorii termeni 
tabloizi: 

„Aseară a avut loc, între staţiile Crivina şi 
Periş, o teribilă ciocnire între expresul de Galaţi, 
care soseşte în Capitală la 7 şi 5 minute şi trenul de 
marfă 693. 

Ciocnirea a fost extrem de violentă - asa că 
toate geamurile de la ultimele trei vagoane ale 
expresului s'au făcut ţănduri [ţăndări]. 

S'a iscat o panică teribilă - dar din nefericire 
nu este de cît un singur mort, frînarul Vasile Dima, 
care aruncat între vagoane, a fost oribil mutilat. 

Sunt 12 vagoane complect sfărâmate - şi, din 
cauza aceasta toate trenurile din şi spre Bucureşti, au 
avut mari întîrzieri" 35 . 

Adică nu numai azi se expediază în trei fraze 
un întreg eveniment, ci tabloidizarea are un trecut 
deloc recent în ziaristica românească. 

5. Hasdeu si boierii 

Pe 11 februarie 1869, Hasdeu îsi semna Oda 



36 



la boiari. Un poem social în 19 strofe 



32 Idem, p. 48. 

33 Ibidem. 

34 Idem, p. 49. 

35 Ziarul Opinia (ziar conservator-democrat), anul XL, nr. 2.073, 
duminică, 5 ianuarie 1914, p. 3. 

Ziarul are 4 pagini, apărea la Iaşi, şi abonamentul lui, pe un an, costa 20 
de lei. 



în care boierii sunt asemănaţi omizilor 
lacome, care au supt „sucul şi sângele din vine" 37 . 
Din vinele românilor. 

Jupanul [boierul] râde ca un gâde . Suspinul 
poporului are ecou 39 . Şi boierul a nesocotit „suspinul 
României" 40 . 

In strofa a 8-a citează din Sfânta Scriptură 
despre învierea morţilor . In strofa a 11-a, boierii au 
„hoituri învechite" 42 . 

Despre trupul mortului blestemat 43 . Şi despre 
mitul că strigoiul se dezmorţeşte si iese din mormânt 
în timpul furtunii . 

Fudulia boierului e datorată neamului său . 
Deşi el arată, prin tot ceea ce face, că suferă de 
goliciune de inimă şi minte, e lacom, dispreţuieşte 
cele sfinte şi e lipsit de ruşine . 

Boierii trag după ei „invasia [invazia] străină", 
chemându-i astfel pe străini şi unguri ca să danseze 
pe mormintele românilor 47 . 

Şi se observă faptul că ungurii nu sunt nişte 
„străini oarecare" ci o entitate aparte, care ne doreşte 
răul mai mult decât oricare alt neam străin. 

Ultima strofă îndeamnă la luptă, pentru ca să 
îngropăm „lăcustele", adică pe cotropitori . 

Numai că ultimul vers e disonant cu tot 
poemul: „Seî baţi prin libertate)..." . 

însă cum să îi baţi prin libertate... dacă îi 
îngropi ca pe lăcuste? 

6. Umorul la 1900 



36 B. Petriceicu-Hâjdeu, Oda la boeri (1848-1869), Ed. Tipografia C. A. 
Rosetti, Bucuresci, 1869, 14 p. 

37 Idem, p. 5. 

38 Idem, p. 6. 

39 Ibidem. 

40 Idem, p. 7. 

41 Idem, p. 8. 



1UC111, p. o. 

42 Idem, p. 10. 

43 Idem, p. 11. 

44 Ibidem. 

45 Idem, p. 13. 

46 Ibidem. 

47 Ibidem. 

48 Idem, p. 14. 

49 Ibidem. 



Dumitru Teleor (1858-1920) îşi edita la 1900 
cartea: Ultimele schite umoristice 50 . Schitele fiind în 
număr de IO 51 ... 



în Cavaler servant, domnul D. I. Stefânescu- 
Buzău se plimba pe bulevard cu amicul său, Ghiţă B. 
Buleandră 52 . 

Doamna Ceprăzeanu 53 are ceva de spus, pe 
când „d-soara Lelia Păstrăveanu" cântă romanţe 54 . 

Zizica 55 , doamna Ciuciulescu a valsat 56 , 
domnii Zemulescu şi Bobiţescu ...spun totul despre 
ei prin numele lor. Ei sunt caricaturali precum 
numele pe care le-au primit de la autor. 



In Schiţă vieneză (începe în p. 23), Betty apare 
alături de Tudorel . 

In a 3-a, numită, în vizită, femeile au, de 
asemenea, nume bătătoare la ochi: Zoica, Miţa, 
Săftica, madam Potgorăscu 59 , Mariţa 60 , madam 
Căldăreanu, Elenuţa 61 , Frosa, Ghiţa, Salomia, 
Bălaşa . La fel şi singurul bărbat: Mihalache 

fin 

Pîngelescu . Cel care pingeleşte pantofi. 



în La biurou îi găsim, alături de domnul V. 
Popescu 64 , şi pe domnii Gion, Patriciu, Pangrati şi 
Speranţă . 

„O damă bătrână" băgă capul pe uşă şi 
întrebă: „Măiculiţă, unde se dă bileturile de tren?" 66 . 



50 D.[umitru] Teleor, Ultimele schiţe umoristice, Ed. Tipografia G. A. 
Lazareanu, Bucuresci, 1900, 93 p. 

51 Idem, p. 94. 

52 Idem, p. 11. 

53 Idem, p. 13. 

54 Idem, p. 14. 

55 Idem, p. 16. 

56 Idem, p. 17. 

57 Idem, p. 18. 

58 Idem, p. 27. 

59 Idem, p. 32. 

60 Idem, p. 34. 

61 Idem, p. 35. 

62 Idem, p. 36. 

63 Ibidem. 

64 Idem, p. 39. 

65 Idem, p. 40. 

66 Idem, p. 41. 



Niculcea Ionescu se recomandă. îi răspunde 



Vasile Popescu . 



Domnul si doamna Gândăceanu nu „sed" 
nicăieri altundeva decât „în jurul mesei din 
grădină" 8 . 

Doamna Gândăceanu citeşte, cu voce tare, 
romanul Viaţa la ţară de Duiliu Zamfirescu. 
Gândăceanu ascultă... şi lectura e la p. 84 69 . 

Insă domnul Gândăceanu „cască să i se rupă 
fălcile'" de atâta lectură 70 . 

/\ '-i i 

In La telefon se sună la Ministerul cultelor . 
Domnul Licăescu 72 vorbeşte cu domnişoara 
secretară Ninetta, cu nume „de Botez" Elena, care 
locuieşte „în fundătura Minotaurului" 73 . 

După care se descrie 74 : 

— Sînt blondă, micuţă, cu ochi al- 
baştri bătînd în violet, cu păr aproape 
alb de bălan ce este, moale, ondulat ; 
am mîinî mici. C'o mînă d'a dumitale 
îmi cuprinzi amîndouă mîinîle. Sunt ve- 
selă tot-d'auna. 

— D-ră, te iubesc T 

Cînd zise cuvîntul «te iubesc» i se păru 
că se cutremură sîrma precum şi edifi- 
ciul ministerului. 

Asemenea convorbiri aii urmat aproape 
trei săptămînî, luînd din ce în ce un ca- 
racter maî intim, maî pasionat, pînă cînd 
într'o zt aii hotărît să se întîlnească în 
Cişmegiii, pe lîngă lac, de Ia patru la 
şease seara. Care o veni maî înainte să 
aştepte pe cel-1'alt. 

Insă surpriza lui Licăescu a fost de proporţii. 

67 Idem, p. 43. 

68 Idem, p. 47. 

69 Ibidem. 

70 Idem, p. 49. 

71 Idem, p. 55. 

72 Idem, p. 56. 

73 Idem, p. 58. 

74 Idem, p. 59. 



Nu exista nicio domnişoară Ninetta, ci un 
bărbat se dăduse drept domnişoară, imitând vocea 
unei fete 75 . 



Costică şi Naică în Un ştrengar . Şi boierul îl 
alinta pe Anton Pann cu apelativul Antonică 11 . 

Naică apare şi în O întîlnire . Alături de 
Bibica 19 . în Tusa Joita, funcţionarul ministerial se 
numeşte Zamfirache Păpurescu m . 



7. Raziile poliţieneşti 



în Viaţa Capitalei din 1 ianuarie 19 12 81 citim 
despre „o deciziune... lăudabilă" 82 a Poliţiei române. 
Căci „autorităţile poliţieneşti" s-au hotărât să facă 
„un cât mai riguros control al femeilor uşoare 
clandestine" 83 . 

Si dacă atunci se hotărâseră să 
controleze. ..înseamnă că până atunci lăsaseră ca... să 
se prolifereze. 

Cine sunt uşoarele clandestinei „Adică al 
femeilor acelora care fără nici o observaţie medicală, 
îşi practică meseria lor lamentabilă, şi devin 
totdeauna adevărate pepiniere de maladii 
periculoase" 84 . 

Mai pe scurt: prostituţia = focar de infecţie. 

Iar poliţia a luat „măsuri autoritare în contra 
cărora nu se poate ridica nimeni" . 

însă autorul acestor rânduri nu era indignat că 
prostituţia era o realitate degradantă în spaţiul 
românesc. ..ci că femeile care se prostituau nu erau 



75 Idem, p. 60. 

76 Idem, p. 64. 

77 Idem, p. 73. 

78 Idem, p. 84. 

79 Ibidem. 

80 Idem, p. 89. 

81 Viaţa Capitalei (revistă de spectacole teatrale, de artişti români şi 
străini, de informaţii din ţară şi străinătate), nr. 2, 1 ianuarie 1912, Ed. 
Tipografia Cooperativa, Bucureşt, 1912, 8 p. 

82 Idem, p. 3. 

83 Ibidem. 

84 Ibidem. 

85 Ibidem. 



10 



sigure din punct de vedere sexual, pentru că nu 
aveau control medical. 

8. Teatrele de varietăţi din tară 



în acelaşi număr din Viaţa Capitalei, în p. 4, 
aflăm numele teatrelor de varietăţi din ţară (adică 
fără Bucureşti), numele oraşelor în care 
funcţionează şi numele directorilor lor. Date de la 
1912... 

La Brăila, la Trocadero, director era S. 
Grinberg. Iar la Modern, tot în Brăila, director era I. 
Dumitriu. 

La Bârlad, teatrul se numea Gabor iar 
directorul lui era I. Gabor. 

In Bacău erau două teatre de varietăţi: 
Splendid, condus de D. Popescu şi Schmmetter 
condus de I. Schmmetter. 

Filip, de la Buzău, era condus de Filip 
Dumitrescu. In Botoşani era Francez, condus de E. 
Paplicher. 

La Craiova erau două: Bohm, al lui E. Bohm 
si Cocor, condus de Ştefan Forai. 

Constanţa era campioană în materie de teatre 
de varietăţi: avea 7 teatre. Splendid era al lui Mişu 
Georgescu, Europa al lui G. Stavridi, Princiar al lui 
Miloşi, Principesa Măria al lui Z. Ambrozi, Regal 
era condus de fraţii Gheorghiu, Şmolenski era al lui 
D. Vartolomeu, pe când Carmen Sylva al lui M. 
Nascalagiu. 

In Câmpina era Braun, al lui Braun, în 
Focşani erau două: Regal, al lui D. Steiner şi Terasa 
Napoleon a lui Napoleon, în Giurgiu era High Life al 
lui L. Lebenzan, în Galaţi două: London, condus de 
A. Drucker şi Sofia, al lui Filip Iancu. 

In Huşi, teatrul Iacob era al lui Iacob 
Schwartz. în Iaşi, Coleseul Bragadiru era condus de 
Leibovici şi Grinberg. 

La Tecuci era Regal, condus de Segal, tot 
Regal se numea şi cel din Târgu Ocna, condus de 
Rubinstein, la Ploieşti era Grivita, al lui Adolf 



11 



Venigher, la Roman teatrul se numea ca cel de la 
Giurgiu, High Life, şi era al lui Ioan Nicolescu. 

La Piatra Neamţ era alt Regal, al lui Dumitru 
Leventis şi ultimul de pe listă, cel de la Caracal, se 
numea Modern, condus de C. Pârvulescu. 

9. Teologul îl trage la rost pe filosof 



Lucian Blaga avea 45 de ani în 1940, pentru 
că e născut în 1895. Părintele Stăniloae avea 37 de 
ani în 1940, când a scris în mod critic despre Blaga 
în Telegraful Român s . 

Şi i-a spus lui Blaga că poporul român a fost 
dintotdeauna „creştin şi ortodox" şi că el practică o 
filosofie „antiortodoxă" 88 . 

Mai dăm o pagină... şi Stăniloae îi spune lui 
Blaga că există „multe contraziceri logice" în 
tezele susţinute de el. 

In p. 17: „spiritualitatea românească se 
revelează în mod esenţial prin ortodoxie". Pentru că 
„etnicul românesc nu poate cunoaşte şi trăi 
religiozitatea în altă formă decât ca ortodoxie" 90 . 

Realitatea curentă din România ne arată că se 
poate trăi şi altfel religiozitatea... numai că 
religiozitatea de altă factură decât cea ortodoxă nu 
are continuitate cu religiozitatea de două milenii a 
românilor. Şi cei care o practică tocmai de acest 
lucru „se bucură": de faptul că nu seamănă cu 
românii de odinioară. 

Tot în p. 18: „Ortodoxia este adâncul 
nostru.... Fără. acest adânc nu mai putem avea nici 
ceva al nostru. Ne pierdem pe noi înşine". Ceea ce 



Dumitru Stăniloae, Poziţia dlui Lucian Blaga faţă de creştinism şi 
ortodoxie, Ed. Paideia, Bucureşti, 1993, în Notă asupra ediţiei, semnată 
de Mihai-Petru Georgescu. 

Cartea are 125 de p. în ediţia de faţă şi reproduce ediţia de la Sibiu, Ed. 
Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1942, ediţie care, la rândul ei, reproduce 
Telegraful Român (1940, 1942). 

87 Idem, p. 8. 

88 Idem, p. 9. 

89 Idem, p. 10. 

90 Idem, p. 18. 



12 



înseamnă că formele eterodoxe de religiozitate sunt 
depersonalizări. Inclusiv depersonalizări etnice... 

Părintele Dumitru îi găseşte meteahna lui 
Blaga în gnoseologie 91 . Pentru că Blaga practică „un 
fel de agnosticism... sau un fel de kantianism 
poetic 

Marele Anonim al lui Blaga e un truc, pentru 
că „frânele stilistice nu ne lasă să cunoaştem nimic 
real, deci nici pe Marele Anonim" . 

In p. 23: Blaga „nu admite Revelaţiune 
divină". Iar dacă „cultura poate exista fără 
convingerea despre o obiectivitate. Religia însă nu. 
Ea nu se poate legitima ca joc gratuit al spiritului, 
cum se legitimează cultura" 94 . 

In p. 26-27 un alt păcat al lui Blaga: îl credea 
pe Hristos un om divinizat, un fel de supraom al lui 
Nietzsche dar nu Dumnezeu si om. 

y 

In p. 29 altul: Blaga a afirmat „că toate 
religiile au aceeaşi valoare si acelaşi nivel" 95 . 

Sau despre cum teologul e foarte atent la 
fundamentele gândirii cuiva, la crezurile sale şi nu, 
în primul rând, la stilistica lui. Pentru că poţi scrie 
foarte frumos şi eretic în acelaşi timp 96 . 

In p. 30: Blaga „nu vede nicio deosebire între 
metafizică şi religie". 

In p. 56, construcţia filosofică a lui Blaga, cu 
Marele Anonim în frunte, e considerată de Stăniloae 
„un mit, cel mai inconsistent şi mai meschin din câte 
există şi cel mai incompatibil cu vreo ordine 
morală". 

In p. 81: „A se vedea preferinţa D-sale pentru 
hinduism şi ciuda pe creştinism că nu e favorabil 
orgiei de mituri". 

In p. 96, teologul merge şi mai la subiect: 
Marele Anonim e Dumnezeul lui Calvin, Care nu are 
„trăsături părinteşti" 97 . De aceea „filosofia d-lui 



91 Idem, p. 20. 

92 Idem, p. 21. 

93 Idem, p. 22. 

94 Idem, p. 25. 

95 Idem, p. 29. 

96 în p. 33, Părintele Stăniloae spune în acest sens: „Ce frumos a vorbit şi 
Renan despre Iisus, numai că I-a negat dumnezeirea, înlăturând suportul 
creştinismului". 

97 Idem, p. 96. 



13 



Blaga se vădeşte a purta nu numai pecetea filosofiei 
germane, ci şi a protestantismului german, în care 
aceea îsi are substratul. 

Subiectivismul filosofiei germane, ca 
individualism şi neîncredere în putinţa de-a cunoaşte 
realitatea si de-a intra în comuniune cu ea, nu e 
specific ortodoxiei, ci îşi are izvorul în 
protestantismul pesimist al lui sola fide, care afirmă 
că toate puterile cognitive şi etice ale omului sunt 
definitiv distruse prin păcat" . 

In p. 97: filosofia lui Blaga este 
„individualistă şi antietică". In ea „nu există 
comuniune". 

Pe lângă faptul că arată îngustimea! 
individualismul filosofiei lui Blaga, în p. 98 îi spune 
că nu e nicio noutate în ea, pentru că e învechită. „E 
o filosofie după stilul veacului al 19-lea". 

Editorii cărţii au început cu fragmentul din 
iulie 1942, din care am citat până acum, şi care a fost 
o recenzie la Religie şi Spirit, şi de la p. 101 începe 
recenzia lui Stăniloae din 1940, la cartea 
Diferenţialele divine a lui Blaga. 

Insă si în 1940 Părintele Dumitru a atacat 
problema Marelui Anonim". Şi a subliniat faptul că 
Marele Anonim al lui Blaga a creat lumea în mod 
panteist, pentru că lumea e din substanţa lui 100 . 

In p. 105 ajunge, printr-un singur verb, la 
esenţa scrierii lui Blaga: „dl. Lucian Blaga îşi 
imaginează o foarte complicată şi ingenioasă 
maşinărie" 101 . Avem de-a face, aşadar, cu o fabulaţie 
si nu cu o descriere a realităţii. 

Ironia se îngroaşă în p. 107, când Marele 
Anonim e privit în toată caricaturalitatea sa: „tocmai 
aceasta îl face pe Marele Anonim să se teamă de 
om, ca acesta să nu se facă asemenea lui. De aceea a 
luat măsuri ca omul să nu se poată desăvârşi întru 
cunoaştere şi putere. Actul prin care frânează 



98 Idem, p. 96-97. 

99 Idem, p. 102. 



100 Ibidem. 

101 Idem, p. 105. 



14 



Marele Anonim cunoaşterea omului este censura 
[cenzura] transcendentă, iar cel prin care 
zădărniceşte în parte revelarea misterelor este 
înfrânarea transcendentă". 

In p. 111 îi reproşează lui Blaga că îl privează 
pe Dumnezeu „de două însuşiri fundamentale pentru 
o persoană: de voinţă şi de iubire". 

In p. 115 spune că Blaga „e un adept al lui 
Democrit şi în special al atomismului materialist, 
care considera lumea cu tot ce e în ea ca un produs, 
prin agregare şi dezagregare, al părticelelor de 
materie ce stau la baza tuturor". 

Şi în p. 120 îşi exprimă dezamăgirea faţă. de 
modul în care Blaga îşi rata vocaţia: „E o mare 
durere pentru noi că dl Lucian Blaga a zădărnicit 
posibilitatea ca creştinismul şi, în special, ortodoxia 
să poată arăta în D-sa un exponent al lor, un 
luminător al unor taine fermecătoare ale lor. 

Pierderea e simţitoare şi pentru neam şi pentru 
ortodoxie, dar mai mare este pentru dl. Lucian 
Blaga, a cărui filosofie ar fi putut fi transmisă din 
veac în veac în legătură cu ele. In ipostaza în care s- 
a dezvăluit acum, nici neamul, nici ortodoxia nu-1 
mai pot urma, căci nu se recunosc în ea. 

Să sperăm totuşi că se va întoarce. Istoria 
cugetării omeneşti mai cunoaşte asemenea întoarceri 
vivificatoare şi mântuitoare". 

S-a întors Blaga?... Ştiu doar că Stăniloae a 
avut dreptate.. .şi că fiecare teolog trebuie să vadă 
drept, profund, atent creaţiile teologice şi culturale 
de tot felul, pentru a le amenda. Asta nu înseamnă 
că toţi vor înţelege justeţea actului teologului. 



10. Aspecte neglijabile 



în A Good Day To Die Hard [201 3] 102 sau în 
Die Hard 5, Bruce Willis, împreună cu fiul său, mai 
fărâmă nişte maşini. Intră cu maşina, furată de la 

J 5 5 1 ™ 



102 A se vedea: http://www.imdb.com/title/ttl606378/. 



15 



alţii, în oricare altă maşină care îi stă în cale... si când 
pun mâna pe mitralieră... mitraliera se opreşte numai 
când toţi inamicii lor sunt morţi. Insă niciodată nu 
dau atenţie la detaliul... că. ei produc morţi, mulţi 
morţi si daune imense societăţii. 

5 5 5 

Iar dacă, doar infractorii sunt răul societăţii, 
ce face societatea cu oameni de-alde Bruce-fărâmă- 
tot, agenţi secreţi hiperviolenţi, fără conştiinţă, când 
aceştia se întorc de la muncă sau când sunt 

5 

pensionaţii Pot ei să se domolească, dacă viaţa lor e 
crima, violenţa, încălcarea legii? 



11. Opera poetică a lui Antioh Dimitrievici 
Cantemir 



Virgil Teodorescu a tradus din rusă opera 
poetică a lui Antioh Dimitrievici Cantemir 103 , după o 
ediţie apărută la Leningrad, în 1956 1 . 

Şi aceasta e formată din 9 satire, 4 cântece, 
două epistole, 6 fabule, 9 epigrame, Petrida sau 
descrierea în stihuri a morţii lui Petru cel Mare, 
împăratul întregii Rusii şi alte 6 poeme 10 . 

Poemul Petrida e format din 250 de versuri 106 . 

Şi Antioh plânge în el „a Rusiei durere" 107 , între 

versurile 10-14 creionând portretul moral al ţarului 

defunct: 

„Blândeţe, cumpătare, curaj, înţelepciune, 

Şi grijă părintească, şi dreaptă judecată, 

Ţar gospodar cum nu cred să mai fi fost 

vreodată, 

Şi credincios prieten, cu inimă de aur, 
Oştean cum n-a fost altul încununat cu 

laur" 108 . ' 



103 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Antioh_Dimitrievici_Cantemir. 

104 Antioh Cantemir, Stihuri, trad. din rusă în rom. de Virgil Teodorescu, 
cu studiu introd. de Paul Cornea, Ed. pentru Literatură universală, 
Bucureşti, 1966, 295 p. 

105 Idem, p. 293-295. 

106 Idem, p. 251-258. 

107 Idem, p. 251. 

108 Ibidem. 



16 



12. Dacă Google Reader nu va mai fi 



RS Şurile Google Reader au apărut în 
octombrie 2005 109 . Si s-au dezvoltat într-un mod 
familiar până în 13 martie 2013, când ne-au 
anunţat 110 că vor să închidă utilitarul pe 1 iulie 
20 13... pentru că „nu e rentabil". 

Insă din punctul meu de vedere nimic de la 
Google nu e rentabil, în afară de Google Reader şi 
Pic as a. 

M-am dispensat de Blogger foarte uşor, 
Gmail-vX nu îl folosesc prea mult, Google + e o 
eroare de marketing... dar îmi place arhivarea de 
fotografii din Picasa cât şi pachetul de RSSuri pe 
care îl am în Google Reader. 

Nu am, adesea, ce citi, pentru că nu se prea 
mai scrie serios la nivel onlinc.dar măcar ştiu ceea 
ce se scrie pe alte bloguri şi platforme. Stau la curent 
cu noutăţile. A închide Google Reader înseamnă a 
mă dispensa de Google, pe care îl folosesc doar la 
căutări. 

Adică o altă eroare... mar ca Google. O eroare 
soră cu Windows 8, care e un rateu de tip Vis ta. Până 
nu a apărut Windows 7 n-am putut lucra pe Vis ta. 
Am rămas pe XP. La fel acum: am nevoie de 
următorul... pentru că Windows 8 e un pas înapoi. 



13. Caracterul românesc 



în ziua de 31 martie 1941, Gheorghe I. 
Brătianu 111 conferenţia despre Destinul românesc 112 . 

Conferinţă în care spune la un moment dat: 
„elementele permanente ale trecutului [nostru]... ne 



109 A se vedea: http://googlereader.blogspot.ro/2005/10/google-reader- 
two-weeks.html. 

1 10 Idem: http://googlereader.blogspot.ro/201 3/03/powering-down-google- 
reader.html. 

1 ' ' Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_I._Br%C4%83tianu. 

Gheorghe I. Brătianu, Cuvinte către români. Zece conferinţe şi 
prelegeri, ediţie, studiu introd., note şi indice de Ion Toderaşcu, Ed. 
Universităţii „Al. I. Cuza", Iaşi, 1996, p. 81-94. Cartea are 179 p. şi costa 
5. 300 lei la publicare. 



17 



arată la conducătorii noştri de odinioară o modestie 
creştinească, atât de deosebită de trufia semeaţă a 
altora, o mărginire realistă la dreptul şi la pământul 
ţării, îndepărtând visurile de stăpânire împărătească 
ale vecinilor; dar aceleaşi elemente cuprind un 
sentiment statornic al unei vieţi de sine stătătoare si 

5 5 

1 1 O 

o legitimă mândrie a chemării de sine" . 

Conştiinţă creştină, plină de realism istoric şi, 
în acelaşi timp, conştiinţa statorniciei noastre pe 
aceste meleaguri, care ne face să ne simţim acasă. 



14. Trei lucruri despre Biserică 

Capitolul al 4-lea din între Orient şi 
Occident 114 e dedicat Bisericii. Bisericii Ortodoxe 
Române. Paginile 141-159. 

Şi Neagu Djuvara recunoaşte trei lucruri aici: 

1. Biserica a fost refugiul românilor („în atâta 
nesiguranţă şi nedreptate, de care se loveşte 
pretutindeni şi oricând, românul nu are decât o 
scăpare: Biserica" 115 ); 

2. Ortodoxia românilor nu poate fi dezlipită de 
amprenta ei naţională („apartenenţa la ortodoxism 
se va confunda, în cele din urmă, în subconştientul 
popular, cu sentimentul naţional" 116 ); 

3. Biserica a protejat cultura („Biserica, în 
pofida păcatelor şi a cusururilor ei, rămâne, ca în 
Evul mediu occidental, singurul refugiu al 
culturii" 117 ). 

15. Haşdeu despre Talmud 

In 1866 Haşdeu scria un studiu despre 
Talmud in . 



113 Idem, p. 85-86. 

Neagu Djuvara, între Orient şi Occident. Ţările române la începutul 
epocii moderne (1800-1848), trad. [din fr.] de Măria Carpov, Ed. 
Humanitas, Bucureşti, 1995, 398 p. 

115 Idem, p. 152. 

116 Idem, p. 153. 

117 Idem, p. 157. 

118 B. Petriceicu-Hâjdeu, Talmudul ca profesiune de Credinţă a poporului 
Israelit. Studiu asupra Iudaismului, Ed. „Biroului universal" Athanasie I. 
Niţeanu, Bucureşti, 1916, 40 p. 



18 



în care începe prin a spune, că „ovreii sunt un 
vierme intestinal, ce ne roade pe noi drept la 
inimă" 119 . De aceea se ocupă de Talmud 120 ... 

Evreii au crescut „din sudoarea străină" 121 , 
pentru că au fost „desţeraţi" 122 . Lăsaţi fără ţara lor. 

„Judanii" 123 pentru jidani. Iar Talmudul este 
legea rabinilor, care e o alta decât cea a Sfântului 

Moise 124 . 



1 9S 

Nu există unitate de opinie în Talmud , 
pentru că „rabbini sunt legislatori egali în putere" . 

Iar Talmudul nu e doar cel scris, ci şi cel oral, 
pentru că el cuprinde totalitatea comentariilor 

i tyn 

rabinice la Scriptură . 

Şi acesta s-a putut face, deoarece au 
transformat instituţia rabinului într-o „sacră 
autoritate pentru judaismul întreg" 128 . 

Pentru că rabinul se consultă, în tot ceea ce 
spune, „cu însuşi Dumnezeu" 129 . 



Din acest motiv, concluzionează Haşdeu, 
Talmudul este „un chaos monstruos" 130 , care ne 
scârbeşte, ne irită dar ne si amuză 131 , când observăm 
„la ce grad de absurditate se pogoară o minte 
necultă sau o inimă rătăcită" . 

Şi de la p. 18 încep ironiile la adresa 
Talmudului. Prima ironie: Talmudul spune că un 
rabin poate crea un viţel şi chiar un om. în a doua ne 
explică, pe baza Talmudului, de ce rabinii au hainele 



119 Idem, p. 5-6. 

120 Idem, p. 6. 

121 Ibidem. 

122 Idem, p. 8. 

123 Ibidem. 

124 Idem, p. 8-9. 

125 Idem, p. 10. 

126 Idem, p. 12. 

127 Idem, p. 14. 

128 Idem, p. 15. 

129 Idem, p. 16. 

130 Idem, p. 17. 

131 Ibidem. 

132 Ibidem. 



19 



murdare: „pentrucă le pătează dracul, din ură către 
religiunea judaică" 133 . 

Rabinii nu acceptă neevrei decât „în urma 
unor formalităţi francmasonice" . Iar rabinii nu 
pledează pentru „fraternitate umană" şi nici pentru 

IOC 

ospitalitate şi liberalism . 

Căci Dumnezeul lor e unul „curat Ovreesc, 
iubind numai pe Israeliţi, [şi fiind] nepăsător şi fără 
milă pentru rămăşiţa [/cealaltă parte a] neamului 
omenesc" 136 . 

In p. 27, autorul aminteşte faptul că în 
rugăciunea de dimineaţă, credincioşii evrei folosesc 
4 verbe împotriva neevreilor: dezrădăcinează, surpă, 
dărâmă şi nimiceşte, Doamne, pe neevrei. 

De aceea Dumnezeul rabinilor e un Dumnezeu 

1 ^7 

care promovează „separatismul naţional" . Iar 
Messiahul aşteptat de ei nu are o altă misiune decât 
pe aceea de a-i nimici pe toţi neevreii de pe faţa 
pământului . 

Şi pentru că rabinii L-au făcut pe Dumnezeul 
lor evreu 139 , ei au stipulat în Talmud că doar evreul e 
om i40 . De aceea aproapele evreului e doar un alt 

141 

evreu . 

Şi Talmudul îi declară pe creştini păgâni dar 
nu şi pe mahomedani . De aceea noi, creştinii, 
suntem consideraţi idolatri de către Talmudul 
evreiesc si blestemaţi 143 . 

Iar autorul se întreabă pe drept, de ce mai vor 

. . 144 -, 

evreii sa trăiască printre creştini , daca ne 
consideră „nişte simple dobitoace, şi încă mult mai 
inferioare vitelor din turma lui Mahomet" 

133 Idem, p. 19. 

134 Idem, p. 24. 

135 Idem, p. 26. 

136 Ibidem. 

137 Idem, p. 30. 

138 Ibidem. 

139 Idem, p. 32. 

140 Ibidem. 

141 Ibidem. 

142 Idem, p. 37. 

143 Ibidem. 

144 Idem, p. 38. 

145 Idem, p. 37. 



145 



20 



în p. 38 autorul citează Talmudul cu un text 
prin care evreii sunt învăţaţi să-i persecute religios 

-• -146 

pe creştini . 

Iar în ultima pagină, Haşdeu spune că 
Talmudul pedepseşte cu moartea pe creştinul care îl 
citeşte 147 . însă el a scăpat cu viaţă... 



16. Serviciile pendinte 14 * la 1938 



Secretariatul general al primăriei 
municipiului Bucureşti, registratura şi arhiva se 
aflau pe strada N. Filipescu, nr. 21 149 . 

Abatorul comunal era pe strada Splaiul Unirii, 
nr. 178. Administraţia era pe strada Moşilor, nr. 313. 

Dacă aveai nevoie la cadastru te duceai pe 
strada N. Filipescu, nr. 23. 

Serviciul ecarisaj [care stârpea câinii 
vagabonzi] era pe Splaiul Unirii, nr. 186. 

Direcţia financiară şi casieria centrală: str. 
Lipscani, 110 bis, serviciul licitaţii: strada Vasile 
Boerescu, nr. 13, eforia [administraţia] sanitară: 
strada Slătineanu, nr. 19, fostă Nisipari . 

Existau 4 primării „de sector" în Bucureşti în 
1938 şi fiecare primărie avea culoarea ei. 

Primăria sector 1 avea culoarea galben şi îşi 
avea sediul în Piaţa Amzei. Pe strada Sfânta Vineri, 
nr. 51 îşi avea sediul primăria sector 2, care avea 
culoarea negru. 

De culoare albastră era primăria sector 3, care 
îşi avea sediul pe Calea Rahovei, nr. 39. Iar de 
culoare verde era primăria sector 4, care îşi avea 
sediul pe strada Banu Manta, nr. 52. 



146 Idem, p. 38-39. 

147 Idem, p. 40. 

148 Subordonate. în cazul nostru subordonate primăriei municipiului 
Bucureşti. 

Monitorul comunal. Organ oficial săptămânal [al Primăriei 
Municipiului Bucureşti], anul LXIII, nr. 6, duminică, 6 februarie 1938, p. 
2. 
150 Ibidem. 



21 



Toate numerele de telefon ale primăriilor şi 
ale sucursalelor acestora erau formate din 5 cifre. 
Primăria sector 2 avea ca număr de telefon 4. 44. 80 
iar serviciul de salubritate al sectorului 4, care era 
pe strada Berzei, nr. 25, avea numărul de telefon 3. 
58. IO 151 . 

17. Cum ajunge Haşdeu spiritist şi ce spune 
despre spiritism 



/v i ci 

In Sic Cogito [Aşa cuget eu], tipărită în 200 
de exemplare 153 , din 1892, Prologul e dedicat 
convertirii sale la spiritism. Şi aici el spune că totul a 
început la 6 luni de la moartea fiicei sale 154 , Iulia 
Hasdeu. 

In luna martie [a anului 1889, pentru că Iulia a 
murit pe 29 septembrie 1888 1 ], într-o seară 
ploioasă, a vrut să scrie ceva pe o foaie şi mâna a 
început să-i scrie singură. Preţ de cinci secunde... 

Când a citit textul pe care 1-a scris a găsit un 
mesaj „de la fiica lui", în limba franceză: „Je suiş 
heureuse; je faime; nous nous reverrons; cela doit te 
suffire. Julie Hasdeu [Sunt fericită; te iubesc; noi ne 
vom revedea; aceasta trebuie să fie de ajuns pentru 
tine. Iulia Haşdeu 156 ]" 157 . 

Şi pentru că nu a socotit deloc un act demonic 
ce s-a petrecut cu el, Haşdeu ajunge să militeze 
pentru spiritism. In consecinţă, el declară faptul că 
spiritismul e de când lumea şi tinde a deveni 
„singura credinţă- şciinţă [ştiinţă]" 158 . 

Şi declară „fără nici o sfială" că e spiritist 159 , 
pentru că se consideră un medium 160 . 



151 Ibidem. 

B. P. Hasdeu, Sic Cogito. Ce e viaţa? Ce e moartea? Ce e omul?, Ed. 
Revista nouă, Bucuresci, 1892, 152 p. Costa 20 de lei. 

153 Idem, pagina de dinaintea paginii de titlu. 

154 Idem, Prolog. 

155 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iulia_Hasdeu. 

156 Traducere din lb. fr. de Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruş. 

B. P. Hasdeu, Sic Cogito. Ce e viaţa? Ce e moartea? Ce e omul?, op. 
cit., Prolog. 

158 Idem, p. 1. 

159 Ibidem. 



22 



în definiţia lui, mediumul fiind un amic al 
unui spirit. Ceea ce, în cazul său, însemna că e 
mediumul fiicei sale 161 . 

Insă spiritele, ne spune Haşdeu, „nu se 
împrietenesc cu totă [toată] lumea şi nu se încred în 

1 sl<-\ 

orî-cine [oricine]" . Pentru că „mediumitatea" se 
bazează pe „ipnotisabilitatea" mediumului dar şi pe 
iubirea, simpatia, afinitatea electivă dintre el şi 

1 £ o 

agent . Aşa că Haşdeu se simţea „ales" de fiica lui 
ca să comunice cu el. 

Referindu-se la inspiraţie, autorul ne spune că 
e treapta cea mai înaltă a comunicării spiritiste 1 4 iar 
cel „inspirat" crede că el lucrează prin propriul său 

• 165 

geniu . 

In aceeaşi pagină 81, Haşdeu mărturiseşte că 
învăţa limbi străine în copilărie pentru că dorea să 
cunoască izvoarele istorice. Că a învăţat multe limbi 
pentru istoria arheologică şi nu pentru lingvistică. 

A. 

Insă tatăl său, post-mortem, „1-a ajutat" să 
scrie Etymologicum magnum 16 . Pentru că Haşdeu 
încearcă să-şi explice, pe premise spiritiste, întreaga 
sa biografie. 

Intr-o şedinţă spiritistă din 13 noiembrie 1890, 
făcută la 1 dimineaţa, „tatăl său" îi dă un mesaj prin 
mediumul V. Cosmovici . In care îi spune: „In 
calitate de ultim descendent al familiei, tu estî dator 
a continua tesaurul limbeî moldovenesc!: 

1 £Q 

Etimologicum" . 

Mesajul era în franceză şi rusă 169 iar 
Cosmovici „era de tot adormit când scriea, cu ochii 
închişi, stând în picior e [picioare], cu capul întors 
sus spre stânga de la hârtia [hârtie] 170 , primind 
suggestiunea [sugestia] în modul cel maî inconscient 



160 Idem, p. 78. 

161 Ibidem. 

162 Ibidem. 

163 Ibidem. 

164 Idem, p. 81. 

165 Ibidem. 

166 Idem, p. 82. 

167 Ibidem. 

168 Idem, p. 83 



169 Idem, p. 83-84. 

Adică fără să vadă hârtia. 



23 



[inconştient], dar o suggestiune nu dela vre-unul din 
ceî întrupaţi" ci de la spirite. 

Numai că spiritele pe care le considera 

1 10 

vorbitoare cu el erau fiica si tatăl său si nu 
demonii. 

Iar demonii ştiu să speculeze tot felul de false 
nevoi ale oamenilor şi să le satisfacă în acelaşi timp. 

In cazul lui Haşdeu, în lipsa credinţei 
puternice în Dumnezeu, demonii i-au inventat o 
religie subiectivă, prin care să îi aline, în mod fals, 
dorul de cei dragi dar să-i şi suscite atenţia în mod 
fals-stiintific. 



Mormântul şi templul Iuliei 1-a făcut tot „la 
sugestiile ei" 173 . 



Oc VOIA LUÎ DUMNEDEU 

S'A SĂVÎKŞIT ACEST TEMPLU SFIRITIST ÎNTOCMAI 

DUPĂ PLANUL PAT CU TOTE AMĂRUNTELE DE 

JULIA HaSDEU 

eîecutor fiind b. p. hasdeu 

după îndemnul căruia au lucrat 

sltjlftueă I. Georgescu 

MARMURĂ §1 MOSAIO FRAGII AXERIO 

FERÂRIĂ A. 0. CzIPSER 

VITRALIU ZlEGLEB ŞI ScHMIDT 

BRONZ Pn. SCKWEIOKERT 

MJJCCCXO 

OU VOIA LUÎ DUMMEDEU, 

* Interiâr fi exterior ţ acest templu s'a con- 
*struit fără nici un architect, fără nici un 
<ringineVt fără nicX un antreprenor : totul s'a 
< executat treptat, în curs de un an, după 
idesemnnrt ţi modelurt în carton date de 
itatăl reposatei. 



Schiţele templului sunt prezentate în paginile 
finale ale volumului de fată, înainte de Index. 

18. Fizionomia picturilor lui Picasso 

1 HA 

Nasul si ochii mari ai lui Pablo Picasso au 
intrat în mai toate picturile sale. 



B. P. Hasdeu, Sic Cogito. Ce e viaţa? Ce e moartea? Ce e omul?, op. 
cit., p. 85. 

172 Idem, p. 84. 

173 Idem, p. 1 16. Imaginea text e tot din p. 1 16. 



24 






în Autoportret, pictat în 1907, acest lucru e 
mai mult decât evident. Ochii si nasul sunt centrul 
de atenţie al picturii datorită dimensiunilor lor 
exagerate. 




Numai că ochii mari, ca două măsline, nu au 
nicio expresie. Iar negrul mat al pupilei îţi dă 
sentimentul că personajul e orb. 

Cele 5 domnişoare de la Avignon au toate 
nasul si ochii lui Picasso. Ochi foarte mari, nasuri 
lungi, pe când gura se confundă cu dimensiunea 
sprâncenelor. 

O gură mică, tăcută... alături de nişte ochi ficşi, 
metalici. 



A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Pablo_Picasso. 



25 




Lipseşte dimensiunea sexuală a femeilor dar, 
în schimb, acestea împrumută o latură animală. Cu 
precădere cele două femei din dreapta. Cea din 
picioare, dreapta sus, pare a avea un bot de câine, 
faţa ei contrastând puternic cu faţa masculină a celei 
din stânga sus, care şi ea are părul lung. 

Toate femeile au părul negru şi trupuri 
decolorate. Albastrul e şi el degradat. Numai verdele 
de pe faţa celei cu bot de câine şi negrul din părul 
femeilor sunt culori pline. 



Dacă în Femeie cu carte, din 1932, faţa femeii 
e privită din stânga şi ochii sunt poziţionaţi normal, 
de o parte şi de alta a nasului, 




din 1937 femeile lui Picasso încep să aibă doi 
ochi pe-o singură parte a feţei. 

Spre exemplu, capul Mariei-Therese Walter, 
pictat în 1937: 



26 





capul Dorei 



Maar, tot din 1937: 




Eluard din 1938: 



şi capul lui Nusch 




In 1960 însă s-a întors la faţa expozitivă, cu 
doi ochi enormi dar disproporţionaţi... 
Portret de femeie şezând: 



^I^J^ 




irl 


" 






Ir Ro 1 JL/^I 





27 



şi Jacqueline: 




ambele din 1960, dovedesc acest lucru. Un 
ochi e mai mare decât celălalt, au pupilele negre ale 
lui Picasso dar nicio expresie. 

Nasul Mariei-Therese Walter, din 1937, nu are 
nări dar are buze galbene, Dora are gene doar la un 
singur ochi şi buze roşii, Nusch are faţa de culoare 
albastru-mov, după cum albastră e şi faţa 
Jacquelinei Rocque, pictată în 1958: 




Iar dacă nu am fi cunoscut portretul Olgăi, din 
1917, am fi tras concluzia că Picasso nu a ştiut să 
surprindă expresia feţelor. 

Insă în Olga vedem aceiaşi ochi mari, nas 
lung, gură mică... dar şi liniştea tristă a sufletului ei. 



28 



Pentru că faţa ei permite o intrare în taina persoanei 
sale. 




Dar de la această stare de linişte contaminantă, 
Picasso a trecut la feţe inexpresive, cu ochi mari, 
care nu văd nimic. 

Şi cu cât sunt mai mari par tot mai orbi, 
pentru că nu îţi spun nimic despre interiorul 
oamenilor. 

Căci Picasso a transformat oamenii în măşti, 
în ziduri, în culoare plata. 

19. Ediţii traduse 



/V 1 -7C 

In voi. I din Canonul Ortodoxiei , Părintele 
Ică jr. n-a spus din ce ediţii scripturale a tradus 
textele de la p. 321-360. 

Insă a tradus scrisoarea lui Plinius din ed. lui 
Muller, Leipzig, 1903, p. 291-293 176 . 

Apologia Sfântului Iustin a tradus-o din ediţia 
lui Giuseppe Girgenti 177 , Milano, 1995, fără să ne 
indice paginile 178 . 



Diac. Ioan I. Ică jr., Canonul Ortodoxiei, voi. I. Canonul apostolic al 
primelor secole, Ed. Deisis/ Stavropoleos, Sibiu, 2008, 1039 p. 

176 Idem, p. 361, n. 1. 

177 A se vedea: http://it.wikipedia.org/wiki/Giuseppe_Girgenti. 



29 



Scrisoarea Bisericii din Smirna a tradus-o 
după două ediţii: 1 . ed. lui H. Musurillo, The Acts of 
Christian Martyrs, Oxford, 1972, p. 2-20 şi 2. ed. lui 
Th. Camelot din SC 10, 1958, p. 243-275^ 9 . 

Martiriul Sfântului Iustin 1-a tradus tot din ed. 
lui Musurillo, p. 46-52 180 . 

Pentru Epistola către Diognet a folosit SC 33 
bis, 1965 181 . Mărturiile epigrafice sunt traduse din 
DACL, voi. I. 1, 1907, col. 70 şi 74 182 . 

Epistola către Corinteni a Sfântului Clement 
Romanul e după SC 167, 1971, p. 98-104, 158- 
200 . Insă niciodată autorul nu admite faptul că a 
tras cu ochiul şi la ediţiile româneşti deja existente, 
deşi o lectură atentă, în paralel, evidenţiază acest 
fapt. 

Epistolele Sfântului Ignatie Teoforul sunt 
după Patres Apostolici, voi. II, Tubingen, 1913, p. 
83-268 184 . Pentru Contra ereziilor, a Sfântului 
Irineu, a folosit SC 264, Paris, 1989, p. 18-22 185 . 

Pentru Tertullian: SC 46 186 , la Sfântul Ipolit 

1 87 

nu ne indică sursa tradusă , Crezul apostolic după 
ed. Liuwe H. Westra, Turnhout, 2002, p. 540-541 188 
iar Didahia după SC 248 189 . 

Pentru Tradiţia apostolică a Sfântului Ipolit, 
traducătorul nostru a folosit două ediţii: SC 1 Ibis si 
Fontes Christiani 1, Herder, 1991 190 . 

Canoanele Sfinţilor Apostoli au fost traduse 
după ediţia germană a lui Th. Schermann, din 1914, 
p. 12-34 191 , Constituţiile Sfinţilor Apostoli după SC 
320, 329 şi 33 6 192 (traducerea cea mai extinsă de 
până acum), Testamentul Domnului după ed. 



178 Diac. Ioan I. Ică jr., Canonul Ortodoxiei, voi. I., ed. cit., p. 363, n. 

179 Idem, p. 369, n. 1. 

180 Idem, p. 377, n. 1. 

181 Idem, p. 381, n. 1. 

182 Idem, p. 391, n. 1. 

183 Idem, p. 395, n. 1. 

184 Idem, p. 421,n. 1. 
"" Idem, p. 477, n. 1. 

Idem, p. 513, n. 1. 
Idem, p. 543, n. 1. 
Idem, p. 559, n. 1. 

189 Idem, p. 565, n. 1. 

190 Idem, p. 573, n. 1. 

191 Idem, p. 591, n. 1. 

192 Idem, p. 597, n. 1. 



1. 



185 
186 
187 
188 



patriarhului Ignatie Efrem II Rahmani, Mainz, 1899, 
p. 3-149 193 . 



30 



In ceea ce priveşte rugăciunile evreieşti, 
Părintele Ică jr. Ie-a tradus din italiană 194 şi din 
engleză 195 . 

Omilia pascală a Sfântului Meliton de Sardes 
după SC 123 196 , Evhologhionul Sfântului Serapion 
de Thmuis după OCA 249, 1995, 46-80 197 , 
anaforalele euharistice după Spicilegium 
Friburgense 12, Fribourg, 1998, ed. a 3-a, p. 116- 
118 198 , p. 102-1 14 199 , p. 135-139 200 , p. 348-357 201 , p. 
265-268 202 , p. 244-260 şi PO 26 203 , OCA 32, p. 331- 
371 204 , Spicilegium Friburgense 12, p. 426-438 205 . 

Iar Barberini graecus 336, ultima traducere de 
aici, 1-a tradus după Ephemerides Liturgicae 80, 



Roma, 1995, fără pagini citate 



206 



20. La 1906 în Bucureşti 



207 



Din Anuarul Bucureştilor pe 1906 aflăm că 



■208 



Si 



,■209 



existau 17 anticariate de cărţi în Bucureşti 
toate aveau patroni evrei... 

4 magazine de antichităţi 

Şi numai de pe strada Victoriei se puteau 
cumpăra „aparate de gimnastică". De la numerele 
31, 69 şi 76 210 . 



193 Idem, p. 785, n. 1. 

194 Idem, p. 837, n. 1. 

195 Idem, p. 837, n. 2 şi Idem, p. 840, n. 3 şi Idem, p. 841, n. 4 şi Idem, p. 
845, n. 5. 

196 Idem, p. 853, n. 1. 

197 Idem, p. 865, n. 1. 

198 Idem, p. 877, n. 1. 

199 Idem, p. 878, n. 2. 

200 Idem, p. 884, n. 3. 

201 Idem, p. 889, n. 4. 

202 Idem, p. 894, n. 5. 

203 Idem, p. 897, n. 6. 

204 Idem, p. 904, n. 7. 

205 Idem, p. 906, n. 8. 

206 Idem, p. 909, n. 1 
Anuarul Bucureşi 

Grafice „Carol Gobl 

208 Idem, p. 221. 

209 Ibidem. 

210 Idem, p. 222. 



206 Idem, p. 909, n. 1. 
1 Anuarul Bucureştilor, pe anul 1906, ed. a XVI-a, Ed. Institutul de Arte 
rafice „Carol Gâb'l", Bucureşti, 1906, 468 p. 
8 Idem. d. 221. 



31 



911 

Existau 16 magazine care vindeau arme . 
Dintre care 5 erau pe Lipscani. La numerele 5, 61, 

79, 80 si 84 212 . 

9 1 % 

55 de ateliere mecanice . Din 10 locuri din 

9 1 4 

Bucureşti puteai sa îţi cumperi o maşină . 

Pe strada Moşilor, nr. 47, exista un băcan cu 

TIC 

numele Aristotel P. Dumitru . 

Existau 4 magazine care vindeau băi de 

teracota . 



Pe strada Carol, nr. 72, de la magazinul La 
curcubeu, se puteau cumpăra „blănării şi căciuli de 
tot felul" + „pălării de fetru [pâslă] şi paie pentru 
bărbaţi şi copii" + „şepci pentru uniforme şcolare, de 
voiagiu, de lucru, etc. etc." 217 . Patron: Leopold 
Schwartz 218 . 



9 1 Q 

18 boiangerii [vopsitorii de lână] . 17 
magazine de brânzeturi, 7 dintre ele fiind pe 

990 

bulevardul Măria . 

99 1 

16 ateliere de broderie . Cafea pisată puteai 
să cumperi din 33 de locuri, unul dintre comercianţi 
numindu-se Baeram Sally, şi vindea pe strada 
Văcăreşti, nr. 36 iar un altul, S. Ohanesian, vânzător 
pe strada Carol, nr. 91 222 . 

10 căldărari. Unul dintre ei fiind Ionescu 
Savu, de pe strada Mihai Bravu, nr. 53 223 . 

99/L 

Existau 4 cârciumari cu numele Athanasiu . 
Cârciumarul Filip Sotir îşi avea locaţia pe strada 

99S 

Doamnei, nr. 1 . Trei cârciumari cu numele 



211 Idem, p. 223. 

212 Ibidem. 

213 Idem, p. 225. 

214 Idem, p. 226. 

215 Ibidem. 

216 Idem, p. 230. 

217 Idem, p. 241. 

218 Ibidem. 

219 Ibidem. 

220 Idem, p. 242. 

221 Ibidem. 

222 Idem, p. 244. 

223 Ibidem. 

224 Idem, p. 245. 

225 Idem, p. 246. 



32 



Iliescu . 4 cu numele Lăzărescu . Cârciumarul 
Ghiţă Manolescu îşi avea afacerea în strada Griviţei, 
nr. 150 228 . 



229 



8 magazine vindeau... case de bani . Existau 
33 de case de schimb valutar 230 . Iar cei care deţineau 
casele de schimb valutar aveau nume de familie 
precum Aftalion, Fermo, Finkels, Samuil, Staehli 

~*„ 231 

etc. . 



9^9 

Pe strada Colţei, nr. 31, era o ceasornicărie . 
Paul Campion, pe Victoriei, nr. 184, avea un 
coafor . Nicola Dinescu, pe strada Romană, nr. 
179, avea o cofetărie 234 . 

Din 4 locuri puteai să cumperi coniac 235 . 
Existau 26 de cojocarii . 32 de magazine cu 

9^7 

confecţii pentru dame . Majoritatea pe Lipscani şi 
Victoriei 238 . Şi tot 32 de locuri de unde puteai să 

239 

cumperi., .corsete . 

Insă doar din 3 prăvălii puteai cumpăra 
costume naţionale 240 . 



12 magazine cu covoare . 14 din care îţi 
puteai cumpăra un cufăr . 

Pe Calea Moşilor, nr. 81, A. Hilber Sinzer 
vindea „decoraţiuni de pompe funebre". însă îşi avea 
depozitul pe şoseaua Mavrogheni, lângă spital 243 ... 

Ghiţă Foteanu era dulgher 244 . Panait 
Arghiropol fabrica bomboane, pe strada Şepcari, nr. 



226 Idem, p. 247. 

227 Idem, p. 248. 

228 Ibidem. 

229 Idem, p. 251. 

230 Ibidem. 

231 Ibidem. 

232 Idem, p. 253. 

233 Idem, p. 262. 

234 Idem, p. 263. 

235 Ibidem. 

236 Ibidem. 

237 Idem, p. 264. 

238 Ibidem. 

239 Idem, p. 264-265. 

240 Idem, p. 265. 

241 Ibidem. 

242 Idem, p. 271. 

243 Idem, p. 272. 

244 Idem, p. 275. 



33 



9 . Pe Colentinei, nr. 84, era o fabrică de 
bumbăcărie 24 . 

Aveam şi „fabrică de cojit orez" la 1906. Pe 
strada Lipscani, nr. 8, a lui Blank Marmoros & 
Comp. 247 . 

4 fabrici de conserve, dintre care una era a 
principelui Barbu Ştirbei. Pe strada Victoriei, nr. 
121 248 . 

O fabrică de făcut copci. Pe str. Radu Vodă, 



,249 



250 



nr. 1 1 .18 fabrici de făcut cravate . Două fabrici 
de cuie 251 si două fabrici de făcut muştar 252 . 



oglinzi 
de... pile 



4 fabrici 

254 



făceau nasturi 
8 fabrici de oţet 



253 
255 



O fabrică de 
Două fabrici 



256 



14 fabricanţi de umbrele . 36 de farmacii . 

9 

39 de fotografi 259 . 22 de franzelari 260 . 8 comercianţi 
de geamuri 261 . 



Existau 



262 



magazine 



care 



vindeau... gramofoane . Adică aparate la care se 
asculta muzică si care arătau cam asa: 




245 Idem, p. 276. 

246 Ibidem. 

247 Idem, p. 277. 

248 Ibidem. 

249 Ibidem. 

250 Ibidem. 

251 Ibidem. 

252 Idem, p. 278. 

253 Ibidem. 

254 Ibidem. 

255 Ibidem. 

256 Idem, p. 279. 

257 Idem, p. 279-280. 

258 Idem, p. 280. 

259 Idem, p. 282. 

260 Idem, p. 282-283. 

261 Idem, p. 283. 

262 Idem, p. 284. 



34 



Bucureştiul avea 42 de hoteluri, care purtau 
numele: Avram, Carol, Central, Dacia, Gabroveni, 
Paris, Splendid, Victoria etc. . 

Din 11 locuri puteai cumpăra instrumente 
muzicale 2 4 . 

Existau 5 lânării 265 , 13 lăptarii 266 , 49 de 
legătorii de cărţi 261 , 78 de librării 26 ^, 12 magazine 
care vindeau mânuşi , 14 magazine pentru „odăjdii 
[veşminte] bisericeşti" . 

Veşmintele bisericeşti se vindeau pe strada 
Lipscani, nr. 26, 74-76, 90, 94, pe strada Carol, la nr. 
59, 72, 78, la nr. 4 pe Gabroveni, la nr. 45 pe 
Smârdan, pe Bărăţiei, la nr. 2, pe Moşilor, nr. 1 şi 
14-16, pe Şerban Vodă, nr. 23 şi pe Pânzari, la nr. 9. 

V. N. Orghidan era patron la Pânzari 9, pe 
când pe strada Smârdan magazinul era al fraţilor 
Bloch 271 . 



Din 20 de locuri din Bucureşti puteai cumpăra 
oale 212 . 15 pescării 273 , 8 pictori de case şi Biserici 7 , 
de pe strada Viilor, de la nr. 50, se cumpărau 

"7 S r )~If\ 

războaie de ţesut , 18 restaurante ...existând la 
acea dată restaurantul Capsa de pe strada Edgard 
Quinet 277 . 

4 sculptori în piatră , 4 turnători de 
clopote 279 , 5 xilografi 280 , 5 zincografi 281 . într-un 
cuvânt: este uluitoare baza de date cuprinsă în acest 
anuar, care ne oferă sute de nume şi de adrese. 



263 Idem, p. 285-286. 

264 Idem, p. 288. 

265 Idem, p. 289. 

266 Ibidem. 

267 Idem, p. 289-290. 

268 Idem, p. 290-291. 

269 Idem, p. 298. 

270 Idem, p. 302. 

271 Ibidem. 

272 Ibidem. 

273 Idem, p. 303. 

274 Idem, p. 304. 

275 Idem, p. 307. 

276 Ibidem. 

277 Ibidem. 

278 Idem, p. 309. 

279 Idem, p. 317. 

280 Idem, p. 319. 

281 Idem, p. 320. 



35 



21. Prin ochii lui Petre Pandrea 



Petre Pandrea 282 ni-1 prezintă pe Brâncuşi ca 
pe „omul mare" al unei Valahii mici, pe care l-a 
frecventat „deseori" 283 . 

O întâlnire providenţială . 

Si consideră că „arta lui Brâncuşi s-a încheiat 

g 7 7 g 

[odată] cu ansamblul măreţ de la Târgu-Jiu (1938- 
1939)" 285 . 

L-a cunoscut în anii 1927 si 1939, la Paris si 

5 7 ţ 

Bucureşti, Brâncuşi fiind cu 28 de ani mai bătrân 
decât Pandrea, care avea 23 de ani pe atunci 28 . 

A. 

Intre 5 si 7 ani Brâncuşi a trăit la o stână de la 
munte. De la 7 ani a studiat la Hobiţa, Craiova, 
Bucureşti si Paris. A rămas orfan la 1 1 ani. Avea 22 
de ani când şi-a vândut la rude moştenirea, pentru că 
avea nevoie de bani ca să facă studii superioare de 

1 * -287 

sculptura . 

A studiat şi în Miinchen şi Elveţia. A primit o 
bursă Titulescu de 500 de lei aur, apoi de o mie de 
lei anual 288 . 

A ajuns la vârsta de 28 de ani la Paris, unde a 
trăit sobru, muncind ca spălător de vase într-un 
restaurant, fiind, în acelaşi timp, student la Bele- 
Arte 289 . 



Autorul l-a revăzut pe Constantin Brâncuşi în 
anii 1933, 1934, 1937-1938 si 1939 290 . Si Pandrea a 

7 7 , , 

fost prieten şi cu Dan Botta 291 . 



Sculptorul nostru genial semna: C. 

Brâncuşi 292 . 



82 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Petre_Pandrea. 

283 Petre Pandrea, Brâncuşi. Amintiri şi exegeze, Ed. Minerva, Bucureşti, 
1967, p. 7. Cartea are 261 p. 

284 Idem, p. 8. 

285 Ibidem. 

286 Ibidem. 

287 Idem, p. 10. 

288 Ibidem. 

289 Idem, p. 11. 

290 Ibidem. 

291 Idem, p. 12. 



36 



Şi pe statui, când le semna (însă nu le semna 
adesea), scria C. B. într-un cerc 293 . 

Porecla de familie: de-al Bejuicanilor. 

S-a născut în Hobita, un cătun al comunei 
Peştişani, aproape de Mănăstirea Tismana. 

Brâncuşi e numele său şi nu un pseudonim. ..şi 
vine de la braţ, brânci, brâncă 294 . 



Tatăl lui Constantin: Radu Brâncuşi, cu o 
avere moştenită de 6-7 hectare si care a avut 7 
copn . S-a căsătorit de două ori, pe a doua soţie 
chemând-o Măria Diaconescu , aceasta fiind 
mama sculptorului . 



Constantin îşi vinde partea de pământ 
moştenită în data de 22 octombrie 1898, după cum 
spuneam anterior: la vârsta de 22 de ani. A vândut-o 
fratelui său, Grigore (presupun că mai în vârstă 
decât el), fiind vorba de două livezi şi pământ arabil. 
Pe ce a vândut a primit 320 de lei aur 298 . 

Iar din actul de căsătorie al părinţilor săi 
autorul a aflat că s-au căsătorit pe 27 ianuarie 1872 
si că tatăl său, Radu Brâncuşi, avea 39 de ani când s- 

- - ■ 299 

a recăsătorit . 

Din spusele sculptorului, la 10 ani a devenit 
„băiat de prăvălie" în Craiova, la restaurantul 
Spirtaru din fata gării 300 . A muncit 6 ani aici, câte 18 

•301 

ore pe zi . 

Se trezea la 3 dimineaţa... 

A făcut şcoala de meserii din Craiova, apoi 
şcoala de bele-arte la Bucureşti. Şi banii pe 
moştenire i-au trebuit ca să înveţe în Bucureşti. Când 



292 Idem, p. 18. 

293 Idem, p. 18-19. 

294 Idem, p. 19. 

295 Ibidem. 

296 Ibidem. 

297 Idem, p. 20. 

298 Idem, p. 21. 

299 Ibidem. 

300 Idem, p. 24. 

301 Ibidem. 



37 



a ajuns la Munchen avea doar un pol în 
buzunar... 302 . 

La Paris a fost prieten cu Matisse 303 , cu 
Modigliani 304 şi cu Guillaume Apollinaire 305 . Şi 
considera statuia lui Haret, de la Universitate, drept 
„o oroare arhitectonică şi plastică", fapt pentru care 
de atunci „a terminat cu România" 306 . 



Brâncuşi a fost în India, la Amsterdam, în 
Philadelphia 307 ... Şi ca orice artist adevărat, 
subliniază autorul, Brâncuşi avea „nevoi puţine", 
neintrând în clasa celor care „sunt titanozauri 
şi... bugetivori costisitori" 30 *. 

„Nu şi-a trădat idealurile pentru un blid de 
pâine" 309 , a descifrat realitatea cu proprii ochi 310 , a 
fost un om „al cumpătării" 311 . 

Vorbea cu tâlc, avea o ospitalitate homerică, 

TIO 

ctitorea în materie de artă . Nu-i discrimina pe 
oameni în funcţie de rasa, credinţa sau statutul lor 
social 313 . 



Autorităţilor timpului de la Târgu-Jiu nu le-a 
plăcut proiectul sculptural al lui Brâncuşi 314 . 

La 16 ani, la Craiova, a construit o vioară, la 
care a cântat multă vreme un lăutar . Si a construit 
vioara „din scândurelele unei lădiţe cu portocale 

n i fi 

aduse din Italia la Craiova" . 

In munţi, cât a stat la stână, a învăţat să cânte 
la fluier si caval. 



302 Ibidem. 

303 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Henri_Matisse. 

304 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Amedeo_Modigliani. 

305 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Guillaume_Apollinaire. 
Cf. Petre Pandrea, Brâncuşi. Amintiri şi exegeze, op. cit., p. 25. 

306 Idem, p. 26. 

307 Ibidem. 

308 Idem, p. 32. 

309 Ibidem. 

310 Ibidem. 

311 Idem, p. 33. 

312 Ibidem. 

313 Idem, p. 34. 

314 Idem, p. 35. 

315 Idem, p. 37. 

316 Ibidem. 



38 



A cântat în corul Bisericii Ortodoxe Române 
din Paris, ca tenor 311 . 

Iubea muzica profundă şi pe Bach, Beethoven, 
Mozart, Chopin. Iubea folclorul 318 . „Avea un patefon 
si o colecţie de două mii de discuri cu muzică 
populară din lumea întreagă. Le-a cumpărat de la un 
muzicolog aflat la strâmtoare" 319 . 

Ii plăceau lăutarii ţigani . Mânca de obicei 
acasă . Şi „nu s-a căsătorit pentru a-şi păstra 
libertatea de creaţie" 322 . Era lacto-vegetarian, îşi 
gătea singur şi nu bea alcool decât atunci când avea 

n n q ' 

musafiri . 

„Recomanda căsătoria timpurie"™. îi plăcea 
să pună întrebări încuietoare . Pleda pentru vin dar 
nu şi pentru bere. Insă nu a mai băut vin şi n-a mai 
mâncat carne spre bătrâneţe 326 . 

Constantin nu iubea călătoria în sine , de 
dragul plăcerii de a colinda, „fiindcă era un ţăran 
organic" . El călătorea pentru studiu . 

A peregrinat prin Ungaria, Austria, sudul 
Germaniei şi Elveţia, pe jos, pentru a studia 
locurile 330 . A ajuns la Zurich, şi-a amanetat ceasul 
de aur la Basel şi a ajuns cu trenul la Luneville. 
Pentru că la Luneville „studiase în tinereţe Mihail 
Kogălniceanu" 33 1 . 

„A stat 53 de ani la Paris" 332 . A fost prieten cu 
Tudor Arghezi, a făcut câteva vacanţe în Munţii 



PirineL.si „a fost un artist internaţional" 

317 Ibidem. 

318 Ibidem. 

319 Ibidem. 

320 Idem, p. 39. 

321 Idem, p. 42. 

322 Ibidem. 

323 Ibidem. 

324 Ibidem. 

325 Idem, p. 43. 

326 Idem, p. 45. 

327 Idem, p. 48. 

328 Idem, p. 49. 

329 Ibidem. 

330 Idem, p. 51. 

331 Ibidem. 

332 Idem, p. 52. 



333 



39 



Brâncuşi a practicat „dăltuirea directă" în 
diverse materiale . Alături de „polisarea 
[polizarea] bronzului până când capătă strălucirea 

TOC 

aurului si a azurului în lumina solară" . 

Avea ideea Porţii Sărutului înainte de 1922 si 

f 5 

considera că pentru a o sculpta are nevoie de „două 
vagoane de piatră" 336 . 

La Paris a avut relaţii cu irlandezi, americani, 
israelieni, japonezi, sud-americani. L-a cunoscut pe 
James Joyce 3 7 dar şi pe Eillen Lane 338 , pe care o 
vedem în fotografia infra 339 . 




Insă atât Petre Pandrea cât si Peter 

O/II 

Neagoe au minimalizat credinţa ortodoxă a lui 
Constantin Brâncuşi. 

Domnişoara Pogany a fost pictoriţă (1908- 
1916) ...şi ea a fost „iubirea simplă şi nemuritoare 
a lui Brâncuşi" 3 . 



333 Ibidem. 

334 Idem, p. 54. 

335 Idem, p. 55. 

336 Idem, p. 59. 

37 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/James_Joyce. 

338 Petre Pandrea, Brâncuşi. Amintiri şi exegeze, op. cit., p. 61. 

339 Fotografiile care pun în paralel modelele şi operele lui Brâncuşi sunt 
preluate din locaţia: http://www.codrosu.ro/muzele-lui-constantin- 
brancusi-%E2%80%93-femeia-sursa-de-inspiratie-a-lui-brancusi/. 

340 Petre Pandrea, Brâncuşi. Amintiri şi exegeze, op. cit., p. 62. 

341 Care a scris un roman despre viaţa lui Brâncuşi. A se vedea: Peter 
Neagoe, Sfântul din Montparnasse, trad. în rom. [din engl.] de Sever 
Trifu, pref. de Ioan A. Popa, Ed. Dacia, Cluj -Napoca, 1977, 286 p. 

Petre Pandrea, Brâncuşi. Amintiri şi exegeze, op. cit., p. 65. 
343 Ibidem. 



40 




Margit Pogany şi Domnişoara Pogany 

Din p. 68 aflăm că Petre Ţuţea era fiu de 
preot. Şi pofta de vorbă a lui Brâncuşi rivaliza cu 
pofta de vorbă a lui Sorin Pavel şi Petre Ţuţea 4 . 



Constantin a dus „o viaţă de ţăran cuminte", 
fiind un om sociabil în amiciţiile sale 345 . 

5 

îşi multiplica o operă . Şi i-a lăsat Franţei, 
prin testament, atelierul . 

Peter Neagoe 1-a cunoscut în 1898 
Constantin şi.. .a murit în 1957, pe 16 martie 
vegheat de el şi de soţia sa, Ana, care au venit de la 
New York la Paris pentru a-i fi aproape^ 9 . Neagoe a 
murit peste 3 ani, în 1960 350 . 



pe 

348 



Amedeo Modigliani a fost ucenicul lui 
Brâncuşi 351 . Constantin a fost prieten, la început, cu 
Picasso, datorită lui Apollinairc.dar s-a certat cu 
Picasso „o viaţă întreagă, cam din 1912 [şi] până în 
1957" 352 . 

Şi Modigliani 1-a cunoscut la 23 de ani pe 
Brâncuşi 353 , care i-a spus că el aşteaptă şi săptămâni 



344 Idem, p. 68. 

345 Idem, p. 70. 

346 Idem, p. 71-72. 

347 Idem, p. 72. 

348 A se vedea: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncu%C8%99i. 

349 Petre Pandrea, Brâncuşi. Amintiri şi exegeze, op. cit., p. 74. 

350 Ibidem. 

351 Idem, p. 80. 

352 Ibidem. 

353 Idem, p. 85. 



41 



întregi până câd piatra îi vorbeşte. Până are o 
imagine interioară asupra a ceea ce trebuie să facă 
cu o piatră pe care doreşte să o sculpteze 354 . 

Brâncuşi a cântat de la 26 până la 81 de ani la 
strana Bisericii Ortodoxe din Paris, din Place- 
Bouvais, ştiind muzică psaltică . 

A avut o relaţie intimă cu Măria Tănase , pe 
care a întâlnit-o la Paris 357 . 

Când a fost prima dată în USA, la vamă, 
americanii l-au acuzat pe Brâncuşi de „contrabandă 
cu obiecte de bronz lustruit", considerând păsările 
măiastre drept „produse industriale'" . 

La moartea lui Brâncuşi, „Măria Tănase 1-a 
plâns cu lacrimi fierbinţi şi in bocete adevărate'" . 

Matisse, de la Paris, a avut „un schimb 
epistolar intens" cu Theodor Pallady, care se afla la 
Bucureşti 360 . 

Pasărea măiastră are 29 de variante sau după 

O/TI /\ 

V. G. Paleolog: 33 şi 4 replici ale lui Brâncuşi . In 
p. 144, Petre Pandrea afirmă că „Brâncuşi era un 
mare poet scăldat în apele şi tematica simbolismului 
si a lui Eminescu". 

In carte avem o imagine din timpul montării 
Coloanei la Târgu-Jiu, în 1937 . Pe când, în pagina 
următoare, avem un portret al lui James Joyce făcut 
de Brâncuşi. 

N-a dorit să primească niciun ban pentru 
complexul sculptural de la Târgu-Jiu 363 . „Şi-a 



construit singur mobilierul rustic de la Paris" 

A început să facă Oul în 1915 . Şi l-a i 
„în opt medalioane din Poarta Sărutului"" . 



354 Idem, p. 86. 

355 Idem, p. 94. 

356 Idem, p. 102. 

357 Idem, p. 103. 

358 Idem, p. 105. 

359 Idem, p. 107. 

360 Idem, p. 113. 

361 Idem, p. 141. 

362 Idem, a 3-a imagine de după p. 144. 

363 Idem, p. 151. 

364 Idem, p. 159. 



42 



Din 1912 a început să creeze Măiastră . 
Domnişoara Pogany a început odată cu studiul în 
peniţă din 1921 . Şi a dăltuit-o în marmură în mod 
„plenitudinar abia după 19 ani de încercări şi 
căutări" 369 . 

Cocosul 1-a stilizat în 1924, din lemn de 
jugastru şi arţar 370 . Peştele în 1922, în marmură 
albă 371 . 



Ii ura „pe snobi şi pe milionari, pe negustorii 
de tablouri şi de statui, pe colecţionarii particulari 
harpagonici, dornici de a-i achiziţiona operele pe 
preţuri de nimic" 312 . 

„Prima versiune a Sărutului datează din 
1908" 373 . 

Eugen Jebeleanu a avut o convorbire cu el la 
Paris, în 1956, publicată în Contemporanul, în iulie 
1966 374 . 

Ne-au rămas de la Brâncuşi „circa 720 de 
opere de statuar, de desenator şi de pictor", create 
între 1902-1957 375 . Iar în 1902, la Craiova, a început 
cu capul împăratului roman Vitellius şi a sfârşit cu 
broaştele ţestoase si cu Foca . 

Brâncuşi era cu 6 ani mai în vârstă decât 
Joyce. El se născuse la Hobiţa, în 1 876 iar Joyce la 
Dublin, pe 2 februarie 1882 377 . 



22. Despre singurul Anton Pann 



G. Dem. Teodorescu a editat în 1893 o carte 
cu date despre viaţa şi activitatea lui Anton Pann 378 . 



365 Idem, p. 162. 

366 Ibidem. 

367 Idem, p. 164. 

368 Idem, p. 165. 

369 Ibidem. 

370 Ibidem. 

371 Idem, p. 168. 

372 Idem, p. 175. 

373 Idem, p. 177. 

374 Idem, p. 193. 

375 Idem, p. 203. 

376 Ibidem. 

377 Ibidem. 



43 



Şi autorul spune că tatăl lui Anton Pann era un 
român căldărar, care trăia în satul bulgăresc 
Slivin 379 iar mama sa era grecoaică şi se numea 
Tomaida. 

Al 3-lea copil al lor a fost Anton, născut în 
1794 380 . E dat în grija dascălului Bisericii, care îl 
învaţă muzica psaltică 381 . 

E luat prizonier de ruşi 382 şi devine cântăreţ în 
corul de muzică psaltică a celei mai mari Biserici din 
Chişinău 383 . 

In 1847 edita Rânduiala Sfintei şi 
Dumnezeieştii Liturghii 384 . 



Anton Pann cunoştea limbile greacă, bulgară, 
turcă, rusă si în Moldova si Muntenia a învăţat limba 

- -385 

romana . 

în 1845 a tipărit Basul [baza/ fundamentul] 
teoretic şi practic al muzicii bisericeşti . 

Petru Efesiul a venit în Bucureşti la 1816 si si- 

5 5 5 

a deschis o şcoală de psaltică la Biserica Sfântul 
Nicolae (Şelari) din Bucureşti. Iar Anton Pann a 
studiat cu el timp de 2 ani de zile 3 * 7 . 

Şi, mai apoi, Pann a devenit tipograful şi 
conducătorul tipografiei psaltice a lui Petru 
Efesiul 388 . 

După 1820, în timpul ÎPS Dionisie Lupu, 
participă la traducerea cântărilor liturgice în limba 
română . Insă Anton avea doar 26 de ani în 
1820... 390 . 

S-a căsătorit cu Zamfira, „tânără fără de 
avere" 391 , au avut un copil, pe Lazăr, dar după 6 ani 



G. Dem. Teodorescu, Vieţa şi activitatea lui Antonii Pann. Cu noţiuni 
despre istoriculu musiceî orientale şi despre serdarulu Dionisie Fotino, 
Partea I, Ed. Gutenberg, Bucurescî, 1893, 76 p. 
379 Idem, p. 8. 



380 Ibidem. 




381 Idem, p. 


9. 


382 Ibidem. 




383 Idem, p. 


10. 


384 Ibidem. 




385 Idem, p. 


12. 


386 Idem, p. 


25. 


387 Idem, p. 


26. 


388 Ibidem. 




389 Idem, p. 


27. 


390 Idem, p. 


28. 


391 Idem, p. 


29. 



44 



şi jumătate s-au despărţit, copilul rămânând la 
mamă 392 . Ea s-a recăsătorit în Bucureşti si a fost 
prezentă la înmormântarea lui Anton Pann, în 1854, 
apoi s-a mutat în comuna Slobozia, din judeţul 
Ialomiţa, unde a murit în 1 889 . 

In 1850, Lazăr, datorită lui Anton, e hirotonit 
diacon, apoi preot la Biserica Sfântul Visarion din 
Bucureşti 394 . Lui îi lasă tipografia şi proprietatea 
asupra cărţilor sale 395 . 



în timpul primei căsătorii a publicat 
Calendarul şi, în 1822, Cântările de stea . A 
compus cântări liturgice în limba greacă şi română, a 
fost psalt şi a predat lecţii la cântăreţi şi clerici . 

In 1827 a devenit dascăl domnesc (plătit de 
stat) la Seminarul de la Râmnicu- Vâlcea. Aici 1-a 
avut ca elev pe viitorul mitropolit primat Nifon al 
Ungrovlahiei 398 . 

A dat lecţii de muzică si monahiilor de la 
Mănăstirea Dintr-un Lemn ...timp în care se 
îndrăgosteşte de Anica, nepoata Stareţei 
Platonida 400 . 

Insă Anica avea numai 16 ani.. .pe când Anton 
avea 33 401 . Dar când a cerut-o de nevastă, Maica 
Platonida a pus-o la canon pe Anica 402 . 



Numai că Anica fuge cu Anton din 
Mănăstire 403 . Ajung la Braşov şi acolo devine psalt 
la Biserica Sfântul Nicolae 404 . 

E vorba de anul 1828 405 . Anica se îmbrăca 
bărbăteste si cânta cu el la strană 406 . 



392 Ibidem. 

393 Idem, p. 30. 

394 Idem, p. 32. 

395 Ibidem. 

396 Idem, p. 32-33. 

397 Idem, p. 33. 

398 Ibidem. 

399 Ibidem. A se vedea: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Dintr-un_Lemn. 

400 Idem, p. 33-34. 

401 Idem, p. 34. 

402 Idem, p. 35. 

403 Idem, p. 36-37. 

404 Idem, p. 39. 

405 Ibidem. 

406 Idem, p. 40. 



45 



Revin la Mănăstire... dar Maica Platonida se 
răzbună pe el, scoţându-1 de la seminar. Astfel 
revine Anton la Bucureşti, unde trăieşte cu Anica 
timp de 10 ani (1828-1838) fără ca să se cunune 407 . 

Li s-a născut Gheorghiţă... dar acesta a murit 
la vârsta de 3 ani 408 . Apoi au mai avut o fată, pe 
Ecaterina, căreia el îi spunea Tinca 409 . Aceasta s-a 
căsătorit la vârsta de 14 ani cu Fotache Rado viei, 
funcţionar din Râmnicu- Vâlcea, având 7 copii 410 . 



între 1828-1837 Anton a tipărit Versuri 
muziceşti (1830), Poesii deosebite sau cântece de 
lume (1831), îndreptătorul beţivilor (1832), 
Hristoitia sau şcoala moralului (1834) şi cele 5 
tomuri din Erotocrit (1837). Devine profesor de 
muzică la Scoală Naţională din Bucureşti 411 si 

5 5 5 5 

urmează cursurile colegiului Sfântul Sava 412 . 

Despărţindu-se de Anica, Anton rămâne cu 
bătrâna sa mamă, Tomaida 413 . însă Tomaida moare 
în 1838 414 ... 

Cu Ecaterina, de 18 ani, mângâiată Tinca, 
rămasă orfană, acesta s-a căsătorit în seara zilei de 
10 februarie 1840, fiindu-i naş pitarul Tudorache 
Sfetescu 415 . 

Devine prim-cântăreţ la Biserica Albă din 
Calea Victoriei 41 . Şi era atât de gelos pe frumuseţea 
şi deşteptăciunea tinerei sale soţii că recurgea la 
faptul de a o închide în casă cu lacătul . 

Publică în 1 840, la Sibiu, în 8 limbi şi cu litere 
chirilice, Evanghelia Sfântului Ioan din ziua de 
Paşti, de la A doua înviere . 

5 ™ 



407 Idem, p. 41. 

408 Ibidem. 

409 Idem, p. 42. 

410 Idem, p. 43. 

411 Ibidem. 

412 Idem, p. 43-44. 

413 Idem, p. 46. 

414 Idem, p. 48. 

415 Idem, p. 53-54. 

416 Idem, p. 54. 

417 Ibidem. 

418 Idem, p. 55. 



46 



în 1841 publică Fabule şi istorioare, 93 la 
număr, versificate, şi două tomuri din Noul 
Doxastar . 

Intre 1842-1845 publică doar calendare . In 
1842 e numit de ÎPS Nifon profesor de muzică la 
Seminarul din Bucureşti 421 . Din acest motiv publică 
Basul teoretic şi practic al muzicii bisericeşti sau 
Gramatică melodică, care avea 276 de pagini şi care 
s-a vândut în 800 de exemplare 422 . 

<*\ zl9^ A 

In 1843 fundează o nouă tipografie . In 
aceasta, în următorii 11 ani, îşi va tipări toată 
opera 424 . Tipografia se afla în chiliile Bisericii 
Olteni, în fosta proprietate a lui Hagi Dinu, la 
încrucişarea străzii Dudeşti cu strada Olteni, aproape 
de casa lui 425 . 

Intre 1843-1846 a întocmit în limba română 
Calofonicul, Irmologhionul sau Catavasierul, 
Teoreticonul, Epitaful sau Prohodul şi alte scrieri pe 
care le tipăreşte în 1 846 . 

Intre 1845-1854 se dedică muncii 
tipografice 427 . însă incendiul cel mare, din 23 martie 
1847, îi nimiceşte toate cărţile din librăriile 
Bucurestiului 428 . 

îşi mută locuinţa şi tipografia în strada 
Taurului, nr. 12 429 . Pentru că la sfârşitul vieţii a fost 
cântăreţ gratuit şi ctitor al Bisericii Lucaci 430 din 
apropierea casei lui 431 . 

In 1848 a devenit prim-cântăreţ al Bisericii 
Creţulescu 432 . Datorită epidemiei de holeră părăseşte 
Bucurestiul 4 3 . 



419 Ibidem. 

420 Idem, p. 57. 

421 Ibidem. 

422 Ibidem. 

423 Idem, p. 58. 

424 Idem, p. 59. 

425 Ibidem. 

426 Ibidem. 

427 Idem, p. 60. 

428 Ibidem. 

429 Ibidem. 

430 A se vedea: http://bucuresti.wikia.com/wiki/Biserica_Lucaci_- 
_Sf%C3%A2ntul_Stelian. 

G. Dem. Teodorescu, Vieţa şi activitatea lui Antonu Pann..., op. cit., p. 
61. 

432 



Idem, p. 62. A se vedea: 



47 



în 1 849 îşi scrie primul său testament, datat în 
ziua de 21 februarie 434 . între 1849-1850, deşi a 
tipărit doar 6 broşuri, a scris cărţile pe care le va 
tipări între 1851-1854 435 . Iar de la 1840 şi până la 
sfârşitul vieţii sale a publicat 80 de cărţi, adică cam 
6 tipărituri pe an 436 . 

Pe 20 august 1854 îşi face testamentul final 431 . 
S-a îmbolăvit de tifos violent şi a adormit în ziua de 
2 noiembrie 1854 . Iar pe 4 noiembrie a fost 
înmormântat 439 . 

Si, deşi în 1849 dorise să se înmormânteze la 
Mănăstirea Viforâta iar, în ultimul testament, la 
Mănăstirea Roşioara, cu toate acestea a fost 
înmormântat lângă Biserica Lucaci 440 . 



înmormântarea i-a fost duioasă, pentru că la 
cap îi plângeau Zamfira şi Catinca, cele două soţii 
legitime ale sale şi, la picioare, Anica şi fiica lui, 
Tinca, împreună cu fiul său, preotul Lazăr 441 ... fiind 

• • r 442 

prezenţi mu de oameni . 

Casele sale din strada Taurului le-a dăruit 
Bisericii Lucaci 443 . 



23. Focănescu făcea pantofi de lux 



Din reclama lui Ştefan G. Focănescu din 
Voinţa Naţională aflăm că acesta avea un atelier 
de lux pe Calea Victoriei, nr. 142, vizavi de 

Ministerul de Finanţe, în care făcea „încălţăminte 

. . ..,.'445 

pentru dame şi copii 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Kretzulescu. 
433 Ibidem. 



434 Ibidem. 

435 Idem, p. 64. 

436 Ibidem. 

437 Ibidem. 

438 Idem, p. 65. 

439 Idem, p. 65, n 

440 Idem, p. 65. 

441 Idem, p. 66. 

442 Ibidem. 



443 Idem, p. 70. 

444 Voinţa Naţională (diar naţional-liberal), sâmbătă 1 (13) august 1887, 

p. 4. Avea 4 pagini. 

445 tk;^™ 



445 Ibidem. 



48 



Iar el avea principiul de „a executa totul cu 
Eleganţă şi Soliditate", motiv pentru care avea 
lucrători „perfecţionaţi" în domeniu . 

24. Sentimentul dinastic 



In ziarul Lupta din aprilie 1889, George Panu 
scria articolul Dinasticismul la poporul nostru, unde 
se întreba de unde are naţiunea română sentimentul 
dinastic pentru familia Hohenzollern, atâta timp cât 
românii nu au fost legaţi de o singură familie 
domnitoare de-a lungul timpului 448 . 

Şi găseşte teza ca fiind „absurdă" 449 . Pentru că 
sentimentul dinastic „nu să întemeiază în o ţară prin 
o domnie de 23 de ani" 450 . 

Autorul recunoaşte că rusii si englezii sunt 
popoare dinastice, care au un cult adânc pentru 
regalitate dar că la noi nu există aşa ceva. 

A vorbi despre sentiment dinastic la poporul 
român, considera el, e un lucru absurd şi „ridicul". 

Dimpotrivă e „o neghiobie" să vorbim despre 
dinastie atâta timp cât nu a existat o succesiune la 
tron 451 . 

Şi spune despre regele Carol că „nu e popular 
de loc", pentru că „vorba lui stricată", de om străin, 
nu e iubită de popor 452 . 

25. Teme dalileene 



Dali a fost pictorul imensităţii spaţiale şi al 
decontextualizărilor de tot felul. De aceea 
pustiurile 453 sale te fac să vezi mai mult decât există 



446 Ibidem. 

447 Ibidem. 

448 Ziarul Lupta, anul VI, seria III, nr. 812, miercuri, 19 aprilie 1889, 
Bucureşti, p. 1. Ziarul are 4 pagini si cităm „ediţia întâia". 

449 Ibidem. 

450 Ibidem. 

451 Ibidem. 

452 Ibidem. 

453 A se vedea: Umbre ale nopţii care cade (1931), Fântână necrofilă 
curgând dintr-un pian mare (1933), Spania (1938), Enigma lui Hitler 
(1939), învierea trupurilor (1945), Ultima Cină (1955). 



49 



pictat iar chipurile pictate fac parte din universul său 
interior. 



454 



în pustiurile sale apar ceasuri prelinse 
dezgheţate, multă moarte, sexualitate criptică 455 dar, 
mai ales, multă egolatrie şi fetişizare. 

Tocmai de aceea Gala, soţia sa, e 
„sanctificată" de Dali 456 iar pe sine se pune „în 
locul" Domnului 457 . 

In Natură moartă vie (încă viaţa în mişcare se 
mişcă), din 1956, care m-a impresionat de la prima 
vedere, obiectele sunt suspendate în aer, pentru că 
natura moartă nu trebuie să fie neapărat aşezată. 




Dali a introdus mişcarea umană în lumea 
obiectelor şi tocmai de aceea ele sunt fixe în timp ce 
îţi dau impresia că sunt în mişcare. Iar cum pentru 
noi mişcarea înseamnă să nu stai pe loc, tot ce există 



Mă refer la Persistenţa memoriei (1931), Ceasuri moi (1933), Rănitul 
ceas moale (1974). 

A se vedea: Tânără domnişoară auto-sodomizându-se prin propria sa 
castitate (1954), Peisaj fluture (Marele masturbator într-un peisaj 
suprarealist cu D. N. A.) (1957). 

456 Idem: Descoperirea Americii de către Cristofor Columb (1958), unde 
Gala e, în formă tridimensională, pe un steag, cu totul în alb, aureolată; 
Sinodul Ecumenic (1960), Gala contemplând Marea Mediterană, care, la 
20 de metri devine portretul lui Abraham Lincoln - Omagiul lui Rothko 
(1976), în care e pictată goală, cu spatele spre noi dar în interiorul unei 
Cruci; Leda atomică (1949), unde Gala stă pe tron, goală, ca o Maică a 
Domnului decontextualizată; Madonna de la Port Lligat (1950), unde 
Maica Domnului e „înlocuită" cu Gala. 

457 Idem: Crucifixul (trupul hipercubic) (1954), cu Gala la picioarele 
Crucii şi Hristos al Sfântului Ioan al Crucii (1951). Insă în ambele picturi 
„Hristos" nu ne priveşte în faţă, ci în prima priveşte într-o parte iar în a 
doua în jos. 



50 



în aerul picturii lui Dali e în mişcare chiar dacă stau 
pe loc. 

Crucea din Hristos al Sfântului Ioan al 
Crucii coboară din cer deasupra unui lac. Ea e o 
lumină într-un întuneric care produce înserare. 




Şi aici Dali a decontextualizat tocmai Crucea, 
răstignirea Domnului, care a avut loc în mijlocul 
pământului. Da, Fiul lui Dumnezeu întrupat a venit 
din cer... Insă Crucea a avut loc pe pământ, în 
mii locul oamenilor si suferinţa asumată si 

•J 3 3 3 

transfigurată întru El i-a urcat pe oameni la cer. 

Un Hristos singur, într-o lume singură: 
perspectiva lui Dali. Pentru că Hristosul lui Dali nu e 
unul al comuniunii ci al singularizării. 

Poezia Americii (1943) 459 e plină de tăcere. 
Niciunul din cei 4 bărbaţi nu privesc către noi iar 
pustiul e neprimitor. Turnul cu ceas e sub un cer de 
furtună. Pentru că Dali nu vrea să exprime apropiere 
ci depărtare, singurătate, fugă de tot ceea ce 
înseamnă viaţă socială. 

Elefanţii (1948) 460 lui au picioare lungi, ireale. 
Dali le-a subţiat greutatea pentru ca să putem să-i 



458 Idem: 
http://en.wikipedia.org/wiki/Christ_of_Saint_John_of_the_Cross. 

459 Idem: http://www.edali.org/the-poetry-of-america.jsp. 

460 Idem: http://www.virtualdali.com/48Elephants.html. 



51 



confundăm cu nişte păianjeni. Şi sunt pictaţi iarăşi 
pe o înserare de vară, roşiatică... 

Colocviu sentimental (1944) 461 ne duce într-un 
pustiu... în care schelete umane se plimbă pe biciclete 
în jurul unui pian negru. însă capacul pianului e un 
cer din care plouă un izvor. Scheletele ambulante 
poartă pe cap câte un pietroi cu coadă de 
mireasă... pentru că muzica profundă te face să 
priveşti în sus chiar dacă eşti mort la suflet. 

Bărbatul corabie 462 e o lume în mişcare. El nu 
are cap ci doar picioare şi mâini. Capul său e pierdut 
între pânzele în vânt. El e o voinţă vijelioasă. 

Pe masa soare 463 ne aşteaptă 3 pahare 
stinghere cu linguriţă în ele. Podeaua unei case a 
intrat în deşert. Cămila e pe stânga, copilul şi 
corăbiile în nisip sunt pe dreapta. In faţa noastră e 
deşertul, deşertul în care Dali a putut să construiască 
ce şi-a dorit. 

Femeia ca pradă apare în Vis cauzat de zborul 
unei albine în jurul unei rodii, a doua oară înainte 
de trezire (1944) 464 . Cei doi tigri înlocuie 
dezlănţuirea sexuală a bărbaţilor, care acţionează 
tocmai când cred că femeia nu-i observă. 

Calul şi cei trei elefanţi din Ispitirea Sfântului 
Antonie [cel Mare] (1946) 465 au aceleaşi picioare de 
păianjen. Sfântul Antonie e gol şi cu Crucea în mâna 
dreaptă, trupul său fiind un motiv de a prezenta o 
arhitectură musculară foarte bine legată. 

26. Prima scrisoare 



în art. Dosarul „Mircea Eliade", Adrian 
Marino spune că a primit prima scrisoare de la 
Mircea Eliade în ziua de 12 ianuarie 1971 4 . 



462 



Idem: http://www.virtualdali.com/44SentimentalColloquy.html. 
Corabie (1935): http://www.virtualdali.com/35Ship.html. 



463 Masa soare (1937): http://www.virtualdali.com/36SunTable.html. 

464 A se vedea: 

http://en.wikipedia.org/wiki/Dream_Caused_by_the_Flight_of_a_Bee_Ar 
ound_a_Pomegranate_a_Second_Before_Awakening. 

465 Idem: http://www.art.com/products/pl0063400-sb-i677503/salvador- 
dali-the-temptation-of-st-anthony-c- 1 946.htm. 

Adrian Marino, Politică şi cultură. Pentru o nouă cultură română, Ed. 
Polirom, Iaşi, 1996, p. 45. Cartea are 368 p. 



52 



27. însemnările lui Zambaccian 



In 2004, LiterNet a publicat 145 de pagini de 

467 



însemnări biografice ale colecţionarului de artă 
armean Krikor H. Zambaccian 468 . 

însemnări grupate pe 21 de capitole. 



S-a născut la Constanta în 1889 469 . Studiază la 
Bucureşti 470 , la 17 ani asculta Beethoven si 
Wagner 471 , autodidact 472 . 

In 1918 s-a întors de la Rostov la Constanta . 
A plecat cu vaporul la Athena şi a vizitat 
Partenonul 474 . 

Pe Ion Theodorescu Sion 1-a cunoscut la 
Constanţa, în 191 3 475 . L-a cunoscut şi pe poetul Ion 
Minulescu, care i-a oferit, cu dedicaţie, volumul 
Romanţe pentru mai târziu 416 . 

Ba, mai mult, Minulescu mergea la braţ cu el, 
prin Constanţa, în anul 1908, pe când poetul era 
„funcţionar la Administraţia domeniilor" si îi recita 

77 5 -, , 

•477 

versuri . 



Gheorghe Petraşcu i-a făcut un portret în ulei 
lui Zambaccian, prezentat în p. 33. 

Despre Ştefan Luchian spune că nu a mai 
pictat din 1913, din cauza bolii, care l-a ţintuit la pat. 

4.7 8 

Cu 3 ani înainte de moarte ... 

L-a văzut în 1912, la Paris, pe bizantinologul 
Charles Diehl 479 . 



467 Krikor H. Zambaccian, însemnările unui amator de artă, Ed. LiterNet, 
Bucureşti, 2004, 145 p. Cartea poate fi downloadată de aici: 
http://editura.liternet.ro/carte/80/Krikor-H-Zambaccian/Insemnarile-unui- 
amator-de-arta.html. 

Din pagina de prezentare a cărţii aflăm că „moştenitorul său legal", 
Marcel Zambaccian, deţine „toate drepturile" asupra scrierii. 
8 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Krikor_H._Zambaccian. 



470 



Krikor H. Zambaccian, însemnările unui amator de artă, op. cit., p. 5. 
Idem, p. 8. 



471 Ibidem. 




472 Idem, p. 


13. 


473 Idem, p. 


18. 


474 Idem, p. 


19. 


475 Idem, p. 


29. 


476 Ibidem. 




477 Idem, p. 


30. 


478 Idem, p. 


34. 



53 



Despre cartierul Sfânta Vineri din Bucureşti, 
autorul spune că era „centrul magazinelor de mobile 
şi antichităţi" 480 la începutul secolului al XX-lea. 

Zambaccian a cumpărat cu peste un milion de 
lire sterline Nud în piesaj, al lui Auguste Renoir şi 
cu peste două mii de lire sterline un portret cu o 

AQ 1 

copilă de la ţară, al lui Cezanne . 

In 1927 a cumpărat Iarna la Barbizon, un 
tablou al lui Ion Andreescu, cu 150.000 de lei. Adică 
preţul unui apartament 4 * 2 . 

In 1925, în urma unei licitaţii, a cumpărat 4 
tablouri ale lui Luchian: Autportret, Lăutul, Portret 
de copil (Vlad Cocea) şi Lorica 4 * 3 . 

Insă a cumpărat şi Moş Nicolae al lui Luchian 
cât si Portretul lui Luchian al lui Ressu . 

In 1930 a cumpărat Intrarea în pădurea de la 
Fontainebleau, al lui Grigorescu, cu 100.000 de lei. 
Tabloul Trandafirii albi, al lui Luchian, 1-a costat 
120.000 de lei în 1932. In 1925 a cumpărat un tablou 
al lui Petraşcu cu 35.000 de lei şi autoportretul său 
cu 50.000 de lei. 

In 1940 a cumpărat de la Virgil Cioflec un 
tablou al lui Grigorescu şi două tablouri ale lui 
Luchian cu 800.000 de lei 48 l 

I-a cunoscut pe Ion Barbu 486 , pe Tudor 
Arghezi 487 , pe Camil Ressu 488 , pe Alexandru 
Bogdan-Piteşti 489 ... 

Despre tablourile mistuite de foc în p. 78. 

Despre Mihail Kogălniceanu autorul spune că 
„a fost primul colecţionar cunoscut de artă populară 
şi el a fost acela care l-a descoperit pe tânărul 
Nicolae Grigorescu, pe când acesta picta Biserica 



479 Idem, p. 45. 

480 Idem, p. 52. 

481 Idem, p. 57. 

482 Idem, p. 58. 

483 Ibidem. 

484 Ibidem. 

485 Ibidem. 

486 Idem, p. 62. 

487 Idem, p. 63. 

488 Idem, p. 64. 

489 Idem, p. 65. 



54 



Mănăstirii Agapia, acordându-i o bursă de stat din 
bugetul Moldovei ca să plece în străinătate pentru 



desăvârşirea artei sale" . 



L-a cunoscut pe Ion Cantacuzino 491 , pe 
Pallady l-a întâlnit în 1919 492 , l-a cunoscut si pe 
Tonitza 493 . 

Tonitza a pictat 3 ani la Văleni, după care a 
expus, în 1925, multe dintre tablourile pictate 
acolo 494 . 



L-a vizitat prima oară pe Matisse în ianuarie 

La Nisa 495 . 1-a vizitat atelierul 496 . 

Tristan Tzara l-a vizitat pe Zambaccian în 



1948 497 . 

In martie 1947 autorul a donat poporului 
român colecţia sa de artă românească 498 . 

Un gest de mare conştiinţă şi iubire pentru 
poporul nostru, deşi el era armean... 



28. Pomelnicul Mănăstirii Bistriţa 



Damian P. Bogdan îl publica în 1941 499 , după 
manuscrisul existent la BAR 500 . 



Introducerea se termină în p. 43. Paginile 45- 
46: prescurtări slavone. In p. 49 începe textul 
pomelnicului în slavonă şi în p. 82 se termină. 

Textul tradus: p. 85-120. Cel care ne 
interesează de fapt. 



490 Idem, p. 82. 

491 Idem, p. 83. 

492 Idem, p. 90. 

493 Idem, p. 101. 

494 Idem, p. 103. 

495 Idem, p. 128. 

496 Idem, p. 129. 

497 Idem, p. 142. 

498 Idem, p. 145. La această oră, muzeul său arată astfel: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Muzeul_Zambaccian. 

499 Damian P. Bogdan, Pomelnicul Mănăstirei Bistriţa, Ed. Fundaţia 
Regele Carol I, Bucureşti, 1941, 164 p. + 8 planşe. 

500 Idem, p. 5. 



55 



Un rezumat în franceză: p. 121-124. Indice: 
începând cu p. 125. 

Pomelnicul începe cu numele domnului 
Bogdan Voievod 501 . După care sunt amintiţi 
voievozii: Laţco, Costea, Petru, Roman, Ştefan, 
Iuga...iar despre Alexandru Voievod spune că e 
„adevăratul ctitor al acestui sfânt locaş", alături de 
fratele său Bogdan, Anastasia, Măria, Ana, Măria, 
Vasilisa si Anastasia . 

Când se ajunge la familia Sfântului Ştefan cel 
Mare sunt pomeniţi, alături de Sfântul Voievod 
Ştefan, Bogdan, Oltea, Alexandru, Iliaş, Petru, 
Bogdan, Bogdan Vlad, Olena, Evdochia, Măria, 
Măria, Mărusca, Ioachim, Ion, Cârstea, Măria si 
Sora 503 . 

Anghelina, sora cneajnei Măria. Deica, 
Marina, doamna Roxanda, Milos, Grigorie, 

■nw - 504 

Despma . 

Primul arhiereu pomenit este Iosif. Al doilea: 
loan. Primul arhimandrit pomenit este Dionisie 505 . 

Primul ieromonah pomenit este Ioasaf 506 . 
Găsim un ieromonah cu numele Cornilie şi altul cu 
numele Dorothei 501 . 

Primul monah pomenit este Daniil, 
egumenul 508 . 

Monahul Gavriil scriitorul, Pimin, Calist, 
Nicandru, Pantelei, Paisie 509 , V[B]enedict, Arsenie, 
Selevestru, ieromonahul Varnava, Eustatie, 
Euthimie, Teodor, Palamon, Casian, Teofan, Isaia, 
Damian, Iov 10 , Diomid, Savatie, Teofil, Domentian, 



501 Idem, p. 86. 

502 Ibidem. 

503 Ibidem. 

504 Idem, p. 87. 

505 Ibidem. 

506 Idem, p. 88. 

507 Ibidem. 

508 Ibidem. 

509 Ibidem. 

510 Idem, p. 89. 



56 



Mitrofan, ierodiaconul Macarie, Sinodie, Marco, 
Euvenalie, Avacum 511 . 

Nume foarte diverse, unele foarte rare. 
Eremia, Teoctist, Ezechiil, Moisi, Samoil, Isac, 
Siloan, monahul Martirie, monahul Leonte, monahul 
Pavnutie, ierodiaconul Paladie scriitorul, monahul 
Ioil, monahul Iliseiu, Efrosin, Nectarie, ieromonahul 
Onofrie 512 . 

Ifrosin, ieromonahul Sava, ieromonahul 
Serapion, ieromonahul Hristofor, Gherasim, 
ieromonahul Mardarie, monahul Varsonofie, 
Ieroteiu, monahul Anania, Sarapion, Lazar, Manasie, 

CIO 

monahul Stafie, monahul Gavrilie . 

Ieromonahul Epifanie, ieromonahul Nicon, 
ieromonahul Tarasie, episcopul Laz, Nil, monahul 
Toma 514 , monahul Avxintie, ieromonahul Simeon, 
ierodiaconul Hrisant, monahul Palade, monahul 
Avramie, monahul Ghelasie 515 , ieromonahul Ioil, 
monahia Anisia, monahia Mitrodora, monahia 
Anghelina, monahia Filotia, monahia Marina 516 . 

Antonida, monahia Melania, monahul Prohor, 
diaconul Mihail 517 , Vâlcea, Jurj, Banciu, Bara, Dan, 
Dragolia, Costea 518 , Stăniţa, Miclăuş, Toder, Muşa, 
Trifan, Drag, Goian, Tatomir, Ţole, Magda, Stan 519 . 



Marghita, Petrica, Magdalina, Negrilă, Hanea, 
Duma, Luca, Motruna, Varvara, Ivan 520 , Cupcia, 
Tecla, Cârstina, Necolae, Oliţa, Tomşa, Anuşca, 
Parasca, Mălina, Iurie, Afendul, Mihăilaş, Lazea, 
Sima 521 , Nechita, Murg, Trif, Cozma, Silioan, 
Nastia, Vasca, Vladu 522 . 

Vasilca, Ilea, Moişă, Dobra, Draga 523 , Mihail 
Uricar, Malea, Antim, Dragolea, Petrea, Oraş, 



511 
5 



Idem, p. 90. 
12 Idem, p. 91. 

513 Idem, p. 92. 

514 Idem, p. 93. 

515 Idem, p. 94. 

516 Idem, p. 95. 

517 Idem, p. 96. 

518 Idem, p. 97. 

519 Idem, p. 98. 

520 Idem, p. 99. 

521 Idem, p. 100. 

522 Idem, p. 101. 

523 Idem, p. 102. 



57 



.524 



Chirion, Arca, Daniil, Voica, Bran , Nastasia, Mic, 
Slav, Cazar, Goleamiţă, Nan, Aldomir, Tatu, 

coc S9/-» 

Albu , Doncia, Dragoe, Onţa, Şoş, Drăgoi . 



Dragoslav, Bodiş, Maneş, Roman, Berilă 
Grozea, preotul Chirii, Agripina, Şerban 527 , Dola 
Marin, Lol, Vul, Gât, Teaşa, Tatiana, Fetea 528 
Cudrea, Comana, Cernei, Hlibco, Onicica 29 
Câinamir, Cernat, Hristina, Lupsa, Achean, Uliana 
Dod 530 . 

Solomonia, Anca, Maghiţa, Sofia, Agapia 
Ilisafta, Tir, Iacuş, Ioanâş, Solcia, Neaga, Priba 



532 



Balş , Alb, Luşca, Ban, Ogafia, cneazul Hlib 
monahul Misail, ieromonahul Deonie 



533 



Pelaghia, Mara, Maxim, Mihul , Marina 
Lucoci 535 , Tecla, Boba, Frija, Petrea, Chirana 
Anton, Iuliana, Andrei , Filip, Lucheria 
Dragotă 537 , One, Băloş, Catrina, Chiriac 538 , Marta 
Grigorie, Vâscan, Andreica 539 . 



Irina, posluşnicul 540 Sidor, Nechifor, 
ieromonahul Evloghie, monahul Zosim, Danii, 
Marinca, Ievdochia 541 , Procopie, Obrejie, 
Constandin, Gligoraş, Nicola, preoteasa 
Tudora.... ultimul nume de pe pomelnic fiind al 
ieromonahului Onichie. 

O uluitoare panoplie de nume, unele cu o 
valoare istorică unică. 



524 Idem, p. 

525 Idem, p. 

526 Idem, p. 

527 Idem, p. 

528 Idem, p. 

529 Idem, p. 

530 Idem, p. 

531 Idem, p. 

532 Idem, p. 

533 Idem, p. 

534 Idem, p. 

535 Idem, p 

536 Idem, p. 

537 Idem. 

538 Idem. 

539 Idem : . 
Slujitor 

541 Damian 



. 103. 
. 104. 
. 105. 
. 106. 
. 107. 
. 108. 
. 109. 
. 110. 
. 111. 
. 112. 
. 113. 
. 114. 
. 115. 
. 116. 
. 117. 
. 118. 
boier e, 
P. Bo 



se sau infirmier. 
dan, Pomelnicul Mânăstirei Bistriţa, op. cit., p. 119. 



58 



29. O carte în versuri 

Poemul în versuri Patima si Moartea 
Domnului şi Mântuitoriului nostru Isus Hristos, al 
lui VasileAaron (1770-1822) 542 , în ediţia de la 
1862 543 are 432 de pagini. 

In română, cu litere chirilice. 

Şi începutul cărţii e acesta: 
„Tu cerescule Părinte! 
Care toate iai aminte. 
Cela ce cu sfânta mână 
Mai făcut om din ţărână, 
Si miai dat duh de vieată, 
Dândumă lumii în brată: 
Mai apoi pentru că foarte 
Gresisă omul de moarte, 
Ai dat pre Fiiul tau morţii 
După rânduiala sorţii" 544 ... 

„Faţa în foc mio schimbă, 
Şi tot în foc să preface" 545 . 

„dirept Judecătoriu" 546 , „cântec 

arhanghelicesc" 547 , „Tot locul să luminară/ De a 
strălucirii pară" 548 , „Un sunet foarte frumos,/ Un glas 
veasăl mângâios" 549 , „locul cel cu nevoi" 550 , 
„lucrurile bune" 551 , „mare mulţime" 552 , „Iuda 
Iscarioteanul" 553 , „holdele ceale frumoase" 554 . 

„Neaflânduţi mângâiere,/ Poftivei tu aşa 
moarte" 555 , „mult mai cumplită" 556 , „cu nespusă 



A se vedea: http://ro.wildpedia.org/wiki/Vasile_Aaron. 
Vasile Aron, Patima şi Moartea Domnului şi Mântuitoriului nostru 
Isus Hristos, Ed. Tipografia lui Georgie de Clozius, Sibiu, 1862, 432 p. 
Idem, p. 3. 



545 Idem, p. 


6. 


546 Idem, p. 


10. 


547 Idem, p. 


11. 


548 Idem, p. 


12. 


549 Idem, p. 


13. 


550 Ibidem. 




551 Idem, p. 


14. 


552 Idem, p. 


57. 


553 Idem, p. 


58. 


554 Idem, p. 


63. 


555 Idem, p. 


65. 


556 Idem, p. 


67. 



59 



,557 



boerie" J , „Ca sate fac fericit/ Ca pre un Fiiu mult 
dorit" 558 , „cale lungă" 559 , „pentru tine de departe" 560 , 
„flacăra cea amară" . 



„La cealaltă viaţă/ La întunecoasa ceaţă" , 
„fără zăbavă" 563 , capitolul al 3-lea începe la p. 73, 
„precum place ţie" 564 , „răstoarnă şi prăpădeaşte" 565 , 
„glăsuieşti" 566 , despre Socrate şi despre cum i-a 
apărut în somn cu „sfat dumnezeesc"... începând de 
la p. 288. 

„însă fără de folos" 567 , „tâmpla 568 cea 
bisericească" 9 , „îngrozite tare foarte" 570 , „Hristos 
cel răstignit" 571 , „şi tot în sânge scăldat" 512 , 
„puternice şi sfinte" 573 , „în zadar noi ne trudim" 51A , 
„lipsită de al mieu bine" 575 , „toţi acum te 

w w . w„576 

părăsiră 



30. Locul lui Anton Pann 



în capitolul Anton Pann şi datoria iluminării 
poporului , din cartea Ipostaze ale iluminismului 
românesc 51 *, Ovidiu Papadima a încercat să 
stabilească „locul lui Anton Pann în istoria literaturii 
româneşti" 579 . 



557 Idem, p. 68. 

558 Idem, p. 70. 

559 Ibidem. 

560 Ibidem. 

561 Idem, p. 71. 

562 Idem, p. 72. 

563 Ibidem. 

564 Idem, p. 196. 

565 Idem, p. 247. 

566 Idem, p. 283. 

567 Idem, p. 330. 
Catapeteasma templului. 

Vasile Aron, Patima şi Moartea Domnului şi Măntuitoriului nostru 
Isus Hristos, ed. cit., p. 331. 

570 Ibidem. 

571 Ibidem. 

572 Idem, p. 333. 

573 Idem, p. 336. 

574 Idem, p. 389. 

575 Idem, p. 410. 

576 Idem, p. 413. 

577 Paginile 289-304. 

578 Ovidiu Papadima, Ipostaze ale iluminismului românesc, Ed. Minerva, 
Bucureşti, 1975, 395 p. 

579 Idem, p. 289. 



60 



Şi el înscrie cărţile lui Pann în categoria 

con 

„cărţilor populare ale românilor" , desemnându-1 
pe autor ca om de geniu . 

In pagina următoare îl numeşte: „o expresie 
aproape integrală a geniului popular românesc" 2 şi 
un „exponent al folclorului orăşenesc al 
Bucureştilor" 583 . 

Insă Anton Pann a fost ignorat de „marii săi 
contemporani" 584 , care „nu l-au băgat în seamă", 
pentru că nu l-au considerat „scriitor" ci „un 
povestitor popular", aşa cum l-au considerat 

coc 

membrii Junimii pe Creangă . 

Dar el a fost un tezaurizator „al graiului viu al 

coz. 

oamenilor simpli" , un filosof popular care „a 

COT 

definit viaţa şi lumea prin proverbe şi zicători" . 

3 1 . Sălăşluire rea 

In poemul Prefaţă, cu care începe volumul 
Scrieri 1, al lui Miron Radu Paraschivescu, din 
1969, poetul mărturisea că „un demon 
sălăşluieşte" 588 în el. 

Şi acesta îi pătrunde „gândul ca un ac" 589 . Şi îl 
influenţează să considere „că e rău tot ce-am crezut 
că-i bine" 590 , sădindu-i în suflet „răsadul 
îndoielii" 591 . Toate amănuntele reprezintă realităţi 
duhovniceşti şi nu imaginaţii. 

32. Eliade despre Ortodoxie 

Ortodoxie se numeşte articolul publicat de 
Mircea Eliade în ziarul Cuvântul, în 1927. 



580 Ibidem. 

581 Idem, p. 290. 

582 Idem, p. 291. 

583 Ibidem. 

584 Idem, p. 293. 

585 Ibidem. 

586 Idem, p. 295. 

587 Ibidem. 

588 Miron Radu Paraschivescu, Scrieri 1. Primele. Declaraţie patetică. 
Cîntice ţigăneşti. Laude şi alte poeme. Versul liber, Ed. pentru Literatură, 
Bucureşti, 1969, p. 7. Volumul are 509 p. 

589 Ibidem. 

590 Ibidem. 

591 Ibidem. 



61 



în Cuvântul 592 , anul III, nr. 924, sâmbătă, 12 
noiembrie 1927, p. 1-2. Republicat în Mircea Eliade, 
Lucrurile de taină, p. 73-76 . 

Şi aici el spune că „Ortodoxia e, pentru noi 
[românii], Creştinismul autentic, care trebuie 
actualizat în proaspete şi calde fapte sufleteşti. 
[Căci] trebuie să fim creştini - pentru a găsi un sens 
vietir 594 . 

Iar „Ortodoxia nu ne sileşte [la] nimic. Faptele 
pe care le facem sub înrâurirea ei sunt fapte fireşti, 
care nu mutilează viata" 595 . 

De aceea, pe „orice drum ar apuca o conştiinţă 
contemporană ajunge la creştinismul ortodox. Poate 
lucrul acesta se va împlini târziu, spre sfârşit de viaţă 
tristă. Dar se va împlini. Si el va fi luminarea de pe 

^„596 

urma 



33. Doar de 40 de ani 



Deşi ni se pare că e dintotdeauna, telefonul 
mobil a devenit o realitate din aprilie 1973 597 . 

CQO 

Inventatorul său fiind Martin Cooper , care lucra la 
Motorola 599 . 




2 Condus din luna mai, a anului 1926, de Nae Ionescu, cf. 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_C._Ionescu. 

93 Mircea Eliade, Lucrurile de taină. Eseuri, ed. îngrij., note şi pref. de 
Emil Mânu, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1995, 389 p. 

594 Idem, p. 73. 

595 Idem, p. 75. 

596 Ibidem. 

Se împlinesc 40 de ani de la prima convorbire cu un telefon mobil, cf. 
http://jurnalul.ro/it/tehnica/se-implinesc-40-de-ani-de-la-prima- 
convorbire-cu-un-telefon-mobil-640564.html. 

Articol nesemnat, de pe Jurnalul.ro, din data de 3 aprilie 2013, ora 10. 55. 
598 A se vedea: 
http://en.wikipedia.org/wiki/Martin_Cooper_%28inventor%29. 

Se împlinesc 40 de ani de la prima convorbire cu un telefon mobil, art. 
cit. 



62 



„Primul model de telefon mobil cântarea nu 
mai puţin de 1, 4 kilograme şi putea fi folosit 35 de 
minute, după care trebuia încărcat timp de 10 ore" 00 
şi „se numea DynaTAC (DYNamic Adaptive Total 
Area Coverage)" 601 . 

In 1983, primul DynaTAC apărut pe piaţă 
costa 3.500 de dolari 602 . 

In 1990 aveau telefoane mobile doar un 
milion de americani, pe când în 2011, 87% din 
populaţia pământului avea telefon mobil . 



34. Sabbatul vrăjitoarelor 



>604 



Aşa se numeşte tabloul lui Goya din 1798 
în care Satana, sub forma unui ţap mare, negru, 
încununat, primeşte jertfe de copii. 




Cei trei prunci, din dreapta, atârnaţi de un 
lemn... sunt goi şi spânzuraţi de gât. însă diavolul 
doreşte jertfă nouă. ..de la o mamă cu o faţă ştearsă. 



600 Ibidem. 

601 Ibidem. 

602 Ibidem. 

603 Ibidem. 



A se vedea: http://www.goya.net/images/paintings/witches- 

sabbath.jpg. 



63 



Copilul cadaveric al vrăjitoarei care stă jos, în 
stânga, arată ce se va petrece cu toţi copiii jertfiţi 
Satanei. 

Iar Satana pare „mai frumos" decât 
admiratoarele lui desfigurate... 

Ochi mari, drăceşti, animalici... 

In aer se observă lilieci zburând, care pot fi 
totodată si demoni. 

Totul petrecându-se noaptea... sub o lună în 
nori... 

35. Peceţile de pe acte 

Pe un act din 22 martie 1645, domnul Vasile 
Lupu a pus această pecete 605 : 




Antioh Cantemir, domnul Moldovei, în data 
de 13 februarie 1695 a pus următoarea pecete pe un 

act 606 : 



605 Idem: 

http://digitool.bibnat.ro: 1801/webclient/DeliveryManager?application=DI 

GITOOL- 

3&owner=&custom_att_l=&custom_att_3=fwd_ref&user_mode=&pds_ 

handle=GUEST&search_terms=&adj acency=&frameld= 1 &user=viewer: 

GUEST&hideLogo=true&application=DIGITOOL- 

3&metsId=142667&pid=142668&locale=ro_RO&dvs=1365184532544~ 

119. 

606 Idem: 

http://digitool.bibnat.ro: 1801/webclient/DeliveryManager?application=DI 

GITOOL- 

3&owner=&custom_att_l=&custom_att_3=fwd_ref&user_mode=&pds_ 

handle=GUEST&search_terms=&adj acency=&frameld= 1 &user=viewer: 

GUEST&hideLogo=true&application=DIGITOOL- 

3&metsld=253430&pid=25343 1 &locale=ro_RO&dvs= 1 365 1 8478 1 804- 

304. 



64 






Jfv 




Moise Movilă, tot domn al Moldovei, a folosit 



607. 



următoarea pecete pe 5 decembrie 163 1 : 



î/fti-HiJ Hă . <JHtirttHA* 




atirtii 



.~ ^Jl, 



iY* 



! £. ^ 



,^■1.— ■#">■£■-. •.< ,±. G*' ^_ _ 






j ■?.- ¥H> Jgp 






gţ 



/nJc i 







| ^«ŞP 




Q.tfM*} 



■ / . 



C-- 




607 Idem: 

http://digitool.bibnat.ro: 1801/webclient/DeliveryManager?application=DI 

GITOOL- 

3&owner=&custom_att_l=&custom_att_3=fwd_ref&user_mode=&pds_ 

handle=GUEST&search_terms=&adj acency=&frameld= 1 &user=viewer: 

GUEST&hideLogo=true&application=DIGITOOL- 

3&metsId=142684&pid=142685&locale=ro_RO&dvs=1365185190415~ 

54. 



65 



în fotografia de deasupra avem pecetea şi 
semnătura Sfântului Mitropolit Varlaam al 

f.f\Q 

Moldovei . De pe un act de adeverire din data de 
24 septembrie 1634. 

Pecetea Sfântului Ştefan cel Mare legată de un 
hrisov 609 : 




36. Ziariştii de la Furnica 



In numărul 192 , din 15 mai 1908 al revistei 
Furnica, autorii de articole au nume vesele. 

Articolul Take e un accident... e semnat de 
Coco . In aceeaşi pagină semnează Cyrano şi Box. 

Mascalzoni şi Gogu Trufandache semnează în 
pagina 3. Ghiţă de la Gambrinus a scris despre Nea 
Matache Pisălog . Două epitafuri de la Mişu 

/TIO 

Studentul . Iar Nae Saltimbancu scria ştiri în p. 11. 



608 Idem: 

http://digitool.bibnat.ro: 1801/webclient/DeliveryManager?application=DI 

GITOOL- 

3&owner=&custom_att_l=&custom_att_3=fwd_ref&user_mode=&pds_ 

handle=GUEST&search_terms=&adj acency=&frameld= 1 &user=viewer: 

GUEST&hideLogo=true&application=DIGITOOL- 

3&metsId=250745&pid=250746&locale=ro_RO&dvs=1365185600876~ 

194. 

Idem: http://ziarullumina.ro/sites/default/files/styles/articol- 

content wide/public/articol/2013-02/hrisov-al-lui-stefan-cel-mare.jpg. 

610 Rev. Furnica, nr. 192, joi, 15 maiu 1908, lip. 

611 Idem, p. 2. 

612 Idem, p. 6-7. 

613 Idem, p. 7. 



66 



37. Pe deasupra comuniştilor sau de lângă ei 



Deasupra lui Ceauşescu, în ziua de 1 mai 
1965, zi de manifestaţie populară, era scris, cu litere 
mari: „Proletari din toate ţările uniti-vă" 614 . Iar 

" 5 5 

proletarii erau oamenii muncii. ..coi care duceau 
România pe brânci. 

La al 8-lea congres al UTC, din iulie 1965, era 
doar sigla PCR pe peretele din faţă 615 : 




Pe 1 mai 1966 Ceauşescu era tuns bros 616 . Si 

5 5 

când s-a dus la Ipoteşti, tot în 1966, a dat nas în nas 
cu o statuie imensă a lui Mihail Eminescu , în fata 

~ 5 

căruia s-a simţit... asa cum era el. 

5 f 

Când s-a dus însă la Uzinele Chimice Piteşti, 

5 ~ 

pancarta mare, de pe stâlpi, era cu: Bine aţi venit 
iubiţi conducători.. .fără diacritice . 

Căci comuniştilor nu le plăceau, se pare, 
diacriticele... lucru moştenit în era onlineului, în care 

5 ~ 

unii români scriu comunistic, adică fără diacritice. 



614 A se vedea: 

http://www. arhivelenationale.ro/fototeca/picdetails.php ?picid=30658X2X 
5732. 

615 Idem: 

http://www. arhivelenationale.ro/fototeca/picdetails.php ?picid=30752X22 
X5732. 

616 Idem: 

http://www. arhivelenationale.ro/fototeca/picdetails.php ?picid=3081 8X39 
X5732. 

617 Idem: 

http://www. arhivelenationale.ro/fototeca/picdetails.php ?picid=30956X64 
X5732. 

618 Idem: 

http://www. arhivelenationale.ro/fototeca/picdetails.php ?picid=30984X72 
X5732. 



67 



La Bacău, alături de Dej, aparatul de 
fotografiat i-a prins zâmbetul lui Nicolae Ceauşescu. 
Fără expresivitate... Pe când domnişoara cu părul 
făcut coc, din cealaltă parte a lui Dej, priveşte în 
partea opusă lui Ceauşescu 619 . 

Dar cei din spate îi susţin zâmbetul... cu 
propriile lor zâmbete şterse. Entuziasm: minus zero. 

La Băltăţeşti le-au dat ştergare . La C.A.P. 

f\~) 1 

N. Bălcescu si-a luat halat alb, de medic . La 
Mănăstirea Neamţ a privit pictura Bisericii cu 
mâinile la spate . La Brăila, tot fără diacritice: 
Trăiască Partidul Comunist Român . La Galaţi s-a 

a i -624 

prins in hora . 



în 1966 s-a sărbătorit centenarul Academiei 
Române. Şi deasupra prezidiului era scris, în latină: 
Centum anni Academiae rei Republicae Socialistae 
Romaniae . 

Intre 25-28 noiembrie 1974 a fost Congresul 
al Xl-lea al PCR . La care au participat şi 
nişte... şoimi ai patriei bine selecţionaţi. 



619 Idem: 

http://www. arhivelenationale.ro/fototeca/picdetails.php ?picid=3 1434X16 
9X5732. 

620 Idem: 

http://www. arhivelenationale.ro/fototeca/picdetails.php ?picid=3 1442X17 
1X5732. 

621 Idem: 

http://www. arhivelenationale.ro/fototeca/picdetails.php ?picid=3 1448X17 
3X5732. 

622 Idem: 

http://www. arhivelenationale.ro/fototeca/picdetails.php ?picid=3 1496X1 8 
6X5732. 

623 Idem: 

http://www. arhivelenationale.ro/fototeca/picdetails.php ?picid=3 1536X20 
2X5732. 

624 Idem: 

http://www. arhivelenationale.ro/fototeca/picdetails.php ?picid=3 1566X21 
2X5732. 

625 Idem: 

http://www. arhivelenationale.ro/fototeca/picdetails.php ?picid=3 1660X24 
1X5732. 

626 Idem: 

http://www. arhivelenationale.ro/fototeca/picdetails.php ?picid=3 1830X28 
6X5732. 

627 Idem: 

http://www. arhivelenationale.ro/fototeca/picdetails.php ?picid=3 1838X29 
0X5732. 



68 



38. Psaltirea în versuri a lui Ioan Prale 



Ioan Prale (1769-1847) 628 şi-a editat Psaltirea 
la Braşov, în 1827. Are 202 pagini în BAR, CRV 
1322. Titlul integral: Psaltirea Prorocului şi împărat 
David. In versuri alcătuită. 

Exemplarul pe care îl consult a fost donat 
Academiei Române de către IPS Iosif Naniescu al 
Moldovei 629 . 




XJ ft 



^W nfOfORS^H iiih ^MIITiPilT 




X A fi H Jt. 




Textul propriu-zis începe în p. 21. 
versificarea psalmului 50 începe în p. 74: 
„Miluimă Dumnezăe 
după mila Ta cea mare, 
Şi îm şterge fărdelegea 
după multaţ îndurare. 
De ame nelegiuire 
mai vârtos mă limpizăşte, 
Cum şi de ame greşală 
mă pre mine curăţăşte"... 



Iar 



„Scoatemă tu Dumnezăe dintr'a vrăjmaşilor 

/"■in /'o i 

cleşte" , „frumoasele de pustie" , „nu de poftă să 
lipsiră" , „nişte duh carele trece" , „mântuirea lui 



Idem: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ioan_Prale. 

Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iosif_Naniescu. 

BAR, CRV 1322, p. 80. 

Idem, p. 86. 

Idem, p. 104. 

Ibidem. 



69 



aproapei/ de cei ce să tem de dânsul" 634 , „sufletul 
mii veseleşte,! că mii urcaiu spre săţ vie" . 



„Gata inima me este/ Dumnezăe şi iar gata: / 
Voiu cânta si lăudavoiu" . 



Textul versificării se încheie în p. 193. De la 
p. 194 începe Lexiconul, care se încheie în p. 198. 
Ultima pagină editată a cărţii... 

39. Nicolae Carandino povestindu-ne despre 
Constantin Tănase 



însemnările lui Carandino încep la p. 27 şi 
sunt scrise pe un ton laudativ. 

„Tănase are un bun simţ teatral, un instinct al 
notei, al glumei, al cuvântului just" . 

Pe cine a cunoscut dintre personalităţi , a 
avut părinţi săraci şi a trăit din munca lui 640 , s-a 
născut pe 5 iulie 1880 641 . 

S-a născut în Vaslui, pe strada Huşului 642 . 
Părinţii: oameni gospodari dar neştiutori de carte 3 . 
Numele lor: Ion si Elena 644 . 

/IA C A 

Era alintat Costică de către părinţi . începe 
şcoala la 7 ani 46 , la 12 ani părea de 16 pentru că era 
dezvoltat fizic 647 , a studiat la liceul Mihail 
Kogălniceanu şi a plecat la Iaşi, pentru ca să se 
înscrie la scoală militară 8 . 



634 Idem, p. 


112. 












635 Idem, p. 


113. 












636 Idem, p. 


141, 












637 Nicolae Carandino, 


Viaţa de haz 


şi de 


necaz a lui Constantin Tănase, 


cu pref. di 


; Vartan Arachelian, 


Ed. 


Biblioteca Bucureştilor, 


Bucureşti, 


2011, 251 p. 












638 Idem, p. 


33. 












639 Idem, p. 


34. 












640 Idem, p. 


35. 












641 Ibidem. 














642 Idem, p. 


36. 












643 Ibidem. 














644 Ibidem. 














645 Idem, p. 


37. 












646 Idem, p. 


38. 












647 Idem, p. 


43. 












648 Idem, p. 


50. 













70 



Insă e respins la examen... în locul său intrând 
un fiu de colonel, chiar dacă era „pirpiriu" pe lângă 



Tănase 649 . 



A fost trimis de părinţi la Brăila... unde „s-a 



650 



simţit mai străin decât oriunde" . După ceva timp 



se întoarce acasă 651 . 



Devine învăţător suplinitor la Curseşti 
datorită lui Ion Adam . Pleacă la Bucureşti pentru 
a se înrola în Regimentul 1 de Geniu . 

De un viitor primar al capitalei e numit 
„Tănăsică omul lui Dumnezeu" 654 , pentru că acesta 
era distrat de „veselia contagioasă" 655 a lui 
Constantin. 

A cântat în corul Bisericii Popa Tatu, din 
Bucureşti, ca bariton, pentru 12 lei pe lună, apoi 
pentru 15 lei 656 . 

Pe 28 august 1902 a părăsit armata, după ce 
fusese 3 ani militar . 

Stă cu chirie în Bucureşti pentru că doreşte să 
se înscrie la Conservator . Unde stă? Pe bulevardul 
Elisabeta, în dreptul podului Sfântului Elefterie, într- 
o cameră modestă, care îi fusese închiriată de către 

659 

un grec . 

In timp ce se apropiau examenele de 
admitere... el şi colegul de cameră, Bârlogeanu, nu 
aveau bani de mâncare 660 ... 



La examene... cu haine umile 661 . Unde s-a 
simţit străin si caraghios printre ceilalţi 

.-. -662 

competitori . 



649 Idem, p. 51-52. 

650 Idem, p. 53. 

651 Ibidem. 

652 Idem, p. 54, 63. 

653 Idem, p. 65. 

654 Idem, p. 69. 

655 Ibidem. 

656 Idem, p. 73. 

657 Idem, p. 76. 

658 Idem, p. 78. 

659 Ibidem. 

660 Idem, p. 79. 

661 Ibidem. 

662 Idem, p. 80. 



71 



Nottara era în comisie 663 . Si Tănase le-a 
recitat Naiul, cobza şi vioara ...şi „toată comisia a 
izbucnit în râs" 6 5 . Astfel a fost admis la clasa de 
comedie 66 . 



E dat afară din casă şi peregrinează prin 
mansarde 667 . închiriază un pat în Calea Plevnei, 
pentru 6 lei pe lună . Pereţii erau plini de igrasie, 
geamurile murdare, mizerie 669 ... 

E dat afară si de aici si se întoarce la 
regiment . Se reangajează militar şi participă la 
cursurile de la Conservator în haină militară 671 . 

Astfel, cu banii strânşi din armată a cumpărat 
un pian cu 150 de lei . îşi cumpără şi bicicletă . 

Devine plutonier . La recomandarea lui 
Eduard Wachman ajunge să cânte în corul 
Mitropoliei, unde era plătit cu 35 de lei pe lună . 
Insă colegii din corul Mitropoliei îl marginalizează 
continuu, ridiculizându-1 pentru că era sărac 616 . însă 
Tănase era om de bună cuviinţă si timid . 

A. 

In primul său rol la teatru a uitat replica 
lungă 678 ... şi toţi „s-au strâmbat de râs" 679 . 

în anul al 3-lea de Conservator îl cunoaşte pe 
generalul Mânu, ministrul de Război . Datorită lui 
iese din armată şi se angajează ca actor m . 



663 Idem, p. 81. 

664 Idem, p. 82. 

665 Idem, p. 83. 

666 Idem, p. 84. 

667 Idem, p. 87. 

668 Idem, p. 89. 

669 Idem, p. 90. 

670 Idem, p. 91. 

671 Ibidem. 

672 Idem, p. 92. 

673 Ibidem. 

674 Idem, p. 94. 

675 Idem, p. 101-102. 

676 Idem, p. 102. 

677 Ibidem. 

678 Idem, p. 104-105. 

679 Idem, p. 105. 

680 Idem, p. 109. 

681 Idem, p. 1 10. 



72 



S-a înzăpezit la Turnu Măgurele, după ce a 
jucat Marchizul de Priola, în timp ce trebuia să se 
cunune civil la Bucureşti . 



Prima soţie: Iosefina Reitman . 



La Roşiori de Vede, Constantin Tănase a fost 
acompaniat de cineva care cânta la trombon 684 . 

E înrolat pentru război şi luptă în Bulgaria 685 . 



Take Ionescu venea ca să asculte cum era zeflemişti 
re Tănase 686 . 

George Enescu îl anunţă pe Constantin Tănase 
iţii vor ataca România . 

5 

Si însemnările se termină în anul 1939 688 ... 



de către Tănase 686 



40. Culianu despre legionari 



Un articol publicat la Frankfurt, în 1984 . 
Dar care fusese „scris la începutul anului 1981, în 
limba engleză" . In ediţia de faţă poartă titlul: 
Mircea Eliade şi broasca ţestoasă zburătoare, p. 
328-360. 

Şi Culianu consideră aici Legiunea 
Arhanghelului Mihail „o organizaţie 

fascistă... fondată de Corneliu Zelea Codreanu în 
1927" 691 . 

Iar ideologia Gărzii de Fier „avea multe în 
comun cu ortodoxia profesată de Nae Ionescu şi de 
Crainic, precum şi cu teoria jertfei creatoare" a lui 



682 Idem, p. 1 19. 

683 Idem, p. 128. 

684 Idem, p. 144. 

685 Idem, p. 174. 

686 Idem, p. 194. 

687 Idem, p. 201. 

688 Idem, p. 221. 

Ioan Petra Culianu, Studii româneşti, voi. I. Fantasmele nihilismului. 
Secretul doctorului Eliade, trad. de Corina Popescu şi Dan Petrescu, Ed. 
Nemira, Bucureşti, 2000, p. 360. 

690 Idem, p. 360.'n. *. 

691 Idem, p. 343. 

692 Ibidem. 



73 



Blaga dar esenţa legionarismului românesc era aceea 
a unui fascism religios 93 . 

Codreanu era „un antisemit feroce" 694 dar „a 
avut totdeauna grija să afirme că antisemitismul lui 
avea cauze economice'" 695 . 



Si Culianu a vrut să demonstreze în acest 
articol că Eliade „nu a fost niciodată membru al 
Gărzii de Fier" şi „nu a exprimat niciodată 
sentimente antisemite" . 



41. Cele 8 articole reeditate în 2005 



Editura Fundaţiei Anastasia a reeditat 8 
articole ale Părintelui Stăniloae în cartea: Părintele 
Dumitru Stăniloae, O teologie a Icoanei, cu postfaţă 
de Adrian Matei Alexandrescu, voi. îngrij. de Ştefan 
Ionescu-Berechet, Ed. Fundaţiei Anastasia, 
Bucureşti, 2005, 262 p. 

Articolele publicate aici, conform paginii 249, 
sunt următoarele: 

Revelaţia prin acte, cuvinte şi imagini, in Ortodoxia XX (1968), nr. 3, 
pp. 347-377 

Consideraţii în legătură cu sfintele icoane, în Glasul Bisericii LIII (1997), 
nr. 1-4, pp. 51-62 (extras din revista Gândirea, 1942). 

De la creaţie ta întruparea Cuvântului şi de la simbol la icoană, în Glasul 
Bisericii XVI (1957), nr. 12, pp. 860-867. 

Simbolul ca anticipare şi ternei al posibilităţii icoanei, în Studii Teologice IX 
(1957), nr. 7-8, pp. 427-452. 

Iisus Hristos ca prototip al icoanei Sale, în Mitropolia Moldovei şi Sucevei 
XXXIV (1958), nr. 3-4, pp. 244-271. 

Hristologk şi iconologîe în disputa din secolele VUI-IX, în Studii Teologice 
XXXI (1979), nr. 1-4, pp. 12-53. 

Idolul ca chip al naturii divinizate şi icoana ca fereastră spre transcenden- 
ţa dumnezeiască, în Ortodoxia XXXIV (1982), nr. 1, pp. 12-27. 

O pictură bisericească contemporană, un comentariu îmbogăţit al dogme- 
lor ortodoxe, mBOR 101 (1983), nr. 3-4, pp. 176-184. 



42. Sursa Lavsaiconului românesc 



693 Idem, p. 345. 

694 Idem, p. 347. 

695 Ibidem. 

696 Idem, p. 354. 



74 



în Prefaţa cărţii, Părintele Dumitru a spus că a 
tradus Istoria Lausiacă după ediţia lui G. J. M. 
Bartelink, din 1974 697 . 

Adică după ediţia greco-italiană : Palladio, 
La storia lausiacă, con una introduzione di Christine 
Mohrmann, testo critico e commento a cura di G. J. 
M. Bartelink, Ed. Mondadori - Fondaz. L. Valla, 
Milano, 1974, XXIII + 415 p. 

G. J. M. Bartelink = Gerhardus Johannes 
Marinus Bartelink. 



43. Faţa lui Arios, ereticul 

In această frescă a pălmuirii lui de către 
Sfântul Nicolaos 699 , Arios 700 are turban, aidoma unui 
turc. Barbă, trup ascetic, haine scumpe, fără însemne 
preoţeşti deşi el era preot. 




Fresca se află în Biserica Mănăstirii Sumela 



din Turcia 



701 



697 Paladie, Istoria Lausiacă (Lavsaicon), trad., introd. şi note de Pr. Prof. 
Dr. Dumitru Stăniloae, ed. a 2-a, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 2007, p. 8, n. 
1. Cartea are 131 de pagini. Iar prima ediţie a fost editată în 1993. 

698 A se vedea: 

http://www.abebooks.com/servlet/BookDetailsPL?bi=8760665730&searc 
hurl=bsi%3D0%26ds%3D30%26tn%3Dstoria%2Blausiaca. 

699 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Nicholas_of_Myra. 

700 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Arius. 

701 Idem: http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfantul-nicolae/palma- 
sfantului-nicolae-127566.html. 



75 



în Mănăstirea Sfântul Pafnutie de Borovsk, 
din Rusia, o frescă din anul 1665 ni-1 prezintă pe 
Arios în două ipostaze: la Sinodul I Ecumenic şi 
moartea lui în veceu 702 . 




însă în ambele ipostaze are faţă de om 
evlavios... dar asta doar în aparenţă. 

într-o altă frescă, Arios e mâncat de Satana. El 
are haine monahale şi barbă în această ipostază... însă 
coada balaurului începe la tâmpla lui dreaptă şi nu 
pare a avea ochi 703 . 




Idem: http://www. stnicholascenter.org/galleries/gallery/64 1 8/. 
Intr-o formă mai mare, aici: 

http://www.flickr.com/photos/toddhopkinsl4/665494947/. 
703 Idem: http://www.zorbas.de/maniguide/anodoli.html. 



76 



în Martirologiul împăratului Vasilios al II- 
lea 704 , păstrat la Vatican, Arios e prezentat ca fiind 
căzut în genunchi în fata Sfinţilor Părinţi prezenţi la 
Sinod 705 . 




Cu barbă, tuns scurt... şi cu haine ce pot fi 
interpretate ca fiind preoţeşti. 

Intr-o altă Icoană a Sinodului I Ecumenic, 
Arios are turban, nu vrea să audă adevărul şi e pictat 
în partea de jos, în întuneric. 




Barbă si mustaţă mare, fiind îmbrăcat ca un 
om de frunte. 



Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Basil_II. 



Idem: http://weber.ucsd.edu/~dkjordan/xy/xydocs/XnHeresies.html. 



77 



44. Primul poem din MS 6441 



Primul poem eminescian din MS 6441, 
Bucureşti, 1879 e scris pe 3 pagini şi e semnat: M. 
Eminescu, Bucureşti, 4 ianuarie 1879. 



! 






707 

Textul e următorul : 



Cu mâne 108 zilele-ţi adăogi, 
Cu ieri viata ta o scazi 

5 

Si ai cu toate astea'n fată 

5 5 

De-apururi ziua cea de azi 

Când unul trece, altul vine 
In astă lume a-1 urma 
Precum când soarele apune 
El si resare unde-va 

Se pare cumcă alte valuri 
Cobor' mereu pe acelaş val 
Se pare cumcă-i altă toamnă, 
Ci'n veci aceleaşi frunze cad 

Naintea nopţii noastre ămblă 
Crăiasa dulcii dimineţi; 
Chiar moartea ensăşi e-o părere 
Si un visternic de vieţi 

5 5 

Din ori-ce clipă trecătoare 
Ast adevăr îl înţeleg, 
Că sprijină vecia 'ntreagă 



706 Idem: 

http://dspace.bcucluj.rO/bitstream/123456789/13239/l/BCUCLUJ_FCS_ 
MS6441.pdf. 

707 Idem, p. 2 (faţă şi verso) şi 3 (faţă). 

708 Mâine. 



78 



Şi 'nvârte universu'ntreg 

De-aceea sboare anu-acesta 
Si se scufunde în trecut, 
Tu ai ş'acum comoara'ntreagă 
Ce'n suflet pururi ai avut 

Cu mane zilele-ţi adăogi 
Cu ieri viata ta o scazi, 
Având cu toate astea 'n fată 
De-apururi ziua de azi 

Priveliştele sclipitoare 
Ce'n repezi şiruri se diştern 
Repaosă nestrămutate 
Sub raza gândului etern. 



45. Din Jurnalul lui Ierunca 



în rev. Destin (revistă de cultură 
românească), Caietul nr. 15, Madrid, 1966, paginile 
50-69 cuprind file din Jurnalul lui Virgil Ierunca. 
Fără ani, ci numai zile şi luni. 

Vântul rece, „aproape românesc" 709 . Şi după 
ce a văzut filme „cu toptanul" le numeşte „opium 
popular al imaginii" sau o minciună plină de 
reverie 711 . 

Despre oportunismele „optimiste" ale lui 
George Călinescu, care „dezgustă" 712 . Iar dacă 
Cioran e omul cu „apocalip se... cotidiene", Eliade 
este „ciudat" sau „perfid" 713 . 

A. 

Intr-o zi de 6 martie, la Biserica Ortodoxă din 
Paris, găseşte un grup de legionari 114 . Nadine 



Rev. Destin, Caietul nr. 15, Madrid, 1966, p. 50. 



709 

710 Idem, p. 51. 

711 Ibidem. 

712 Ibidem. 

713 Ibidem. 

714 Idem, p. 52. 



79 



71 S 

Crainic dorea „să se culce" cu Andre Breton . Şi îşi 
aduce aminte că chiulea de la Fizică şi Chimie, la 
liceu, pentru ca să citească poezie . 

Intr-o zi de 11 martie îl vizitează pe Eugen 
Ionescu. Seara. Care i-a citit pagini traduse de el din 
Urmuz 717 . 

Eliade era entuziasmat de respectul pe care i-1 
acorda Gaston Bachelard 718 . 

Participă la o conferinţă a lui Paul 
„Evdokimof ' 719 . însă găseşte că vorbitorul are „prea 
mult stil" 720 . 



Are o nevoie „aproape fizică de mirosul de 
tuş, de cerneală tipografică, de sgomotul 

791 799 

maşinilor" . Şi îi place „atmosfera de bazar" . 

Jurnalul lui vrea să nareze „tot ceea ce îi 
aparţine exterior, în acord cu istoricitatea 

79^ 

inmediată" . El e „o poartă deschisă pentru tot ce 

794 

poate fi deschis" , adică fără prea multe intimităţi. 

Intr-o zi de 31 martie... „prezenţa vie a lui 
Mircea Eliade e mai mult decât reconfortantă" 125 . Pe 
când în 3 aprilie... „Mircea Eliade. ..are o răbdare 

T~)f\ 

uluitoare în relaţiile lui cu ceilalţi" . 

Pe 8 aprilie: Şerban Cioculescu umblă în 
zdrenţe si...si-a vândut cărţile 727 . 



„Un verde indecent" în frunzele copacilor din 
Paris 728 . Şi o noapte de Paşti, pe 23 aprilie 729 . 



715 Idem, p. 53. 

716 Idem, p. 54. 

717 Ibidem. 

718 Ibidem. 

719 Idem, p. 56. 

720 Ibidem. 

721 Idem, p. 57. 

722 Idem, p. 58. 

723 Idem, p. 59. 

724 Ibidem. 

725 Idem, p. 61. 

726 Idem, p. 62. 

727 Idem, p. 64. 

728 Idem, p. 66. 

729 Ibidem. 



80 



46. Dicţionarul limbii române din 1939 



E vorba de lucrarea Prof. Dr. August Scriban 
(1872-1950) Dicţionaru limbii româneşti 

(Etimologii, înţelesuri, exemple, citaţiuni, arhaizme, 
neologizme, provincializme), Ed. Institutul de Arte 
Grafice „Presa Bună", Iaşi, 1939, 1447 p. 

Iar din pagina de mulţumiri de la finalul cărţii, 
aflăm că autorul a tipărit cartea cu ajutorul Bisericii 
Romano-Catolice din Iaşi. 



A făcut dicţionarul pentru că a vrut ca şi 

nn 1 

românii să aibă un dicţionar ca al lui Larousse . 



Adică totul a început pe când era elev de liceu 



732 



Si a lucrat la el 20 de ani 11 ' 2 '. 



însă în noiembrie 1913, când i-a scris lui 
Iacob Negruzzi şi 1-a anunţat că vrea să publice 
dicţionarul, acesta i-a trimis un înscris oficial prin 
care 1-a anunţat că Academia Română nu are bani ca 
să îl publice 734 . 

Si Casa Scoalelor, în 18 iunie 1916, îl anunţă 

5 5™ ™ 5 

că nu are bani 135 . 



Scopul său: am vrut „să dau Românului o 
carte care să-1 facă mai cult şi să-î dezvolte 
conştiinţa naţională" . 

5 5 5 

Şi îşi semna cuvântul înainte în august 1928, 
la Iaşi, pe stradela Manolescu (Păcurari), nr. 4 737 . 

După o bogată introducere şi explicaţii 
referitoare la redactare, textul propriu-zis începe 
odată cu p. 57. 



730 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/August_Scriban. 

731 August Scriban, Dicţionaru limbii româneşti (Etimologii, înţelesuri, 
exemple, citaţiuni, arhaizme, neologizme, provincializme), Ed. Institutul 
de Arte Grafice „Presa Bună", Iaşi, 1939, p. 13. 

732 Ibidem. 

733 Idem, p. 14. 

734 Ibidem. 

735 Ibidem. 

736 Idem, p. 16. 

737 Idem, p. 18. 



81 



Dă 5 forme pentru abia: abeâ (în Moldova), 
abîâ (în Muntenia), abia (în Oltenia), abi (în Serbia) 
şi abîe (formă veche) 738 . 

Ablaţiune = tăierea unei părţi a corpului, pe 
când abluţiune = purificare religioasă 739 . 

Abruptamente (ex abrupto) 740 , absint = 
pelin 741 , absolutamente 742 , abstruz (lat. abstrusus) = 
abstract, greu de înţeles 743 , abundant (lat. abundans) 

t 1-744 i • 745 

= care abunda , acaret e turcesco-arabic , catizma 
şi nu catismă, acatistier , accesibilitate (lat. 
accessibilitas) 747 , acefal = fără cap 748 , acer = aştept, 
pândesc 749 . 

Aciditate (lat. aciditas) = acreală , adamantin 
= de diamant 751 / diamantin, adăpătoare, adăpătură 752 , 
adet = regulă , adiaforisesc = tratez cu 
indiferenţă 754 , adinamie = debilitate, slăbiciune 755 , 
adormitez (lat. addormito) = a adormi. 

Aferim = bravo, halal (interj.) , aforizm şi nu 
aforism , afunzime = adâncime , agheazmă şi 
aiazma 59 , preut şi nu preot 7 °, agiograf = scriitor de 
lucruri sfinte/ scriitor bisericesc/ teolog , agrăiesc 
= grăiesc, cuvântez, vorbesc , aht, -uri = tristeţe, 



738 Idem, p. 58. 

739 Ibidem. 

740 Idem, p. 59. 

741 Idem, p. 60. 

742 Ibidem. 

743 Ibidem. 

744 Idem, p. 61. 

745 Idem, p. 62. 

746 Ibidem. 

747 Idem, p. 63. 

748 Idem, p. 64. 

749 Ibidem. 

750 Idem, p. 65. 

751 Idem, p. 68. 

752 Idem, p. 69. 

753 Idem, p. 69-70. 

754 Idem, p. 70. 

755 Ibidem. 

756 Idem, p. 76. 

757 Idem, p. 77. 

758 Ibidem. 

759 Idem, p. 78. 

760 Ibidem. 

761 Ibidem. 

762 Idem, p. 80. 



82 



dor, suspin, suferinţă sufletească , alaltăseară , 
alcalescent = care are proprietăţi alacaline , capotei 
= capot scurt , capugiu = portar al seraiului , 
coruptor = corupător , costei = pir . 

Coşarcă = un cos mai mare 770 , coteică = o 

■ -771 • ■ ■ 772 

căţea mai mica , cotmeaţa = poiata = curme , 
dostoianie = moştenire 773 , gigea = frumos 774 , 
ginecocraţie = formă de guvernământ care permite şi 
femeilor să guverneze (ca în Anglia) , giritic = 
prichindel 776 , gârbaci = biciuşca =cravaşă 777 , gâtlan 
= cu gâtul gros 778 . 

Glagore = minte, pricepere 779 , glăvăţână = 
căpăţână 780 , gliptic = sculptural 781 , gologănesc = 
mituiesc (se referă la micul bacşiş) 182 , gorneag = 
vântul de vest, austrul 783 , gorun = slodun = tufan 784 , 

toc 7RA 

govetesc = dovedesc, arăt , întorn = întorc , 
înţăglat = înţepenit 787 , învestire = îmbrăcăminte 788 , 
învincătură = biruinţă, victorie 789 , peculat (lat. 
peculatus) = delapidare, furarea banilor publici 790 . 



763 Ibidem. 

764 Idem, p. 82. 

765 Idem, p. 84. 

766 Idem, p. 228. 

767 Idem, p. 229. 

768 Idem, p. 353. 

769 Idem, p. 354. 

770 Idem, p. 355. 

771 Idem, p. 356. 

772 Ibidem. 

773 Idem, p. 444. 

774 Idem, p. 557. 

775 Idem, p. 558. 

776 Idem, p. 559. 

777 Idem, p. 561. 

778 Idem, p. 562. 

779 Idem, p. 563. 

780 Ibidem. 

781 Idem, p. 564. 

782 Idem, p. 567. 

783 Idem, p. 568. 

784 Idem, p. 569. 

785 Idem, p. 670. 

786 Idem, p. 702. 

787 Idem, p. 705. 

788 Idem, p. 707. 

789 Ibidem. 

790 Idem, p. 957. 



83 



Pentacord = liră cu 5 coarde 791 , perciunez = 
îndoi 792 , pericopă = capitol scriptural 793 , perierghie = 

794 • 795 

curiozitate, interes , perj = prun , pertmamante = 
în mod pertinent 796 , pesteală = zăbavă, întârziere 797 , 
peşchir = şervet, prosop, ştergar 798 , peşin = 
numerar 799 , pidosnic = sucit, ciudat, excentric 800 , 
sumuţ (v. intr.) = descânt 801 , superfetaţiune (lat. 
superfetatio) = a concepe pe deasupra, lucru care se 
adaugă fără folos, abundenţă non-necesară 802 . 

Suplecat = supus, plecat 803 , supraofertă 804 , 
supsuoară şi supţioară 805 , tocmeală = întocmire, 
organizare, învoială, contract 806 , zapt = stăpânire, 
luare, administraţie 807 , zariflâc = eleganţă, 

OAQ 

cochetărie , mă zavergisesc = mă revolt, fac 
revoluţie 809 , zăcăriste = loc de zăcere 810 , zăbranic = 

Sil 

testemel, broboadă de doliu , zăminteală = 
amestecătură 812 , zărghit = ţicnit, nebun 813 . 



Mi-a plăcut la August Scriban că a fost atent 
la provenienţa cuvintelor, că a folosit limba 
populară, cu multele ei variante teritoriale şi un mod 
de explicare pentru un cititor mediu. Dicţionarul său 
e o bucurie plină de surprize frumoase. 

47. Poemul Betrănial lui Goga 



791 Idem, p. 

792 Idem, p. 

793 Idem, p. 

794 Idem, p. 

795 Idem, p. 

796 Idem, p. 

797 Idem, p. 

798 Idem, p. 
799 Ibidem. 

800 Idem, p. 

801 Idem, p. 

802 Idem, p. 

803 Idem, p. 

804 Idem, p. 

805 Ibidem. 

806 Idem, p 

807 Idem, p 

808 Ibidem. 

809 Idem. n 

810 Idem! 



811 

812 Idem 

813 Idem 



Ibidem. 



i,p. 
i,p. 



961. 
963. 
965. 
966. 

967. 
970. 
971. 
972. 

977. 

1265. 

1266. 

1267. 

1268. 

1328. 
1427. 

1428. 
1429. 

1430. 

1432. 



84 



A fost publicat în p. 171 a revistei Luceafărul 
din data de 1 decembrie 1902 814 . Si semnat: 

5 

Octavian. 

A fost publicat în acest fel: 



BETRÂNÎ. 


De ce m'aţl dus de lângă voi 


Avcare-a! azi şi Dumneata 


De ce m'aţl dus de-acasă ? 


Nepoţi, să-ţl zică : Moşu . . . 


Să fi remas fecior de plug, 


Aveai cui spune la poveşti 


Să fi remas la coasă. 


Cu Impiratu Roşu . , . 


Doar nici eu nu mal rătăceam 


Şi — parc'o vid — s'ar bucura 


Pe-atătea căi rizleţe, 


De-o noră biata mama, 


Şi-aveaţi şi voi in curte-acum 


Să-t dee sfaturi şi s'o certe 


Uu stâlp la bătrâneţe. 

Că mi 'nsuram, când isprăveam 


Când nu va lua sama. 


Aşa . . . vi treceţi bieţi bitrânl 


Cu slujba la 'mperatu! 


Cu rugi ta Preacurata, 


Doar casă-aveam in rând cu toţi. — 


Şi plânge mama pe ciaslov 


— Cum m'ar cinsti azi satu .'.., 


Şi 'n barbă plânge tata . . . 


— cucuvaie trâgănat 


Si vaieră pe 


şură. — 


— Ce-o fi făcând fecioru vost, 


Că-i dus la 


'nviţătură ? .. . 




Octavian. 



48. Cartea de citire 



în 1902, la Bucureşti, Alexandru Vlahută si 

7 5 ™ 5 5 

George Cosbuc editau prima parte din Carte de 

-.- 815 

citire . 

Şi în Prefaţa cărţii (p. 3-4), autorii spun că 
scopul lor a fost acela de „a introduce treptat în 
sufletele şcolarilor înţelegerea din ce în ce maî 

Ol/" 

lămurita[ă] a vieţii nostre naţionale'" . 

Primul fragment în proză e din Cântarea 
României, a lui Alecu Russo . Despre bătălia de la 
Călugăreni începând cu p. 15. 

Hora unirii începe în p. 29. E scrisă de Vasile 

O 1 o 

Alecsandri si are 8 strofe a câte 4 versuri fiecare. 



814 Luceafărul (revistă literară), anul I, nr. 11, 1 decembrie 1902, Ed. 
Tipografia „Poporul Român", Budapesta, p. 171. 

815 A.[lexandru] Vlahuţă şi G.feorge] Coşbuc, Carte de citire pentru 
şcolile secundare şi profesionale, Partea I, Ed. Librăriei Socecu & Comp., 
Bucureşti, 1902, 329 p. 

816 Idem, p. 3. 

817 Idem, p. 5-7. 



85 



Şi autorii, pe de o parte, aleg texte 
fundamentale pentru înţelegerea poporului român 
iar, pe de altă parte, dau explicaţii despre ele şi 
despre cei care le-au scris. 

Poemele Rodica şi Plugurile ale lui 
Alecsandri 819 . Peneş Curcanul, al aceluiaşi, în p. 42- 
48. Un text din Alexandru Odobescu 820 . Altul din 
Negruzzi, care se termină în p. 70. 

Poemul Anul 1840, al lui Grigore 

89 1 

Alexandrescu . Umbra lui Mircea la Cozia: p. 100- 
102. Tot un poem al lui Alexandrescu. 

De la p. 114 începe fragmentul din Amintiri 
din copilărie. Acelaşi care se va regăsi mai târziu şi 
în manualele din timpul regimului comunist. 

Capra cu trei iezi: de la p. 131. Poemul Daniil 
Sihastrul, al lui Dimitrie Bolintineanu, în p. 162. 

Primul fragment din Eminescu e din 
Scrisoarea III. începând cu p. 165. Şi îşi încep 
lămuririle prin a spune că Eminescu „tae un drum cu 

899 

totul nou în literatura nostră" . 

Doină, poemul lui Eminescu: p. 170-172. Ce 
te legeni codrule, al aceluiaşi, în p. 175. Ultima 
dorinţă, tot al lui Eminescu, în p. 185. 

Nunta Zamfirei, poemul lui Coşbuc: p. 194- 
199. La vatra rece, poem al lui Vlahuţă: p. 238-240. 
Poeme ale lui Ştefan Octavian Iosif de la p. 250. Iar 
balada Mioriţa de la p. 291. 

Asa că autorii noştri au făcut o carte de citire 
cu texte de calibru şi nu cu texte uşurele, ca pentru 
copii. 

49. Poezia lui Daniel Turcea 

în volumul Daniel Turcea 823 , Epifania. Poezii, 
cu postfaţă de Artur Silvestri, Ed. Cartea 



818 Autorii îl numesc Alexandri. 

819 A. [lexandru] Vlahuţă şi G.[eorge] Coşbuc, Carte de citire pentru 
şcolile secundare şi profesionale, op. cit., p. 32-33. 

820 Idem, p. 52-58.' 

821 Idem, p. 84-86. 

822 Idem, p. 169. 

23 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Daniel_Turcea. 



86 



Românească, Bucureşti, 1982, 357 p., au fost 
introduse cele două volume publicate de autor în 
timpul vieţii şi poezii postume. 

Cartea începe cu poeme din volumul Entropia 
(1970). „Totul e să treci dincolo": vers din poemul 
Zen . Versuri libere, lungi sau scurte. Primele 
poeme au iz suprarealist. 

In A treia, „Bach este miriapodul splendid/ Al 
cicatricilor noastre gotice" , pentru ca Einstein, 
mai târziu, să înţeleagă „că apa e adevărata 
sculptură'" 9 ' 2 . 

Iar când vine vorba să desfacem „depărtarea 
dintre mine şi tine" 827 , găsim că ea „e mai rapidă ca 
o mitralieră" 828 . 

„Pielea memoriei" . Şi când molima 
transformase totul „în mătase", ne-am dat seama că 
„numai el cu femeia plecase" 830 . 

Câmpia Grodek e un poem dedicat lui Petre 
Stoica 831 . Iar dacă ai ajuns la „limpezimea unică" "^ 
în artă, nimeni nu te va ierta pentru reuşita ta 833 . 

La Turcea, „aerul respiră păsări" 834 , Trupul 
Domnului „sângeră lumină" 835 iar adevărul „e 
propria.. .cochilie'" a lui Dumnezeu . 

De la pagina 73 încep poemele din Epifania (o 
cântare a treptelor) (1978). O schimbare de ton. O 
poezie mult mai abstractă şi ştiinţificizată, cu multe 
raportări religioase. 

In poemul Cunoaştere, poetul spune: „a 
cunoaşte cerul înseamnă a fi cerul" 831 '. 

824 Daniel Turcea, Epifania. Poezii, cu postfaţă de Artur Silvestri, Ed. 
Cartea Românească, Bucureşti, 1982, p. 7. 

825 Idem, p. 53. 

826 Ibidem. 

827 Ibidem. 

828 Ibidem. 

829 Idem, p. 57. 

830 Idem, p. 60. 

831 Idem, p. 61. 

832 Idem, p. 64. 

833 Ibidem. 

834 Idem, p. 66. 

835 Idem, p. 67. 

836 Idem, p. 71. 



87 



îsi doreşte un „mormânt de scorţişoară" în 
Făgăduinţa* 3 * . Iar lumea e formată „din cuvinte" în 
Priveliştea înserării . 

Noaptea are o catapeteasmă a ei 840 . Iar poezia 
e când „o floare carnivoră" 841 , când „o uşă orbitoare 



[ce] s-ar [putea] deschide" 842 . 



QA'i 

Aseamănă sunetele cu nişte insule . Muzica 
se aşează în încăpere 844 . Şi există şi „tăcere - 
nmiresmată" 845 . 



In poemul Dar, „numai taina rosteşte 
cuvintele/ vieţii/ fără hotar" . In Zbor, „cerul/ e o 
pasăre/ în Dumnezeu" 847 . Al doilea volum se încheie 
în pagina 215. 

Postumele sunt intitulate Poeme de dragoste. 
Şi încep odată cu p. 217. 

Gândurile văzute ca „acoperământul" 
nostru 848 . Moartea ca poartă spre dincolo 849 . însă şi 
minunea e „o uşă", care e deschisă „în plinătatea 
razelor" 850 luminii lui Dumnezeu. 

OC 1 

Suferinţa ne curăţeşte aidoma unei flăcări . 

Poetul nu se teme să creadă si să cerceteze . 

Iar necunoaşterea mistică este 

„acoperământul... ţesut peste ochi/, peste inimă" 853 . 
Acoperământul având aici conotaţie negativă. 

Judecata de apoi va fi „un seceriş/ al 
secerişului/ când neghina/ va arde" 854 . 



837 Idem, p. 86. 

838 Idem, p. 99. 

839 Idem, p. 108. 

840 Idem, p. 133. 

841 Ibidem. 

842 Ibidem. 

843 Idem, p. 143. 

844 Idem, p. 147. 

845 Idem, p. 177. 

846 Idem, p. 185. 

847 Idem, p. 186. 

848 Idem, p. 223. 

849 Idem, p. 225. 

850 Idem, p. 227. 

851 Idem, p. 232. 

852 Idem, p. 240. 

853 Idem, p. 258. 

854 Ibidem. 



88 



„Geana unei peşteri" 855 . „Candela inimii" e 

or/ 

aprinsă de „lumina lină" . Şi se simţea un cer care 
se adânceşte . 



50. Ultima decadă a secolului al 12-lea d. Hr. 

Aceasta e datarea pentru Icoanele în mozaic 
pe care le vom prezenta aici. Şi care reprezintă 
iconografie ortodoxă, autentică, existentă în Basilica 
romano-catolică Sfântul Marcu din Veneţia. 




Şi observăm cum cele 4 cuie străpung tălpile 
şi palmele Domnului 858 . 

Craniul Sfântului Adam e sub Cruce. îngerii 
se cutremură văzând chinurile Sale. 

Hristos e ascetic şi plin de slavă în acelaşi 
timp, învingând în trupul şi în sufletul Său toate 
păcatele, moartea şi pe diavoli. 

Maica Domnului şi Sfântul Apostol Ioan sunt 
acolo. La fel si Sfintele Femei Mironosiţe. 

E şi Sfântul sutaş Longhin lângă Ioan. 



855 Idem, p. 259. 

856 Idem, p. 292. 

857 Idem, p. 310. 

858 A se vedea: 

http://via.lib.harv ard. edu/via/deliver/chunkDisplay?_collection=via&inoI 
D=804555 &recordNumber=5 &chunkNumber=25 &method= view&image 
=full&startChunkNum= 1 &endChunkNum=5 1 &totalChunkCount=5 1 &of 
fset=l. 



89 



De aceea, Hristos Cel înviat poartă semnele 



cuielor 



859 




El îi scoate pe Sfinţii Protopărinţi Adam şi 
Eva din Iad şi îl leagă pe Satana. Tot trupul Său e 
plin de lumină, e duhovnicesc, însă, în acelaşi timp, 
negrul amestecat cu galben în veşmântul Său ne 
arată faptul că dumnezeirea Lui e transcendentă 
pentru noi. 

5 1 . Nichita la Constantin Ciopraga 

In capitolul dedicat lui Nichita Stănescu, 
Constantin Ciopraga 860 îl numeşte, mai întâi de 

Q/l 1 

toate, febrilul Nichita Stănescu" . 

„Stea de mărimea întâi „a generaţiei '60'"' şi 
„volubilul Nichita" . 

„De o mobilitate spirituală excepţională, 
personajul public, bonom, social, neprotocolar, era 
destinat să aibă admiratori şi epigoni" . 



859 Idem: 

http://via.lib.harv ard. edu/via/deliver/chunkDisplay?_collection=via&inoI 
D=804555 &recordNumber=5 &chunkNumber=3 &method= view&image= 
full&startChunkNum= 1 &endChunkNum=5 1 &totalChunkCount=5 1 &off s 
et=l. 

860 Constantin Ciopraga, Personalitatea literaturii române, Ed. Princeps 
Edit, Iaşi, 2007, 417 p. Capitolul dedicat lui Nichita: Nichita Stănescu - 
între cuvinte şi necuvinte, p. 337-347. Despre autor: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Ciopraga. 

Constantin Ciopraga, Personalitatea literaturii române, ed. cit., p. 337. 
862 Ibidem. 



90 



Şi-a ridicat melancoliile la rang metafizic , a 
trăit o singurătate interioară plină de imagini , iar 
„viziunea [lui poetică] epurează concretul, lărgeşte 
si reconstruieşte în ficţiune" 8 . 

„Obsedantele" metafore stănesciene sunt 
„piatra, copacul, frunza, vulturul, îngerul, aripa, 
iarba, lacrima, lumina, pământul, sfera, degetul, 
cifrele" 867 . 

Certitudinile sale îl salvează . Printre ele se 

- - ,. 7 * w869 

număra limba romana . 

A inventat în exces si a forţat limitele 
cuvintelor 870 . A contat „pe disponibilităţile 
sintactice ale verbului, destrămând, forţând, 

0-7 1 

inventând, rezidind si desfăcând necontenit" 
cuvintele. 

Şi încheie prin a spune: Nichita „e cel mai 
personal creator de limbaj în poezia noastră din 
această a doua jumătate de veac, nu încape îndoială. 
A fost un poet mare ! " . 

52. Avangardiştii 

In Avangarda literară românească, ed. a III- 
a , Marin Mincu i-a inclus pe următorii poeţi: 
Urmuz, Tristan Tzara, Ion Vinea, Ilarie Voronca, B. 
Fundoianu, Stephan Roii, Mihail Cosma, Geo 
Bogza, Virgil Gheorghiu, Saşa Pană, Moldov, 
Jonathan X Uranus, Grigore Cugler, Dan Faur, 
Miron Radu Paraschivescu, M. Blecher, Constantin 
Nisipeanu, Virgil Carianopol, Victor Valeriu 
Martinescu, Eugen Ionescu, Şuly/ Taşcu Gheorghiu, 



863 Ibidem. 












864 Ibidem. 












865 Ibidem. 












866 Idem, p. 


339. 










867 Idem, p. 


340. 










868 Idem, p. 


341. 










869 Ibidem. 












870 Idem, p. 


342. 










871 Idem, p. 


343. 










872 Idem, p. 


347. 










873 Marin Mincu, 


Avangarda 


literară românească 


[de 


la Urmuz la Paul 



Celan], ed. a IlI-a, revăzută şi adăugită, cu studiu introd., antologie şi note 
bibliografice de Marin Mincu, şi cu texte traduse din limba fr. de Ştefania 
Mincu, Ed. Pontica, Constanţa, 2006, 643 p. 



91 



Gellu Naum, Gherasim Luca, Paul Păun, D. Trost, 
Virgil Teodorescu, Paul Celan. 

Desene, decupaje, fotografii, picturi: între p. 
100-101 (13 foi) şi între p. 498-499 (tot 13 foi). 
Nenumerotate. 

Exemplele din Urmuz (1883-1923) încep cu 
Fabulă, care are drept „morală": Pelicanul sau 
babiţa. Publicată în revista unu, anul III, nr. 31, în 
noiembrie 1930 874 . 

„O ploaie de strigăte şi ameninţări" . 

„Ismail e compus din ochi, favoriţi şi rochie şi 
se găseşte astăzi cu foarte mare greutate" . 

„Cotadi este scurt şi pântecos, cu musculatura 
proeminentă, cu picioarele îndoite de două ori în 
afară si o dată înăuntru si veşnic neras" 877 . 

3 3 3 

Tristan Tzara (1896-1963) vede cum „noaptea 
se rupe în jurul tău ca fluturii" 878 . „Adâncimi de 

întristare" 879 . 

Ion Vinea (1895-1964) vorbeşte despre 
„pădurea nervoasă ca o herghelie" . „Muzeul 
pădurii cu odăjdii de toamnă" 881 . 

De la Geo Bogza, care se numea George 
Bogza (1908-1993): „mizerabilă muncă în noapte a 
unor trupuri istovite, obeze, diforme" 882 . „Era o 
servitoare scurtă, bondoacă aproape/ Şi mirosea 
foarte rău a sudoare" 883 . 



Saşa Pană (1902-1981). „Sângele păstrează 
inerţia şovăielilor fiecărui moment" 884 . 



874 Idem, p. 65. 

875 Idem, p. 73. 

876 Idem, p. 78. 

877 Idem, p. 82. 

878 Idem, p. 89. 

879 Idem, p. 91. 

880 Idem, p. 109. 

881 Idem, p. 115. 

882 Idem, p. 189. 

883 Idem, p. 193. 

884 Idem, p. 208. 



92 



Gherasim Luca (1913-1995), într-un poem din 
1937, numit într-o doară Sfânta împărtăşanie: 
„doamna ştia să facă dragoste mai bine decât 
vorbea"** 5 . O carenţă regăsibilă şi azi.. .la „mari 
doamne". 

In Mobila mare vine-n ex concert, din august 
1932, Virgil Teodorescu (1909-1987) spunea: 
„Ţăranca vine pufoasă-n in/ si cu migrene în 

-•,,886 

papura 

Poemul lui Munţii din vise începe astfel: 

„Urăsc tot ce ameninţă mersul ameninţător al 
omului spre libertate 

Urăsc tot ce serveşte obstacolul acestei 
delirante eliberări 

Urăsc cuvintele care trădează revolta 

OOT 

Urăsc îngrozitoarea trădare a poeţilor" . 

In Erau nopţi, Paul Celan (1920-1970) spune 
în prima frază: „Erau nopţi când mi se părea că ochii 
tăi, cărora le desenasem mari cearcăne portocalii, îşi 
aprind din nou cenuşa" 888 . 

B. Fundoianu e un pseudonim. Alături de C. 
Meletie şi Alex. Villara. Numele adevărat: Benjamin 
Vechsler. A murit la Auschwitz, pe 2 octombrie 
1944. A avut şi cetăţenie franceză 889 . 

Moldovl Marcu Taingiu, împreună cu Saşa 
Pană, a fondat revista unu, la Dorohoi, în 1928. In 
care îl pastişa pe Urmuz 890 . 

Şi Saşa Pană e pseudonim. Adevăratul nume: 
Alexandru Binder . El a mai scris si sub 
pseudonimele: Albin, Eugen Andronescu, Sergiu 
Damian, Interim, Săvel 892 etc. 



885 Idem, p. 368. 

886 Idem, p. 463. 

887 Idem, p. 468. 

888 Idem, p. 504. 

889 Idem, p. 624-625. 

890 Idem, p. 626. 

891 Idem, p. 627. 

892 Ibidem. 



93 



Tristan Tzara este Samuel Rosenstock. S-a 
născut la Moineşti, pe 16 aprilie 1896, şi a murit la 
Paris, pe 25 decembrie 1963. La liceu, împreună cu 
Ion Vinea si Marcel Iancu, a scos revista Simbolul. 
A înfiinţat mişcarea Dada în 1916, la Cabaretul 
Voltaire din Zurich . 

Ionathan X Uranus e Marcel Avramescu. 
Prieten cu Mircea Eliade. El s-a convertit la 
Ortodoxie de la iudaism şi a fost hirotonit preot 
ortodox 894 . 

53. Elena Farago 

S-a născut la Bârlad, în ziua de 29 martie 
1878, şi a debutat sub pseudonimul Fatma, în 1899, 
în ziarul România muncitoare . 

A trăit la Craiova din 1 907 şi a scos, împreună 
cu alţi scriitori, o revistă lunară de literatură, ştiinţă 
şi artă, numită Năzuinţa. începând cu aprilie 1922. 

In 1907 şi 1920 primeşte Premiul Academiei 
Române pentru poezie. In 1924 a primit premiul 
francez Femina. In 1937 primeşte Premiul naţional 
de poezie. 

A publicat şi poezie şi proză şi a murit în 
ianuarie 1954 896 . 

54. Ortografie românească 

Intr-o carte din 1866 , Maiorescu afirma 
faptul că unul dintre scopurile societăţii literare 
Junimea este acela de a stabili ortografia limbii 

898 

romane . 

Limba română este „o limbă romană" 899 şi noi 
trebuie să o înţelegem din punct de vedere 
gramatical 90 ® . 



893 Idem,p. 629. 

894 Ibidem. 

895 Poeţi de la Semănătorul, ediţie de Petru Homoceanul, cuvânt înainte 
de Al. Piru, Ed. Minerva, Bucureşti, 1978, p. 173. 

896 Ibidem. 

N 7 Titu Maiorescu, Despre scrierea limbei rumăne, Ed. Imprimeria 
Societăţei Junimea, Iassi, 1866, Prefaţă de două pagini + 152 p. 

898 Idem, Prefaţă, p. 1. 

899 Idem, p. 2. ' 



94 



In comparaţie cu scrierea hieroglifică, limba 
ia este „o scriere subjectivă"/ subiectivă 901 . 

Iar autorul motivează în această carte nevoia 
cerii Ic 
curentă a lui. 



română este „o scriere subjectivă"/ subiectivă 901 . 

în a 
întoarcerii la alfabetul latin 902 şi la o înţelegere 



Maiorescu nu admitea formele ph si th în 

i-i - -903 c - • • 904 • 905 

limba romana . Şi nici pe y şiqu . 

Şi ajunge la concluzia că „fonetismul nu este 
unu normativu absolutu [un normativ absolut] al 

■ r • '-i»906 

scnerei [scrierii] 

După cum considera coruperea fonetică drept 
viaţa proprie a limbii şi inteligenţa unui popor 907 . 

Concluzia finală: etimologismul în ortografia 
românească este imposibil şi neraţionaf os . 

55. O ediţie Acta Sanctorum 

In ediţia din 1863, volumul 1 are 822 de 
pagini si se ocupă de luna ianuarie. Zilele 1-11, până 
lap.718 909 . 

Voi. 12, în ediţia din 1866, cuprinde al 3-lea 
volum al lunii aprilie, adică ultimele 11 zile ale 
lunii 910 . 

Preponderent în latină, există şi pagini întregi 
în limba greacă... şi cuprinde vieţile Sfinţilor 
Bisericii una dar şi pseudo-sfmţi romano-catolici. 

Colecţia poate fi downloadată conform 
trimiterilor existente în articolul de aici 911 al lui 
Roger Pearse. 

56. Predica de Paşti a Sfântului Ioan Gură de 
Aur în Penticostarion, Blaj, 1768 



900 


Idem, 


P- 


5. 


901 


Idem, 


P- 


11. 


902 


Idem, 


P- 


48. 


903 


Idem, 


P- 


54. 


904 


Idem, 


P- 


55. 


903 


Idem, 


P- 


65. 


906 


Idem, 


P- 


102. 


907 


Idem, 


P- 


151. 


908 


Idem, 


P- 


152. 



909 A se vedea: http://archive.org/details/actasanctorum01unse. 

910 Idem: http://archive.org/details/actasanctoruml2unse. 

911 Idem: http://www.roger-pearse.com/weblog/2012/06/19/volumes-of- 
the-acta-sanctorum-online/. 



95 



O găsim în BRV 363/A, fila 1, existentă 
. p. 14-15 din PDF. 
diortosi în secţiunea de fată: 



aici 912 , p. 14-15 din PDF. Şi pe aceasta o vom 



De este cineva creştin bun, si iubitor de 

1 7 3 

Dumnezeu, să se îndulcească de acest praznic bun 
lui Dumnezeu. 

De este cineva slugă înţeleaptă, să intre 
bucurându-se întru bucuria Domnului său. 

De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum 
dinarul. 

De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-si 

7 1 

ia astăzi dreapta plată. 

De a venit cineva după ceasul al treilea, 
mulţumind să prăznuiască. 

De a ajuns cineva după ceasul al şaselea, [de] 
nimic să nu se îndoiască, că[ci] de nimic nu se va 
păgubi. 

De s-a lipsit cineva şi de ceasul al nouălea, să 
se apropie, nimic îndoindu-se. 

De a ajuns cineva numai în ceasul al 
unsprezecelea, să nu se teamă căci s-a izbăvit. 

Că milostiv fiind Stăpânul, primeşte pe cel de 
pe urmă, ca şi pe cel dintâi. 

Odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas, ca 
şi pe cel ce a lucrat din ceasul [cel] dintâi. 

Şi pe cel de pe urmă [îl] miluieşte, şi pe cel 
dintâi [îl] mângâie. 

Şi aceluia [îi] plăteşte, şi acestuia [îi] 
dăruieşte, şi faptele [le] primeşte, şi voinţa [o] 
cuprinde, şi lucrul [îl] cinsteşte, şi îndemnarea o 
laudă. 

Pentru aceasta intraţi toţi întru bucuria 
Domnului nostru. 

Si cei dintâi si cei de ai doilea luaţi plată. 

1 1 DX 

Bogaţii şi săracii împreună dănţuiţi. 

Cei ce v-ati înfrânat, si cei leneşi, cinstiţi ziua. 

5 7 3 1 ™ 5 

Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi- 
vă astăzi. 

Masa este plină, ospătaţi-vă toţi! 



912 Idem: 

http://dspace.bcucluj.rO/bitstream/123456789/12481/l/BCUCLUJ_FCS_ 

BRV363A_l.pdf. 



96 



Q 1 O 

Viţelul e mult, [de aceea] nimeni să nu iasă 
flămând. 

Toţi [să] vă îndulciţi de ospăţul credinţei. 

Toţi să luaţi bogăţia bunătăţii. 

Nimeni să nu plângă pentru sărăcie, că[ci] s-a 
arătat împărăţia cea de obşte 914 . 

Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, 
că[ci] iertarea din groapă a răsărit 915 . 

Nimeni să nu se teamă de moarte, că[ci] ne-a 
slobozit pe noi moartea Mântuitorului. 

A stins-o pe dânsa Cel ce a fost ţinut de 
aceasta. 

A prădat Iadul Cel ce S-a pogorât în Iad. 

L-a amărât pe dânsul, gustând trupul Lui. 

Şi aceasta mai înainte apucând Isaia a strigat: 
Iadul (zice [el]) s-a amărât, întâmpinându-Te pe 

rr- ■ 916 

Tine jos . 

S-a amărât, că[ci] s-a stricat. 

S-a amărât, că[ci] s-a batjocorit. 

S-a amărât, că[ci] s-a omorât. 

S-a amărât, că[ci] s-a surpat. 

S-a amărât, că[ci] s-a legat. 

A luat trup, şi de Dumnezeu s-a lovit. 

A luat pământ, şi s-a întâmpinat cu Cerul. 

A luat ce a văzut, si a căzut întru ce n-a văzut. 

Unde îţi este, moarte, acul! 

Unde îti este, Iadule, biruinţa! 

S-a sculat 917 Hristos, şi se bucură îngerii. 

A înviat Hristos, şi niciun mort nu [mai] este 
în groapă. 

Că[ci] Hristos S-a sculat din morţi, [şi] 
începătorul [sculării] celor adormiţi S-a făcut. 

Aceluia e mărirea, şi stăpânirea, în vecii 
vecilor. Amin! 

57. Cele 214 pagini împotriva lui Eminescu 



913 Se referă la Sfânta Euharistie, la Trupul şi Sângele Domnului. 

914 împărăţia lui Dumnezeu. 

915 Iertarea noastră a venit de la Hristos Dumnezeu, Care a înviat din 
mormânt. 

Jos, adică în Iad. 
917 A înviat din morţi Hristos. 



97 



Preotul greco-catolic Alexandru Grama 918 a 

editat-o în 1891 919 . Iar cartea se doreşte o 

perspectivă critică asupra persoanei şi a operei lui 
Eminescu. 



Şi începând cu pagina a 4-a apar părerile şi 
mistificările autorului despre Eminescu. 

Prima: n-a fost un geniu ci un biet versificator 
de rând 920 . 

A doua: el a fost un tâmpit prin natura şi prin 
ocupaţiile şi tendinţele sale 921 . 

In p. 7 spune că nu avea pregătire gimnazială 
şi că doar a rătăcit prin Germania. 

A fost editat de Convorbirile literare nu 
pentru că avea o poezie valorică ci pentru că era 

Q99 

după gustul lingvistic al Junimii . 

A imitat literatura germană şi n-a prezentat 
în poezia sa focul şi însufleţirea naţională 924 . 

Si Grama se temea de „cultulu nemeritatu si 
periculoşii aluî Eminescu întrodusu de densa [de 
Junimea] în publiculu nostru" 925 literar. 

Pentru că autorul considera că Eminescu nu 
era un om genial ci a fost făcut „genial" de către 
presă. De unele „foî [ziare] din Bucureşcî" . 

Autorul n-a găsit nimic genial în scrierile lui 
Eminescu 927 . în p. 13 nu îl găseşte nici măcar un 
poet mediocru. 

Referindu-se la poeziile sale, publicate de 
Maiorescu în 1884, Grama nu observă în ele decât 
un simţ sexual sub formă de amor şi un urât de lume 
sub forma pesimismului lui Schopenhauer 92S . 



91 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandra_Grama. 

919 Alexandra Grama, Mihailu Eminescu. Studiu critică, Ed. Tipografia 
Seminariuluî archidiecesanu, Blaşiu/ Blaj, 1891, 214 p. 

920 i 



Idem, p. 4 

922 



921 Ibidem 



Idem, p. 8. 

923 Ibidem. 

924 Ibidem. 

925 Ibidem. 

926 Idem, p. 9. 

927 Idem, p. 10. 

928 Idem, p. 15. 



98 



în p. 16 afirmă că e „o adeverată tortură 
sufletească" să-l citească cineva pe Eminescu. 

Eminescu a avut un suflet mohorât şi 
putred 929 . Şi nu a fost însufleţit de nicio altă iubire în 
afară de cea sexuală 930 . 

Are un amor antipatic 931 . Şi pentru ca să nu 
mai „corupă" tinerimea românească, Grama propune 
ca Eminescu „să se scufunde în marea uitării, unde 
meriteză [unde merită să fie]" . Insă de ce să scrii o 
carte despre cineva care nu.. .merită atenţia? 



Grama îşi ia un aliat în demersul său: pe 
Gherea . Pentru că nici acela n-a găsit la Eminescu 
decât erotism şi pesimism 934 . 

Erotismul eminescian, opinează Grama, nu 
numai că e înnegrit de pesimismul schopenhauerian 
ci este peste măsură de vulgar, pentru că e „carnalu 
şi selbatecu" 935 . 

A. 

In p. 22: simţul sexual al lui Eminescu a fost 
unul aidoma haremurilor mahomedane. Şi a ajuns la 
această concluzie, pentru că el considera că 
Eminescu, în poezia sa, a căutat numai trupul femeii 
şi nu şi sufletul ei 936 . 

Poezii pline de platitudini 931 . Un „adeveratu 



939 



lupanaru literariu" 938 . 

Eminescu urăşte femeile şi le dispreţuieşte 
însă e cinic şi o iubeşte pe femeia frumoasă la trup 
chiar dacă e ca un diavol la suflet 940 . 



941 



A avut un erotism sălbatic şi înjositor . Nu a 
fost un idealist 942 ci un desfrânat 943 . 



929 Idem, p. 17. 
930 Ibidem. 

931 Idem, p. 19. 

932 Ibidem. 

933 A se 



Ibidem. 
A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Dobrogeanu- 
Gherea. 

934 Alexandru Grama, Mihailu Eminescu. Studiu critică, op. cit., p. 20. 

935 Idem, p. 21. 



1UC111, p. Z.L. 

936 Idem, p. 22. 

937 Ibidem. 

938 Ibidem. 

939 Idem, p. 23. 

940 Ibidem. 

941 Ibidem. 

942 Idem, p. 25. 

943 Idem, p. 26. 



99 



E trivial si obscen în amorul său 944 . Ameţit de 
laudele unor bărbaţi 945 . în p. 29 afirmă că 
pesimismul lui Eminescu a fost „unu pessimismu 
fără Dumnedeu". Adică neagă faptul că Eminescu a 
a fost un om credincios 94 . 

Poezia sa e lipsită de nobleţe. Afirmaţie din p. 
36. Iar în p. 42, Grama credea că o să vină clipa 
când naţia română „va trage dungă preste tote 
poesiile luî Eminescu şi le va da uitării pentru totu 
de-a una". Lucrurile stau însă altfel: de-abia îl 
descoperim pe adevăratul Eminescu şi vastitea şi 
profunzimea operei sale geniale. 

wQ47 A 

Ironizează Scrisoarea III cât şi Doina . In p. 
44, Grama îl numeşte tâmpit şi cosmopolit pe 
Mihail. 

Are versuri destul de rele 948 . Scrierile sale 
sunt pline de „uscăciune filosofică" 949 . 

Insă în p. 51 aflăm că pesimismul eminescian 
nu e o trăsătură de caracter ci un cameleonism, 
pentru că el a fost pesimist în poematica sa numai 
„ca să placă" revistei Convorbiri literare. 

Un suflet mediocru şi fanatic 950 . Versuri seci 
şi uscate 9 . N-are niciun ideal 952 . Nu s-a pătruns de 
frumuseţea naturii . A produs numai lucruri 

954 

monstruoase . 

Un om posomorât, blazat, fără bucurie, veşted, 
amorţit si cu dorinţe confuze, bizare si fără înţeles 955 . 

3 5 5 7 5 5 

Un suflet mizantrop şi plin de capricii 956 . 

t ■ ■ ■ ■ 957 

Ironic si satiric . 



944 Ibidem. 

945 Ibidem. 

946 Idem, p. 29. 

947 Idem, p. 43. 

948 Idem, p. 44. 

949 Idem, p. 47. 

950 Idem, p. 51. 

951 Idem, p. 53. 

952 Idem, p. 54. 

953 Idem, p. 58. 

954 Ibidem. 

955 Idem, p. 63-64. 

956 Idem, p. 64. 

957 Ibidem. 



100 



însă după câte o găleată de jigniri şi nerozii la 
adresa lui Eminescu, Grama se întoarce la adevărata 
„problemă" a cărţii sale: invidia faţă de Mihail. 
Motivul? Pentru că tinerimea românească era 
„sedusă astădî aşa tare cu cultulu luî Eminescu" 958 . 

Iar modul hipernegativist al greco-catolicului 
Grama, care scrie despre Eminescu, se regăseşte în 
scriitura neoprotestantă revanşardă de azi faţă de 
valorile ortodoxe. 

Astfel, dacă Eminescu e „o nulitate" pentru 
Grama, pe Iulia Haşdeu o consideră o poetă de 
geniu 959 şi îi respectă suferinţa „domnului 
Hasdeu" 960 '. 

In p. 70 aflăm cine l-a încoronat pe Eminescu, 
cu un an şi jumătate înainte de moarte, „cu coroana 
de geniu": Negruzzi şi Maiorescu. 

Dar dacă autorul ar fi fost în locul celor doi, el 
nu ar fi făcut una ca asta, nu l-ar fi recunoscut drept 
genial, ci, din adevărată filantropie, i-ar fi dăruit o 
bucată de pâine ca unui lipsit 961 . 

Ii dă însă „dreptate" lui Maiorescu şi afirmă că 
Eminescu a fost o natură/ fire tare şi că nu a fost 
nefericit . Ii dă „dreptate" şi lui Negruzzi şi afirmă 

QZ.O 

că Eminescu a fost omul cel mai impersonal . 

Fără dorinţe si idealuri umanitare . Fără 
multe simţăminte, nobile si simpatetice 965 . Apatic si 
blazat 966 . 

Şi Grama repetă în neştire cuvântul 
pesimism... 



Eminescu nu a vorbit din inimă ci din 
?67 . Ca şi când am putea 
de inimă în tot ceea ce facem... 



minte . Ca şi când am putea să despărţim mintea 



958 Idem, p. 65. 

959 Idem, p. 68. 

960 Idem, p. 69. 

961 Idem, p. 70. 

962 Idem, p. 70-71. 

963 Idem, p. 71. 

964 Ibidem. 

965 Ibidem. 

966 Idem, p. 72. 

967 Idem, p. 78. 



101 



„Bietul" Eminescu a încercat mai multe feluri 
de poezie însă, spune Grama, n-a avut nici spirit 
satiric si nici liric . 

Eminescu i-a satirizat pe filosofi din invidie, 
după cum Schopenhauer era individios pe 
posteritatea lui Hegel 969 . 

A plagiat la nivel poetic 970 . A avut un 
pesimism fără lacrimi 971 . 

Căci, conchide Grama, dacă ar fi plâns, atunci 
ar fi stors lacrimi şi din ochii cititorilor săi . 

Cu alte cuvinte: de ce nu a fost de o 
lacrimogenitate excesivă Eminescu, ca să înţelegem, 
cu mic cu mare, faptul că el suferă! 

Din nou „bietul Eminescu" şi în p. 82. Căci 
Eminescu a pierit „de fomea de semţeminte" 973 . 
Pentru că el a ucis în mintea lui toate simţămintele 
nobile ale inimii 974 . 



Şi de la p. 80 şi ceva Grama repetă întruna: 
pesimism şi Schopenhauer. Şi că tot ce a fost şi a 
făcut Eminescu e egal cu zero. 



Titlurile poemelor lui Eminescu nu sunt 
■ecij 
de Grama. 



poetice ci filosofice 915 . Un alt defect al lor descoperit 



„Puţinătatea luî Eminescu" . 

A fost îngâmfat, flegmatic, rece, plin de 



superbie, searbăd, apatic şi excentric 977 . 

C\H o 

A fost mai mult decât tiran cu omenirea . 

In p. 94 este „piticulu [piticu] Eminescu", pe 
când teologia şi poezia lui Dante fac impresie asupra 
lui Grama, considerându-le „productu alu ângeriloru 



968 Idem, p. 79. 

969 Idem, p. 80. 

970 Idem, p. 81. 

971 Ibidem. 

972 Ibidem. 

973 Idem, p. 83. 

974 Ibidem. 

975 Idem, p. 90-91. 

976 Idem, p. 91. 

977 Idem, p. 93. 

978 Idem, p. 94. 



102 



[un produs al îngerilor]" 979 . Pentru că Mihail n-a 
putut insufla nimic poetic şi trist celei mai triste 
filosofii din lume, celei a lui Schopenhauer 980 . 

Plin de o răceală şi de o superbie 
respingătoare 981 . 

Şi se întoarce, în p. 95, la infecţia subcutanată 
a cărţii: şi anume la invidia pe cultul lui Eminescu. 



Aici, în p. 95, numeşte cultul lui Eminescu 
drept o comedie. Iar cultul său e ruşinos şi 
periculos 982 . 

Poeziile sale nu au niciun ideal moral nobil . 
A propagat o democraţie imorală 9 * 4 . A vorbit dintr-o 
minte stricată, coruptă şi desfrânată . A batjocorit 
demnitatea umană si s-a arătat o bestie . 

QQ'7 

A clătinat însăşi morala . 



în p. 107 iarăşi se întoarce la cultul lui 
Eminescu... şi vorbeşte despre tinerimea „ipnotisată" 
de Eminescu. In p. 108 este condamnată 
grandomania celor care au dat naştere admiraţiei 
pentru Eminescu. 

Şi din nou: „bietul Eminescu" spus de sus. In 
p. 108.Darşiînp. 115, 136, 181, 189, 199. 

In p. 110: sărac şi lipsit de orice farmec. 
Numit, la modul peiorativ, geniul nostru 988 . 

In p. 130, domnul Gherea este un talent 
neasemănat mai mare decât Eminescu. 



II caricaturizează pe Shakespeare . Din nou 
excentric 990 . Lipsit de cugetare sănătoasă, lipsit de 
armonie, naturaleţe, rotunjime şi consecinţe 991 . 

Are o morală de cloacă . 



979 Ibidem. 

980 Idem, p. 95. 

981 Ibidem. 

982 Ibidem. 

983 Idem, p. 97, 98. 

984 Idem, p. 102. 

985 Idem, p. 103. 

986 Ibidem. 

987 Ibidem. 

988 Idem, p. 129. 

989 Idem, p. 138. 

990 Idem, p. 141. 

991 Idem, p. 150. 



103 



Plagiază poezia popurală din Ardeal, dând 
exemplu Codrule, unde codrul e hăbăuc 993 . 

Ridicol 99 *'. Fără scrupule, plin de răceala unui 

n ^ • .... 995 

sunet tâmpit şi a unei inimi amorţite . 



O altă durere a lui Grama e deprecierea 
„ardelenismului" de către Eminescu. Care apare 
reliefată în p. 168-169. 

De aceea, în p. 169, îl trage la rost pe 
Eminescu că „a plagiat" poezia „ardelenească": 
gete. Şt apoi Eminescu a şi umblaţii prin 
Ardelii, şi s'a şi ocupaţii de poesia poporală ro- 
mână, în fruntea căreia stă cea ardelenă. 

Şi în urmă amu avu tu deja încă unii 
casu durerosu în poesia cu legănarea codrului, 
că Eminescu nu s'a genatii de locu a plagia 
din poesia poporală română. 

După ce a epuizat tema „ardelenismului", 
Grama se întoarce la „comicul" Eminescu, care e 
comic când le imită „en gros" pe cele mai mari 

••996 

genii . 

Şi Eminescu a batjocorit limba română 
folosind neologisme, după cum au batjocorit-o şi 
traducătorii români de carte bisericească păstrând 
slavonisme în cărţile editate de ei 997 . Purismul 
lingvistic, cu alte cuvinte, urlă în Grama. 

A abuzat de licenţele poetice 998 . Căci licenţele 
poetice sunt la el un adevărat desfrâu poetic 999 . 

Insă desfrâul poetic, subliniază Grama, e 
semnul neglijenţei şi al neputinţei lui Eminescu 1000 . 

De aceea Grama îndeamnă, din nou, la uitarea 
lui Eminescu, pentru că el trebuie smuls din 
literatura română aidoma unei buruieni puturoase şi 
stricăcioase 1001 . Adică e o neghină... 



992 Idem, p. 153. 

993 Ibidem. Despre „plagiat" si în p. 167. 

994 Idem, p. 159. 

995 Idem, p. 166. 

996 T i i^i 



1UC111, p. 1UU. 

996 Idem, p. 171. 

997 Idem, p. 177. 

998 Idem, p. 178. 

999 Idem, p. 179. 

1000 Ibidem. 

1001 Ibidem. 



104 



Desfrânitlu acesta pote fi şi semnulu 
negligenţeî şi şi alu neputinţei Iuî Eminescu. 
Orî care însă va fi, atâta se vede din elu, 
că sortea luî Eminescu nu pote fi nici de 
cum, ca lumea să se ocupe de elii, ci să-Iu 
uite câtu mal curându odată pentru totu- 
deauna, şi din literatura nostra să-Iii smulgă 
ca pre o buruenă puturosă şi stricăciosă, 
carea vatemă simţulu trecetoriloru şi îm- 
pedecă crescerea plânteloru folositore. 

Are o poezie mediocră din punctul de vedere 
al versificaţiei™ 2 . 

îi găseşte o vină şi în faptul că poemele lui au 
mai multe variante textuale 1003 . Pentru că variantele 
unui poem le consideră gesturi ale unei mediocrităţi 
ambiţioase 1004 . 



l-au lipsit cu totul cunoştinţele teologice 



1005 



Cei care îl iubesc pe Eminescu îi imită şi plagiază pe 
francezi în materie de critică literară 1006 . 



A trăit ca un arbore sălbatic, fără pregătire 
şcolară 1001 . A avut o viaţă mai mult tragicomică 

j a., . -1008 

decât serioasa 

A dispreţuit idealurile 1009 . A citit mult fără 
ordine, fără sistem, fără scop şi nu a făcut studii 
sistematice 1010 . 

A fost un epigon al lui Alecsandri, al lui 
Bolintineanu si al lui Muresanu 1011 . 



în p. 196 autorul afirmă că Eminescu ar fi fost 
ignorat pentru totdeauna dacă nu scria în Convorbiri 
literare. 

Pe când în p. 210 hiperbolizarea invidiei faţă 
de Eminescu merge până acolo, încât consideră că 

1002 Ibidem. 

1003 Idem, p. 181. 

1004 Idem, p. 182. 

1005 Idem, p. 183. 

1006 Idem, p. 183-184. 

1007 Idem, p. 189. 

1008 Ibidem. 
1009 Ibidem. 

1010 Ibidem. 

1011 Idem, p. 194. 



105 



jugul lui Eminescu, adică cultul său, e mai dureros 
pentru români decât jugul feudalismului, al 
calvinilor, al fanarioţilor si al lumii slave. 

7 5 5 

In concluzie: o carte psihotică. In care 
Alexandru Grama aruncă cu tot felul de invective în 
Eminescu fără să aibă o cunoaştere aprofundată 
asupra persoanei şi a operei sale. De fapt nici nu s-a 
dorit o critică serioasă ci câteva zeci de pagini de 
defulare a invidiei. 

58. Amintirile lui Victor Eftimiu 



Costau 11 lei. Reeditate sub forma: Victor 
Eftimiu, Portrete şi amintiri, Ed. pentru literatură, 
Bucureşti, 1965, 523 p. Carte formată din articole 
publicate de-a lungul a 50 de ani 1012 . 

In p. 8 vorbeşte despre asasinatele morale în 
lumea scriitorilor. Când unul sau altul încearcă să te 
desfiinţeze total ca scriitor. Să te bage în tăcere. 

In p. 9 le numeşte „gesturi lipsite de eleganţă 
si camaraderie". 

5 

Tudor Arghezi a semnat poeme şi sub numele 
de Senar 1013 . 

O întâlnire cu George Coşbuc în Cişmigiu şi 
apoi o discuţie cu el la cafenea 1014 . însă el şi 
prietenul său nu au rămas impresionaţi de Coşbuc, 
pentru că poetul „nu avea o conversaţie 
excepţională. Vorbea puţin şi spunea, fără strălucire, 
lucruri obişnuite" 1015 . 

5 

Fiica doamnei Bulandra: „Mikaela Costescu, 
mică de tot, cu pălărie mare, cu părul blond revărsat 
pe umeri... Privea cu ochii albaştri, visători, 

spre..." 1016 . 



1012 Victor Eftimiu, Portrete şi amintiri, Ed. pentru literatură, Bucureşti, 
1965, p. V. 

1013 Idem, p. 10. 

1014 Idem, p. 16. 

1015 Ibidem. 

1016 Idem, p. 17. 



106 



1912. Articolul: La moartea lui Caragiale. 
Prima propoziţie: „Caragiale a fost un paradox" 1011 . 
Prietenii lui Caragiale: Delavrancea, Dobrogeanu- 
Gherea, Vlahută 1018 . 

Despre soţia lui Vlahuţă: avea un „surâs suav" 
şi era „o gazdă primitoare, discretă, o admiratoare 
fără rezerve a ilustrului ei soţ şi a prietenilor 

acestuia" 1019 . 



L-a cunoscut pe Vlahuţă în 191 O 1020 . Iar casa 
poetului era „un colţ de pace şi de poezie" 1021 . 



Coşbuc a murit zdrobit de durere din cauza 
fiului său, care a murit într-un accident de 

■ -1022 

masma 

Viaţa lui Macedonski „a fost un lung şi 
dureros calvar" 1023 . Cei care i-au contestat poezia 1- 
au acuzat „de superficialitate şi exces de 
verbalism" 1024 . 

In 1880 Macedonski scoate revista 
Literatorul, care s-a opus Convorbirilor literare 1025 . 
El l-a descoperit pe Duiliu Zamfirescu şi îi publică 
poemele Levante şi Calavrita şi Harpista 1026 . 

Macedonski moare în 1921... iar Goga şi 
autorul îi fac poetului „funeralii aproape 
naţionale" 1027 . 



Pirandello îl prefera pe Bellini lui Wagner în 
materie de compoziţie 1028 . 

Spiru Haret a fost „cumnatul şi protectorul" 
lui Pompiliu Eliade, care a fost directorul Teatrului 

National 1029 . 



1017 Idem, p. 21. 

1018 Idem, p. 22. 
1019 Ibidem. 

1020 Idem, p. 27. 

1021 Ibidem. 

1022 Idem, p. 29. 

1023 Idem, p. 31. 

1024 Ibidem. 

1025 Idem, p. 32. 

1026 Ibidem. 

1027 Idem, p. 36. 

1028 Idem, p. 42. 

1029 Idem, p. 75. 



107 



Maxim Gorki 1030 , când era singur şi trist, 
făcea un foc si răscolea tăciunii cu bătui, văzându-si 
toată viata în el 1031 . 



Gomari = măgari . Guaci = porumbei 
sălbatici 1033 . Cireşele mari, „pietroase" 1034 . Satul 
tatălui său: Bobostita 103 . 



Viata literară si artistică îsi avea redacţia în 

f t 5 5 

strada Enei, nr. 7, din Bucureşti 103 . 

S-a întâlnit cu Sadoveanu într-o zi ploioasă şi 
1-a ajutat să strângă nişte foi manuscriptice căzute pe 
stradă. Nu a primit nici măcar un surâs... 

I-a găsit un manuscris de-al lui Delavrancea la 
un anticar şi i 1-a restituit. Şi în loc să se 
bucure... acela i-a spus că îl va arunca înfoc ms . 

Goga cânta la chefuri 1039 . Pentru că „era un 
sentimental, un romantic. In faţa unui pahar de vin, 
acea armură de paladin 1040 veşnic gata de luptă, 
lancea şi scutul plin de ţepi cădeau" 1041 . 

Romanţa preferată a lui Goga: Unde eşti?, a 
lui Theodor Serbănescu 1042 . 



Primii bani primiţi de autor din munca de 
ziarist au fost 14 lei de argint. Salariul pe o 
săptămână la Cronica 1043 . 

Magazinul de fierărie Radu Gologan era în 
Piaţa Sfântul Gheorghe din Bucureşti 1044 . 

La ziarul Epoca, pentru corectura de noapte 
(de la 4 la 7 dimineaţa), autorul primea 5 lei pe 



1030 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Maxim_Gorki. 

1031 Victor Eftimiu, Portrete şi amintiri, op. cit., p. 85. 

1032 Idem, p. 94. 

1033 Idem, p. 97. 
1034 Ibidem. 

1035 Idem, p. 98. 

1036 Idem, p. 102. 

1037 Idem, p. 104. 

1038 Idem, p. 105-106. 

1039 Idem, p. 110. 

1040 Cavaler medieval rătăcitor, gata oricând de lupte eroice. 

1041 Victor Eftimiu, Portrete si amintiri, op. cit., p. 1 10. 
1042 Ibidem. 

1043 Idem, p. 125. 

1044 Idem, p. 126. 



108 



noapte 1045 . Şi acolo s-a îmbolnăvit de 
„gălbinare" 1046 . Adică a făcut hepatită. 

Si când a făcut din revista Bibiloiul o revistă 
citibilă, bine corectată, a început să scadă tirajul 1047 . 
Dar dacă nu a mai corectat-o si a lăsat textele 
primite de la cititori aşa cum erau, adică prost scrise, 
cu erori si fraze năclăite, tirajul a început să 

-1048' 

crească 

Atitudine care se vede până azi pe blogurile, 
revistele şi ziarele care primesc texte de la cititori de 
factură joasă. Pentru că ei vin să se vadă... şi nu să te 
vadă. Nu vor să fie mai mult. ..ci vor să îsi vadă 
textele publicate unde va... şi să îşi închipuie că ele 
sunt „nişte capodopere". 

Revista Bibiloiul se tipărea pe strada Doamnei 
din Bucureşti în anul 1907 1049 . Lămpile erau 
alimentate cu petrol iar becurile verzui cu gaz 
aerian 10 . Se mergea cu sania trasă de cai prin 
Bucureşti în timpul iernii 1051 . 

Ilarie Chendi edita Viata literară si 

y y 

artistică 1051 , la care colabora si Eftimiu. Iar Chendi îi 
spunea lui Victor Eftimiu Eftimică iar Eftimiu lui 
Chendi Zapciul 1053 . 

Ion Minulescu şi-a editat primele poezii în 

Viata literară si artistică 1054 . 

y y 

Autorul a aflat de la Cincinat Pavelescu 
primele poeme de George Bacovia 1055 . 

Mulţi intelectuali imitau barbisonul lui Titu 

9 3 

Maiorescu 1056 , după cum mulţi teologi de azi imită 
barbisonul Părintelui Dumitru Stăniloae. 

Cincinat Pavelescu şi-a publicat primul volum 
de poeme după ce scrisese aproape 20 de ani 



1045 Ibidem. 
1046 Ibidem. 

1047 Ibidem. 

1048 Idem, p. 127. 

1049 Idem, p. 130. 

1050 Idem, p. 131. 

1051 Ibidem. 

1052 Idem, p. 132. 

1053 Ibidem. 

1054 Idem, p. 143. 

1055 Idem, p. 148. 

1056 Ibidem. 



109 



poeme 1057 . Iar Emil Gârleanu îl numea pe Li viu 
Rebreanu Neamţul 105 *. 



Octavian Goga: „inteligent, scăpărător, 
amabil, feminin, grav, entuziast şi abil, el a cucerit şi 
cu farmecul personal, nu numai cu imensul său 
talent de poet, de ziarist şi de orator" 1059 . 

Şi autorul spune că Goga, ca şi Iorga, „nu 
tolera succesul altora" 1060 . 

In 1924, după ce n-a mai fost ministrul 
Cultelor, din partea liberalilor, Goga a trecut „printr- 
o epocă de deprimare" 10 . 

Cu Goga la Ţebea 1062 . După care afirmă 
despre Goga că avea „un dispreţ olimpian pentru 
oameni" 1063 . Purta „masca afabilităţii" şi părea 
„prieten" cu oameni indiferenţi sau antipatici 1064 . 

Eftimiu vorbeşte şi despre „fermecătorul 
cinism" 1065 al lui Octavian Goga cât şi despre faptul 
că „nu-1 entuziasmau prea mult oamenii" 1066 . 

Cu Goga la Răşinari, la casa părintească a 
acestuia. Care a rămas surorii lui, Claudiei 
Bucsan 1067 . 

Eugen Lovinescu: „sceptic din fire" 1068 . Şi 
prima mişcare a lui Lovinescu era „totdeauna o 
reflecţie ironică, descurajantă" 1069 . 

Goga i-a spus lui Eftimiu că e de origine 
macedoneană, ca şi el. Din strămoşi păstori 1010 . 

Victor Eftimiu i-a cunoscut pe Maiorescu, pe 
Negruzzi, pe Slavici, pe Caragiale, pe Macedonski, 



1057 Idem, p. 149. 

1058 Idem, p. 152. 

1059 Idem, p. 162. 

1060 Idem, p. 165. 

1061 Idem, p. 169. 

1062 Idem, p. 171. 

1063 Idem, p. 172. 
1064 Ibidem. 

1065 Ibidem. 

1066 Ibidem. 

1067 Ibidem. 

1068 Idem, p. 173. 

1069 Ibidem. 

1070 Idem, p. 175. 



110 



pe Vlahuţă... dintre contemporanii lui Eminescu 1071 . 
Pe Maiorescu 1-a cunoscut în 191 5 1072 . Şi despre care 
spune că a fost trecut sub tăcere după moartea 
lui 1073 . 



Pe Caragiale 1-a cunoscut cu puţin înainte de 
moartea lui 1074 . Şi 1-a uimit „verva, rezistenţa, forţa 
lui fizică: a băut şi a vorbit până în zori în cămaşă, 
fără să-i pese de răcoarea ce ne înfiora pe toţi 
ceilalţi" 1075 . 

Caragiale „era amabil pe faţă, iar când 
întorceai capul te batjocorea" 1016 . 



Autorul şi-ar fi dorit să îl cunoască pe 
Eminescu 1077 . 

1 (Y7X 

Minulescu numea poezia „un cal sălbatic" 
Panait Istrati „a fost un admirabil povestitor, 
povestitorul ideal" 1079 . Datorită succesului său de la 
Paris, din 1924, Istrati a fost atacat de Iorga şi de 
Rebreanu 1080 . 

într-o scrisoarea către autor, Istrati spunea: 
„prima datorie a artistului trebuie să fie priceperea 
[înţelegerea] vremii lui şi să ne fie ruşine de judecata 
de mâine, aceea a Istoriei" 1081 . 



I-a dus lui Emil Gârleanu „un braţ întreg de 
crini" 1082 . Iar în p. 232 scrie: „convingerea mea este 
că ceea ce oferă teatrele noastre e mult superior 
spectatorului. E mult mai multă calitate, onestitate, 
bună-credinţă pe scenă decât în sală". Cred că 
lucrurile au rămas neschimbate... 

O altă meteahnă românească nevindecată: „In 
România nu există credit. Trebuie să dovedeşti 



1071 Idem, p. 176. 
1072 Ibidem. 

1073 Idem, p. 180. 

1074 Idem, p. 181. 

1075 Idem, p. 181-182. 

1076 Idem, p. 182. 

1077 Idem, p. 184. 

1078 Idem, p. 189. 

1079 Idem, p. 207. 

1080 Idem, p. 209. 

1081 Idem, p. 212. 

1082 Idem, p. 215. 



111 



mereu că eşti om cinstit sau, în artă, că nu te-ai 
cretinizat brusc" . Şi, cel mai adesea, nu te cred 
şi nici nu te creditează că eşti cineva, că poţi să faci 
ceva anume, pentru că nu te înţeleg. Pentru că nu 
văd în tine nimic deosebit. 

Despre glorie în România, Macedonski 
spunea, că „e o stâncă pe care trebuie s-o ridici în 
fiecare dimineaţă pe umeri, iar seara s-o laşi jos, şi 
în dimineaţa următoare s-o ridici iar". La 
nesfârşit 1084 . 

Pe Lovinescu nu-1 interesa adevărul strict ci 
„reuşita stilistică" 1085 . Eftimiu a locuit în Paris 
alături de Lovinescu 1086 . 

Goga a venit la Paris în 1913 şi 1914, 
împreună cu prima lui soţie, Hortensia 1081 . 

Goga nu s-a înţeles niciodată cu 
Lovinescu 1088 . „Erau temperamente cu totul 
deosebite: unul macedonean-transilvan, dârz, 
clocotitor, celălalt moldovean placid, sceptic" 1089 . 

Dar Lovinescu, deşi era sarcastic când era 
vorba de elanul altora, „era destul de vanitos faţă de 
propriile-i merite şi aspiraţii" 1090 . 

Lovinescu se considera „succesorul lui Titu 
Maiorescu" în domeniul criticii literare 1091 . 



1 OQ9 A 

Eftimiu a scris la ziarul Le Figaro . In 1913 
a fost la Galaţi împreună cu Coşbuc şi Gala 
Galaction 1093 . 

Macedonski, în p. 405, e caracterizat de autor 
ca „un straniu amestec de candoare şi de satanism". 

Vlahuţă era un om timid mA . Pe când Caragiale 
era „un desăvârşit actor" 1095 . 



1083 Idem, p. 233. 

1084 Idem, p. 234. 

1085 Idem, p. 317. 

1086 Idem, p. 329. 

1087 Idem, p. 331. 

1088 Idem, p. 332. 
1089 Ibidem. 

1090 Idem, p. 333. 

1091 Ibidem. 

1092 Idem, p. 338. 

1093 Idem, p. 398. 

1094 Idem, p. 405. 

1095 Idem, p. 406. 



112 



Pe Gala Galaction îl caracterizează ca 
„învăluitor, patriarhal" 1096 . 

Bogdan-Piteşti l-a încurajat pe Camil 
Ressu 1097 . Iar autorul l-a cunoscut pe Brâncuşi „încă 
din vremea când era un necunoscut cu părul şi 
bărbuţa negre" 1098 . 

Consideră arta lui Brâncuşi drept „o 
reîntoarcere la vigoarea si la candoarea 
primitivă" 1099 . 

L-a cunoscut şi pe Aurel Vlaicu 1100 , despre 
care scrie după ce a scris despre Lenin. 

„Fecior de ţăran din Transilvania, Aurel 
Vlaicu a învăţat ingineria şi mecanica fără ajutorul 
autorităţilor sau al vreunui mecenat. Sărac şi singur, 
dar îndrăzneţ si dârz" 

Goethe credea că ar fi fost episcop dacă ar fi 
trăit în Anglia 1102 . 

L-a cunoscut şi pe Traian Vuia şi l-a văzut în 
Franţa pe când era paralizat 1103 . 

Dobrogeanu-Gherea avea un restaurant în 
gară la Ploieşti 1104 . 

Autorul îl vede pe Slavici pe când era singur 
şi părăsit 1105 . Şi cu toate că orice popor al lumii s-ar 
fi mândrit cu un literat ca Slavici, el s-a stins la 
Bucureşti „târându-si sărăcia si amarul într-o 
societate care nu-1 citea, nu-1 cunoştea, nu-1 
recunoştea si care l-a lăsat să moară în sărăcie si 
uitare" 1106 . 

Mihail Sadoveanu n-a avut ucenici 1107 . Si 
înainte să scrie proză a scris versuri. Şi a continuat 



să scrie versuri dar nu le-a mai publicat 

1096 Idem, p. 407. 

1097 Idem, p. 419. 

1098 Idem, p. 429. 

1099 Idem, p. 431. 

1100 Idem, p. 441. 

1101 Idem, p. 442. 

1102 Idem, p. 446. 

1103 Idem, p. 452. 

1104 Idem, p. 464. 

1105 Idem, p. 475. 

1106 Idem, p. 477. 

1107 Idem, p. 478. 

1108 Idem, p. 479. 



1108 



113 



Ştefan Octavian Iosif „a fost trubadurul 
melancolic, cântăreţul tristeţii sale, inimă caldă si 



sfărâmată" 1109 . 



59. Preot şi popă 



Părintele Niculae M. Popescu considera că 
preot din română provine din cuvântul latin: 
pre(s)biter = bătrân 1110 . 

Insă cuvântul latin, la rândul său, e 
împrumutat din limba greacă, fiind un cuvânt care 
aparţine lexicului noutestamentar. 

Şi că românescul preot, „înainte de veacul al 
VH-lea, a dat formele: dacoromână: preot, preut, 
preot, aromână: prefu, istroromână: preut, albaneză: 

prif(' nn . 

La rândul său, cuvânt popă, vine din slavonă, 
de la cuvântul nona, şi apare în spaţiul românesc 
după secolul al X-lea. însă în slavonă el provine de 
la cuvântul grecesc iTaiTag, care înseamnă părinte şi 
care are ca echivalent cuvântul latin pater 1112 . 

De aceea, conchide autorul, adresarea tata 
popa înseamnă tata părinte iar popă, în sens primar, 
nu are un sens peiorativ 1113 . 

60. Nume de Botez 

Tot Părintele Niculae Popescu afirmă că 
numele diaconului Coresi e nume de Botez şi nu de 
familie 1114 . Şi că diaconul Coresi a fost diacon de 
mir, fiind un român din Târgovişte 1115 . 

61.0 convertire în zi de praznic 



1109 Idem, p. 482. 

11 Pr. Prof. Acad. Niculae M. Popescu, Preoţi de mir adormiţi în 

Domnul, alcătuire şi îngrij. ed. de Alexandru Dimcea, cu postf. ed. de 

Răzvan Codrescu, Ed. Christiana, Bucureşti, 2002, p. 41. 
im 

1112 

' Ibidem. 



1111 Ibidem. 



Ibidem. 

1113 - 



1114 Idem, p. 47. 

1115 Idem, p. 43. 



114 



Hugo Tristram Engelhardt jr. 1116 a devenit 

1117 

ortodox în Sâmbăta Mare a anului 1991 . Pe 6 
aprilie 1991 1118 . 

Dar convertirea lui s-a petrecut „într-o biserică 
sărăcăcioasă din Fanar", de praznicul Naşterii 
Domnului 1119 . 

„Acolo. ..cu abia 60 de oameni înăuntru, 
majoritatea având peste 60 de ani, mi-au căzut solzii 
de pe ochi. Mi-am dat seama că, oricât de sărăcit şi 
pus la ţintă, acolo se găsea creştinismul autentic. In 
acea zi de Crăciun, de ziua Naşterii Mânuitorului 
nostru, am devenit conştient de parcursul care avea 
să mă ducă - alături de două fiice si soţia mea - la 
sfânta Ortodoxie" 112 ® . 

De aceea, pe drept cuvânt, el consideră 

1 1 1 

adevăratele convertiri „evenimente teologice" 



62. O Istorie a dogmelor? 



Dimitrie G. Boroianu o publica în anul 

1 1 00 

1893 . Şi are 373 de pagini. Fiind dedicată de 
către autor Mitropolitului Primat Ghenadie 
Petrescu 1123 . 

Astfel, Boroianu considera Istoria dogmelor 
drept ştiinţa teologică care „resumă totă esenţa 
doctrinei bisericii creştine" 1124 . Şi o începe vorbind 
despre diverşi eretici şi sectele lor. 

Se alocă o parte substanţială gnosticismului. 
Despre montanism de la p. 55. Despre donatişti de la 
p. 62. 



1116 A se vedea: 

http://report.rice.edu/sir/faculty .detail?p=13D08B47BC9D8B72. 

Mihail Neamţu, Credinţă şi raţiune. Dialoguri. Contradicţii, 
împăcări, cu o pref. de Teodor Baconschi, Ed. Lumea credinţei, 
Bucureşti, 2013, p. 77. 

1118 Idem, p. 76. 

1119 Idem, p. 80. 
ll20 Ibidem. 

1121 Idem, p. 77. 

1122 Dimitrie G. Boroianu, licenţiat în Teologie, Istoria dogmelor Bisericii 
creştine ortodoxe de Resărit, Ed. de Tipo-Litografia Ed. Wiegand & C. C. 
Săvoiu, Bucuresci, 1893, 373 p. 

1123 Idem, Pagina de dedicaţie. 

1124 Idem, Prefaţă. 



115 



însă se alocă un spaţiu prea vast ereticilor fără 
să se ajungă la o discuţie concretă asupra dogmelor 
Sinoadelor Ecumenice. 

Tocmai la p. 74 începe discuţia despre 
arianism. Arius neagă dumnezeirea Fiului şi moare 
în 336 1125 . Osiu de Cordova prezidează Sinodul I 
Ecumenic, ca „episcop al curţeî" [al curţii 
imperiale], şi el adoarme în anul 359 

Sinodul de la Rimini a fost prezidat de 
Restitutus de Carthago şi el a condamnat toate 
formulele adoptate după 325, menţinând deciziile 
sinodale de la Niceea 1127 . 

Patriarhul eretic al Constantinopolului, 
Macedoniu, moare în 362 1128 . Alt patriarh eretic al 
Constantinopolului, Nestoriu, a fost exilat de 
Theodosiu al II-lea în Egiptul de sus si moare în anul 
440 1129 . 



Carol cel Mare a aprobat pe Filioque în 
Sinodul de la Aix de Chapelle din 809 1 13 °. 

Teodor Mopsuestul moare în 429 şi cunoştea 

i i n i 

limba ebraică ca si Sfântul Ioan Gură de Aur 

Referindu-se la Sfântul Augustin de Hippo, 
autorul spune două enormităţi de zile mari: că este 
„creatorul scolasticei şi părinte al 
protestantismului" 1132 . însă cum să înfiinţeze el, de la 
jumătatea mileniului 1 , două fenomene religioase ale 
mileniului 2 creştin? 



Şi după ce tratează totul superficial şi fără 
nicio citare dintr-o dogmă a Bisericii, de la p. 114 
Boroianu se ocupă de scolastică. 

Despre bogomili de la p. 133. Şi spune că 
bogomilii au apărut în anul 1111 în mănăstirile de la 
Constantinopol 1 133 . 



ii 



125 Idem, p. 75. 

1126 Idem, p. 76. 

1127 Idem, p. 82. 

1128 Idem, p. 84. 

1129 Idem, p. 93. 

1130 Idem, p. 103. 

1131 Idem, p. 106. 

1132 Idem, p. 111. 

1133 Idem, p. 133. 



116 



Fragment din p. 134: 
Bogomiltf îşi închipuiati Trinitatea sub imagina unul 
bătrân, a unul adult şi a unul adolescent. Eî învăţau 
cum că trebue a respecta şi spiritele rele, pentru că 
în fie-care om trebue să iie unui. 

Bogomilii negau cinstirea Sfintelor Icoane 1134 . 

Secta catarilor a apărut la slavii din 
Macedonia 1135 . Ei aveau locaşuri de rugăciune în 
care se afla o masă cu o Evanghelie. Dar nici ei, 
asemenea bogomililor, nu cinsteau Sfintele Icoane şi 

1 1 O/l 

Sfânta Cruce şi nu foloseau clopote 

Petru din Bruys este iniţiatorul sectei 
petrobrusienilor 1137 . El nega pedobaptismul, nega 
Sfânta Tradiţie, explica Evangheliile literalist, nu 
admitea zidirea de Biserici 1138 , a înlăturat Sfânta 
Cruce, Euharistia era simbolică, nega muzica în 
Biserică, postul şi milostenia, nu credea în 
purgatoriu, respingea celibatul preoţilor romano- 
catolici 1139 . 

Adepţii lui rebotezau pe cei care intrau în 
sectă, distrugeau Bisericile şi le profanau, fărâmau şi 
ardeau Sfânta Cruce şi îi tratau cu mare dispreţ pe 
preoţi şi monahi 1140 . 

Petru a fost ars de viu, de către romano- 
catolici, în anul 1 126 1141 . 



Secta Fratricelli din Italia s-a format din 
călugări franciscani care au părăsit ordinul 1142 . 

Ioachim, abate de Floris, vorbea despre un 
Dumnezeu al istoriei, cele trei persoane divine fiind 
conducătoarele a trei perioade istorice 1143 . 

Secta flagelanţilor a apărut în Italia secolului 
al XlII-lea şi adepţii ei considerau că dacă îşi vor 



1134 Idem, p. 135. 

1135 Idem, p. 136. 

1136 Idem, p. 138. 

1137 Idem, p. 140. 
ll38 Ibidem. 

1139 Idem, p. 141. 
ll40 Ibidem. 

1141 Ibidem. 

1142 Idem, p. 144. 

1143 Idem, p. 145-146. 



117 



flagela trupul în mod public, Dumnezeu le va ierta 
păcatele 1144 . Nu admiteau preoţia dar făceau 
pelerinaje în alte ţări 1145 . 

Secta lollarzilor nu se ruga Sfinţilor, 
respingea Sfintele Taine, Sfânta Liturghie şi 
căsătoria 1146 . 

Secta fraţilor liberului spirit considera lumea 
o emanaţie din Dumnezeu 1147 . Respingeau Judecata 
finală si considerau că odată cu moartea sufletul se 
uneşte cu Dumnezeu 1148 . 

Secta valdenjilor milita pentru preoţia 
universală, nu accepta condamnările sinodale ale 
Bisericii, nega sărbătorile, posturile, rugăciunile 
pentru cei adormiţi şi considera că adepţii ei trăiesc 
„după Evanghelii" 1149 . 

Wicliff, mort în 1384 1150 , nega prezenţa reală 
a Domnului în Sfânta Euharistie, respingea ierarhia 
sacramentală, pleda pentru predestinaţia absolută, 
era trihotomist şi monofizit 11 . Mărturisea drept 
Taine doar Botezul şi Euharistia şi respingea 

1 1 S9 

celibatul preoţilor romano-catolici 

Huss pleda pentru împărtăşirea sub ambele 
specii în romano-catolicism şi susţinea, pe drept, că 
romano-catolicismul a falsificat modalitatea 

1 1 S^ 

împărtăşirii pentru credincioşi . El 1-a numit pe 
papa de la Roma antihrist 1154 , considera indulgenţele 
papale o înşelătorie 1155 , respingea cultul Sfinţilor şi 
al Sfintei Fecioare... şi a fost ars de viu pe 6 iulie 
1415, alături de prietenul său, Ieronim de Praga 1156 . 



Despre pseudo „reformatorii" catolicismului 
autorul vorbeşte începând cu p. 156. 



1144 Idem, p. 146. 

1145 Idem, p. 146-147. 

1146 Idem, p. 147. 

1147 Idem, p. 148. 
1148 Ibidem. 

1149 Idem, p. 150. 
1150 Ibidem. 

1151 Idem, p. 151. 

1152 Idem, p. 152. 

1153 Idem, p. 153. 
1154 Ibidem. 

1155 Idem, p. 153-154. 

1156 Idem, p. 154. 



118 



Bineînţeles începând cu Luther. Zwingli a 
murit în 1531 1157 . Luther în 18 februarie 1546 1158 . 

Schleiermacher a fost crescut de secta fraţilor 

• 1159 

moravi 

Campanus moare în 1580, în închisoare, 
nebun şi el nega dogma Sfintei Treimi. Vedea în 
Treime raporturi de unire conjugală, pentru că el II 
considera pe Tatăl drept principiu masculin iar pe 
Fiul principiu feminin. Iar pe Sfântul Duh nu II 
considera o persoană ci un spirit care este comun 
Tatălui si Fiului 1160 . 

Anabaptiştii, din 1536, devin menoniţi. 
Datorită lui Menno Simonis 1161 . Ei nu acceptă 
pedobatismul, nu jură, nu primesc funcţii publice, nu 
doresc să facă armată 11 2 . 

Menno Simonis (1505-1561) nega prezenţa 
reală a Domnului în Sfânta Euharistie, considera 
Dumnezeiasca Liturghie un cult idolatru şi îl nega 
pe papă 1163 . 

Lelio şi Fausto Socino, unchi şi nepot, au creat 
secta unitarienilor 1164 . Acceptă doar Sfânta Scriptură 
şi Simbolul apostolic, consideră că Fiul nu este egal 
cu Tatăl, neagă unirea ipostatică în Hristos, nu II 
consideră pe Sfântul Duh o persoană ci o putere a 
lui Dumnezeu 1165 . 

Wesley (1703-1791) 1166 îşi imagina faptul că 
Judecata finală va dura mai multe mii de ani. 
Motivul? Pentru ca astfel să se slăvească numele lui 

1 1 £/~f 

Dumnezeu 



Secta quakerilor a fost iniţiată de William 
Penn . Pentru Penn, Noul Testament e cu totul 
alegoric, neagă Sfintele Taine, neagă clerul, era 



1157 Idem, p. 157,n. 1. 

1158 Idem, p. 157, n. 2. 

1159 Idem, p. 175. 

1160 Idem, p. 184,n.4. 

1161 Idem, p. 185. 
1162 Ibidem. 

1163 Idem, p. 185,n. 1. 

1164 Idem, p. 185. 

1165 Idem, p. 185-186. 

1166 Idem, p. 189, n. 2. 

1167 Idem, p. 190. 

1168 Idem, p. 192. 



119 



antitrinitar, însă a militat pentru un lucru foarte bun: 
desfiinţarea sclaviei în USA 1169 . 

David Williams e cel care îi constituie pe 
deisti într-o sectă 1170 . Calvinistii riguroşi din 

1171 

Bretania devin puritani sau presbiterieni 

Baptiştii apar în 1521 . Nu acceptau 

pedobaptismul şi pledau pentru predestinaţia 

absolută 1173 . 

Secta shakerilorl a tremurătorilor apare în 

1768, întemeietoarea lor fiind o irlandeză: Anna 

Lee 1174 . Ei aşteptau un alt Mesia şi erau arieni 1175 . 



De la p. 207 mărturisirea de credinţă a 
Sfântului Petru Movilă. 

De la p. 232 încep argumentele pentru 
dovedirea existentei lui Dumnezeu. 

Şi tocmai de la p. 241 începe discutarea 
dogmei Sfintei Treimi. Dar nu pe dogmă ci pe 
teologia patristică. 

Despre creaţie de la p. 251. Despre providenţă 
de la p. 262. 

Iar autorul discută dogmele (lucru pe care îl 
vor face şi teologiile dogmatice ulterioare) citând o 
frază-două dintr-un Sfânt Părinte, pe o anumită 
temă, şi lăsând să se tragă concluzia nefastă cum că 
aceasta e toată teologia dogmatică referitoare la o 
temă anume. 

Antropologia începe de la p. 256, despre 
persoana Domnului de la p. 275, Sfintele Taine de la 
p. 302. 

63. Cu sau fără ochi 



1 1 H£\ 

Guim Tio Zarraluki , din Barcelona, 

■ 11 77 

pictează chipuri de oameni cu ochi fără expresie 



1169 Idem, p. 193. 

1170 Idem, p. 196. 

1171 Ibidem. 

1172 Idem, p. 196, n. 1. 

1173 Idem, p. 196. 

1174 Idem, p. 196, n. 2. 

1175 Idem, p. 197. 



120 




Câteodată chipuri fără ochi sau doar cu un 
ochi. Iar ochii lui par ochi de orbi sau inexistente. 

3 cercuri concentrice la fiecare ochi... până 

1 1 -7Q 

când, în loc de ochi, este un întuneric profund 




Semn că postmodernitatea e un întuneric 
vizual profund. 



Blogul său: http://guimtio.blogspot.ro/. 

1177 Prima imagine e preluată de aici: http://2. bp.blogspot.com/- 
8bS55orNbj0/UPfk0pVlUQI/AAAAAAAABT4/DEfRqvay- 
yg/s320/galeria2.jpg. 

1178 A doua imagine e preluată de aici: http://4.bp.blogspot.com/- 
M5SaFJi8uBU/T_FlAKqHecI/AAAAAAAABHQ/GkOROXHj7uA/s640 
/IMG_0003.jpg. 



121 



64. Numele si ctitorul Mănăstirii Plumbuita 



Ion Sachelarescu a publicat 224 de pagini 
despre Plumbuita în 1940 1179 . Şi cartea costa 160 de 
lei la acea dată. 

Mănăstirea exista în timpul lui Matei 
Basarab 1180 . Colentina = Colea'n tină 1181 . Si numele 
Colentina apare în hrisovul lui Mihnea Voievod din 
21 octombrie 1586 1182 . 



Pentru numele de Plumbuita există trei 
explicaţii. 

Prima: pentru că Biserica Mănăstirii a fost 
învelită cu plumb de către domnul Matei Basarab. 

A doua explicaţie: pentru că a fost folosit 
plumbul acoperişului în lupta din 25-26 octombrie 
1632. Plumbul acoperişului a fost transformat în 
ghiulele de luptă im . 

A 3-a: pentru că în timpul bătăliei dintre Matei 
Basarab şi Radu Iliaşi, ghiulelele s-au topit pe 
acoperişul Bisericii încât i-a dat luciu de plumb llu . 

Insă autorul ne demonstrează faptul că numele 
de Plumbuita este anterior epocii lui Matei 
Basarab 1185 . 

Pentru că apare într-un hrisov din 3 ianuarie 

1 1 Q£. 

1628, din timpul lui Alexandru Voievod . Iar din 
acest hrisov aflăm şi hramul Mănăstirii: Sfântul 

1 1 S7 

Ioan . Probabil Sfântul Ioan Botezătorul. 



Numele, consideră autorul, îi vine de la 

1 1 88 

învelitoarea de plumb a Bisericii 



1179 Ion Sachelarescu, Din istoria Bucureştilor. Plumbuita, Ed. Tipografia 
Cuvântul Românesc, Bucureşti, 1940, 224 p. 

1180 Idem, p. 16. 

1181 Idem, p. 23. 
1182 Ibidem. 

1183 Idem, p. 24. 

1184 Idem, p. 25. 
ll85 Ibidem. 
ll86 Ibidem. 
ll87 Ibidem. 

1188 Idem, p. 26. 



122 



în p. 30 este redată pisania Bisericii: 




Pisania bisericii Plumbuita dela anul 1806. 



Pisania e scrisă în limba greacă dar cu litere 
Şi traducerea ei este următoarea (p. 30- 



1189 



chirilice 
31): 

„Mai întâi s'a înălţat prea venerată biserică 
a prea vestitului prooroc înainte Alergătorul şi 
Botezătorul Ioan de către prea cucernicul 
Domu Petru Voevod; iarj din mulţimea anilor, 
s'a dărâmat cu totul ; ci a doua oară a înălţat-o 
din temelii prea cucernicul Domn Alexandru 
Voevod, tatăl lui Mihnea Voevod, împreună 
cu prea cucernica Doamnă Ecaterina, din Ga- 
lata, Greacă, soţia lui ; iar, a treia oară a (clă- 
dit-o) prea cucernicul Matei Basarab Voevod 
în anul dela facerea lumii 7155 (1647), la 10 ale 
lui April ; iar în anul Mântuirii 1802, în luna lui 
Octombrie 14, a fost dărâmată cu totul de gro- 
zavul cutremur ; iar apoi s'a înălţat aşa cum se 
vede, atât biserica însăşi, cât şi clopotniţa, cu 
cheltuiala şi sârguinţa lui Dionisie... şi din Ia- 

nina de loc, protopop... în anul 1801 la 20 Mai, 
şi s'a săvârşit la... 1806 dela Hristos, precum 
se văd, fiind arhiereu prea sfinţitul chir Dosof- 
tei şi Domn Ion Constantin Ipsilante Voevod..." 1 ) 



însă autorul se îndoieşte de faptul că Biserica 



de astăzi e de la 1806 



1190 



în n. 1, p. 31, aflăm că traducerea pisaniei îi 
aparţine lui Nicolae Iorga. 



Idem, p. 30. 
1 Idem, p. 3 1 . 



123 



Şi ea are următoarea formă în greacă (p. 31, n. 
1): 

■f "Ev rcpcî>xoi<: 4vi]Y£p6ij 6 iţav<je|*xo<: va&c (xoG xtptoo) âvSol; 
7cpvcpf|Too npo5<5|iou xal BuotxmjxoQ 'Itoiwou, napi xaD e&aegea- 
xdsxou «&0exot> Hixpou B[oe6o8a], efori & xfjc JtoXoxafpcac 
StepdcY»] 7tavxeX(ăc : £v Seuxâpou avi]YP e V & fJiOpwv 5 edce6laxaxoc 
a60lvx»](; 'AX^avSpoţ BB. rcaxJjp xoD Mfyva BB. alv xifc efl- 
aeSsrcaxîjc xup&w; Aîxaxepfvijc, raXiraav^c, l Po)|i«î«c xfjc xoO 
afooSî ut[i6fac* âx Si xpfroo £... 7c:aev, 5 efcjeS&JTaxoi; MaxOabjc 
MnandcUTcaţ BB. âv xŞ «foci xt^oeoc £pv£, i' xoO 'ATrpiXîou* âv 
SI'xŞ: «cop' otox7jp£(p Sni nijvî 'Oxxa>6pf<p tS', lx xoD [<po6e]poO oetofioO 
xeXefax; ixaxeSaiţ)?<i0ij: cv^ylpfh] 81 xoaov 8[xto<; 5p£xai] vait 
Saov xaî xa[ixavaptov Saxdcvţj xaî axouSfJ Atovuoîou xoO... juvoQ, 
xal IŞ 'Icoavvtvffiv âx^fiptov, rcpoxorcarcâl 2neq.... x$ «axis Sxc, xfj 
x' Maîou, xai SxeXeKÎiOij ^ţ... io auţ' [xoO XpiJatoO 6c 6pfflvxa:, 
dpX«paxe6ovxoc [xoO xav]cepo[xaxou xOp] AoatOiou xa! *jf E M' 0Vet ^ 0V— 
xoc.,. xoO Iaiavvou Kttvaxavxivou e Tt[' t ^* v ' n J BB... SotiXwv.... 

De ce se îndoieşte de autenticitatea pisaniei? 
Pentru că pictura Bisericii nu e de secol 19 ci mult 
mai veche 1191 . Si o încadrează în secolele 16-17 n92 . 

Tot din aceeaşi perioadă sunt şi ornamentele 
de la ferestre si de la usa de la intrare, brâul de zimţi 

5 5 " > 

si alte ornamente exterioare 1193 . 

Biserica nu a fost dărâmată cu totul la 
cutremurul amintit în pisanie 1194 . Dionisie, grecul 
care a reparat-o şi a pus pisania, s-a lăudat în ea că 
Biserica a fost făcută de el, când el, de fapt, a 

. 1195 

reparat-o 

Contrazicându-1 pe Iorga, autorul afirmă că 
ctitorul Plumbuitei e Petru Voievod, fiul lui Mircea 
Ciobanul şi al doamnei Chiajna, care a domnit între 
1559-1569 119 . Şi dovada faptului e hrisovul lui 
Mihnea Voievod din 21 octombrie 1586, care se află 
în arhiva Mănăstirii Xiropotam din Sfântul Munte 
Athos 1197 . 



1191 Idem, p. 32. 

1192 Idem, p. 33. 

1193 Idem, p. 34. 
1194 Ibidem. 

1195 Idem, p. 35. 

1196 Idem, p. 39. 
1197 Ibidem. 



124 



Pe 1 iulie 1564, aflăm asta datorită unui 
hrisov, Biserica Mănăstirii era deja făcută sau era în 

r 1198 

lucru 



65. Radu Preda despre postmodernitate 



Pentru Radu Preda, postmodernitatea este o 
despărţire de modernitate 1199 şi, în acelaşi timp, 
noua epocă 1200 . Şi ea s-a născut „dintr-o revoltă a 
omului înzestrat cu dubla armă a raţiunii si a 
tehnicii" 1201 . 

Şi el distinge, pe drept, între postmodernitatea 
„ca epocă de gândire" şi postmodernism 1202 . Şi după 
ce se referă la postmodernismul literar românesc, 
autorul afirmă faptul că postmodernitatea nu este 
„simpla epuizare a modernităţii" ci, mai degrabă, o 
„contestare a acesteia" 

De aceea găseşte că postmodernitatea este 
„tranziţia prelungită între o modernitate îndelung şi 
solid tematizată, greu de depăşit în întregime, si un 

■-. • .„1204 

viitor incert 

Insă postmodernitatea nu este pentru autorul 
nostru o fundătură ci o epocă cu „o surprinzătoare 
şi involuntară vocaţie eshato logică" 1205 . Pentru că 
„enormul semn de întrebare" al postmodernităţii pus 
deasupra consistenţei vieţii sociale, a dus la crearea 
,,un[ui] spaţiu de dialog mult mai flexibil" 1206 decât 
cel al modernităţii. 

Din acest motiv, autorul nu îşi pune problema 
dacă teologia poate dialoga cu mentalitatea 
postmodernă (pentru că teologia ortodoxă poate 
dialoga cu mentalitatea oricărei epoci istorice) ci 



1198 Idem, p. 46. 

Radu Preda, Revenirea lui Dumnezeu. Studii social-teologice, col. 
Universitas, seria Theologia Socialis, nr. 12, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 
2010, p. 225. 

1200 Idem, p. 226. 

1201 Idem, p. 227. 
1202 Ibidem. 

1203 Idem, p. 231. 

1204 Idem, p. 232. 

1205 Idem, p. 233. 
1206 Ibidem. 



125 



dacă postmodernitatea are capacitatea de „a dialoga 
în profunzime cu teologia" 

Şi de aceea, Preda o găseşte deficitară în 3 
aspecte de fond. 

în primul rând, „opţiunea etico-tehnică" 1208 ne 
face să avem conştiinţa că trecem de la vechi la 

5 5 

nou . Insă toate câştigurile tehnologice ale 
momentului au si consecinţe dramatice 1210 . Si 

5 5 5 

autorul reliefează diversele dependenţe şi riscuri de 
securitate pe care le-au născut noile tehnologii. 

In al 2-lea rând subliniază realitatea 

1911 

neomigraţiilor şi dinamica graniţelor identitare 
Iar dacă neomigraţiile ţin de perspectiva 
globalizantă asupra lumii 1212 , în ceea ce priveşte 
problema identitară se pledează pentru integrare 
etnică şi de grup şi pe toleranţa reciprocă 1213 . însă 
nici acestea nu dau întotdeauna rezultatele scontate. 

In al 3-lea rând, postmodernitatea este o epocă 
amnezică , pentru că ea contestă „lecturile 
valorice ale istoriei" . Insă, în acelaşi timp, oferă 
rescrieri ideologice ale istoriei 121 . 



Concluzia sa e aceea că trebuie să ne obişnuim 
„cu rigorile şi agenda lumii" şi să încercăm să dăm 
răspunsuri pertinente 



66. Sulimanurile 



Pe când nu existau produsele cosmetice, 
românii îşi pregăteau sulimanurile acasă. 

Şi prin sulimanuri se înţelegea „diferite 
substanţe care au de scop să dea feţii o coloare 



1207 Ibidem. 

1208 Idem, p. 248. 

1209 Ibidemp. 

1210 Idem,. 252. 

1211 Idem, p. 263. 

1212 Idem, p. 265. 

1213 Idem, p. 268. 

1214 Idem, p. 274. 

1215 Idem, p. 275-276. 

1216 Idem, p. 277. 

1217 Idem, p. 278. 



126 



1 9 1 R 

artificială voită" . O alifie pentru piele, mai pe 
scurt, pentru femeile care nu aveau o culoare 
frumoasă a fetei 1219 . 



Existau sulimanuri albe si roşii 122 ®. Si ele se 
făceau din ceară, din unt, din ceapă 1221 . 

Cârmâzul era folosit în jud. Suceava pentru a 
face „trandafiri în faţă" 

In jud. Neamţ se folosea albuşul de ou, 
amestecat cu smântână, pentru a face faţa „moale şi 
netedă" şi pentru a o înălbi 1223 . 

Tot în Neamţ se folosea zeamă de castravete 
copt pentru a frăgezi şi îmbujora pielea feţei 1224 . 

In jud. Bacău se înroşea faţa cu o unsoare 
făcută din coada cocoşului amestecată cu 

~ ,a -1225 

smântână 



în Tecuci, pentru o faţă cu pete şi pistrui, se 
folosea zeama scoasă din frunze de pelin, opărite 
fără apă 1226 . 

La Râmnicu- Sărat se amesteca albuşul de ou 
cu apa de colonie şi cu lămâie 1227 . 

Iar pentru pete pe obraz se folosea o substanţă 
format din rădăcină si floare de lalea albă, 

1 99R 

amestecate cu apă de trandafiri 



67. Cultele din România la începutul secolului 
al XX-lea 



în mai 1928 s-a adoptat Legea cultelor 1229 . Şi 
din articolul 21 al legii aflăm că Statul român 



1218 S.[imion] Fl.[orea] Marian, Tudor Pamfile, Mihai Lupescu, 

Cromatica poporului român, ed. îngrij., pref. şi note de Petre Florea, Ed. 

Saeculum I. O., Bucureşti, 2002, p. 226. Cartea are 367 p. 

1219 Ibidem. 

1220 Ibidem. 

1221 Idem, p. 230. 

1222 Ibidem. 

1223 Ibidem. 

1224 Ibidem. 

1225 Ibidem. 

1226 Idem, p. 231. 

1227 Ibidem. 

1228 Idem, p. 232. 

1229 Istoria Românilor, voi. VIII. România întregită (1918-1940), 
coordonată de Prof. Univ. Dr. Ioan Scurtu şi având drept secretar pe Dr. 
Petre Otu, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 208. Volumul are 792 p. 



127 



admitea existenta a 8 culte alături de Biserica 
Ortodoxă Română. 

Şi acestea erau: 1. cultul român greco-catolic 
(unit); 2. cultul catolic de rit latin, greco-rutean şi 
armean; 3. cultul reformat (calvin); 4. cultul 
evanghelic (luteran); 5. cultul unitarian; 6. cultul 
armeano-gregorian; 7. cultul mozaic şi 8. cultul 
mahomedan 1230 . Adică nu se recunoştea existenţa 
niciunui cult neoprotestant. 

Biserica Ortodoxă Română se conducea după 
Statutul ei adoptat în 1925. Şi era formată din 5 
mitropolii: 1. Mitropolia Ungrovlahiei; 2. Mitropolia 
Moldovei şi Sucevei; 3. Mitropolia Ardealului, 
Banatului, Crişanei şi Maramureşului; 4. Mitropolia 

1 9^ţ 1 

Bucovinei şi 5. Mitropolia Basarabiei 

La recensământul populaţiei din anul 1930, 
72, 6% s-au declarat ortodocşi. Existau 8.279 de 
Biserici ortodoxe în România, 8.257 de preoţi şi 
diaconi, 8.279 de cântăreţi de strană, 75 de Mănăstiri 

1 9^9 

si Schituri, 2.842 de monahi si monahii 

Pentru formarea clerului ortodox existau 10 
seminarii teologice, 3 facultăţi de teologie şi 5 
academii teologice 1233 . 

In data de 18/31 decembrie 1919 a fost ales 
Mitropolit Primat al României PS Miron Elie 
Cristea al Caransebeşului 1234 . A fost întronizat la 1 

1 9^S 

ianuarie 1920 iar în data de 4 februarie 1925 
Sfântul Sinod a decis înfiinţarea Patriarhiei Române. 
Astfel Mitropolitul Primat a devenit primul Patriarh 
al României . Şi întronizarea Patriarhului Miron 
s-a făcut în ziua de 1 noiembrie 1925 1237 . 



1230 Idem, p. 208-209. 

1231 Idem, p. 209. 

1232 Ibidem. 

1233 Ibidem. 

1234 Ibidem. 

1235 Idem, p. 209-210. 

1236 Idem, p. 210. 

1237 Idem, p. 211. 



128 



în 1927 s-a semnat Concordatul dintre Statul 
român şi Vatican 1238 . Concordatul a fost ratificat de 
Parlament în mai 1 929 şi acorda catolicilor şi greco- 
catolicilor „deplina libertate de a comunica direct cu 
Vaticanul; episcopii erau numiţi de papă, din rândul 
cetăţenilor români" şi salarizarea o primeau de la 
Ministerul Cultelor 1239 . 

Biserica greco-catolică îşi avea sediul la 
Blaj 1240 iar Biserica romano-catolică, până în 1918, 
avea o arhiepiscopie la Bucureşti şi o episcopie la 
Iaşi . După Concordat a mai întemeiat 3 episcopii 
romano-catolice: 1. de Alba Iulia; 2. de Timişoara si 
3. de Satu Mare si Oradea 1242 . 



La recensământul din 1930 existau 29 biserici 
romano-catolice în Arhiepiscopia de Bucureşti, 11 
capele, 26 parohii, 7 staţiuni principale, 27 
secundare, o şcoală primară, un seminar teologic mic 
şi altul mare, 6 internate conduse de călugăriţe, 
orfelinate şi un spital, două seminarii, două şcoli 
superioare, şase şcoli primare şi două tipografii 1243 . 

3, 9% din populaţia României era de credinţă 
calvină la 1930. Şi calvinii erau grupaţi în 828 de 
parohii, aveau 25 de protopopiate şi 826 de preoţi şi 
capelani. Clerul era pregătit la institutul teologic de 
la Cluj 1244 . 

2, 2% din populaţia României era de 
confesiune luterană. Aveau o episcopie la Sibiu şi 
25 de parohii în Vechiul Regat 1245 . 



■1246 



Unitarienii reprezentau 0, 4% din populaţia 
României şi episcopul lor era la Cluj 1 " 



1238 Ibidem. 

1239 Idem, p. 212. 

1240 Ibidem. 

1241 Idem, p. 213. 

1242 Idem, p. 214. 

1243 Ibidem. 

1244 Ibidem. 

1245 Idem, p. 215. 

1246 Ibidem. 



129 



Cultul armeano-gregorian număra 

aproximativ 50.000 de credincioşi, conduşi de 
episcopul de Bucureşti 

4, 2 % din populaţia României era de credinţă 
mozaică. La recensământul din 1930 existau 922 de 
sinagogi şi case de rugăciune şi 731 de rabini. în 
1927 s-a înfiinţat la Bucureşti seminarul teologic 
ieşivot pentru formarea personalului cultic 1248 . 

Cultul musulman înregistra procentul de 1% în 
1930. Existau 4 muftiate în România: la Caliacra, 
Durostor, Tulcea si Constanta. Musulmanii erau 
deserviţi de 221 hatipi, 64 imami şi 12 muezini 1249 . 

Baptiştii din România erau pe atunci la stadiul 
de asociaţie religioasă, nerecunoscută de Stat drept 
cult 1250 . Si înregistra 35 de comunităţi româneşti cu 

1 O 5 5 

1.672 de case de rugăciune, 55 comunităţi germane 
cu 1.141 de case de rugăciune şi 15 comunităţi 
maghiare cu 300 de case de rugăciune 1251 . 

Adventiştii aveau 520 de case de rugăciune iar 
lipovenii erau conduşi de un episcop cu sediu la 

1 9S9 

Fântâna Albă, în Bucovina 

68. Fără „patriarh al Occidentului" 



Pe 14 februarie 2006 papa Benedict al XVI- 
lea a renunţat la cel de al 5-lea titlu al său si anume 

5 5 

la acela de „patriarh al Occidentului" 1253 . 



1247 Ibidem. 
1248 Ibidem. 
1249 Ibidem. 
1250 Ibidem. 

1251 Idem, p. 215-216. 

1252 Idem, p. 216. 

Ioan I. Ică jr., Papa renunţă la titlul de "patriarh al Occidentului ". 
Semnificaţiile posibile ale omiterii unui titlu pontifical vechi de 1500 de 
ani, în rev. Inter II (2008), nr. 1-2, p. 207. 

Articolul citat e situat între p. 206-212 şi poate fi accesat online aici: 
http://www.inter-review.ro/images/stories/arhiva/02-inter-iI-l-2-2008/ica- 
jr-ioan-i_papa-renunta-la-titlul-de-patriarh-al-occidentului.pdf. 
Numărul de faţă al revistei are 573 p. şi poate fi downloadat de aici: 



130 



Gestul său a fost înţeles de PS Ilarion Alfeiev 
ca o reconfirmare a pretenţiei papei de a avea 
jurisdicţie universală 

Robert Taft, apărând gestul papei, a considerat 
lucru bun această renunţare la titlu, pentru că prin el 
se percepea o orientalizare a eclesiologiei 
universale 1255 . 

La rândul său, Walter Kasper a emis o 
„clarificare" în ziua de 22 martie 2006. Şi în aceasta 
a precizat că titlul de „patriarh al Occidentului" 
ajunsese „învechit şi practic inutilizabil" . De 
aceea s-a renunţat la el. 

Pe 8 iunie 2006 a fost editată online declaraţia 
Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice. Si în 
aceasta se preciza că renunţarea la titlu din partea 
papei indică pretenţia unei jurisdicţii universale, 
lucru care este inacceptabil 

69. Mâncăruri tabu 

Titlul secţiunii de fată e titlul articolului 
Andrei Iliaş din numărul pe aprilie al revistei 

1 9SR 

Playboy România . Şi e un titlu foarte potrivit, 
după ce veţi citi următoarele... 

A. 

In Togo se mănâncă şobolani. 

In Islanda, în timpul festivalului Thorrablot, se 
consumă testicule de berbec, cap de oaie şi rechin 
putrezit. 

Indienii mănâncă/eft/s de capră. 

In Asia de Sud-Est se mănâncă pui de raţă 
încă neiesit din ou 1259 . 

In Filipine se consumă oul cu embrion în el, 
fiert, alături de bere 1260 . 

http://www.inter-review.ro/images/stories/arhiva/02-inter-iI-l-2- 

2008/inter-ii- 1 -2-2008-complet.pdf. 

1254 Ibidem. 

1255 Idem, p. 208. 

1256 Ibidem. 

1257 Idem, p. 209. 

1258 Playboy România, aprilie 2013, p. 110-111. Numărul de faţă are 120 
de pagini. 

1259 Idem, p. 110. 



131 



în Vietnam se prepară supă şi tocană din 
câine. Dar şi supă din cuib de pasăre. 

In China se mănâncă creier de maimuţă 
pentru a se vindeca de impotenţă sexuală. Şi creierul 
se mănâncă crud si abia luat din craniul animalului. 

Rechinii sunt vânaţi pentru a se folosi din ei 
numai înotătoarea dorsală. 

In Mexic se bea tequila cu viermi. In ţările 
asiatice se bea vinul din orez dimpreună cu diverse 
vietăţi. 

Chinezii amestecă un anume soi de vin cu 
şerpi maceraţi. Iar coreenii amestecă vinul din orez 
cu pui de şoarece. Puii de şoarece sunt de o zi-două, 
cu ochii încă nedeschisi...si sunt înecaţi de vii în 

5 5 t 

sticlele de vin, unde sunt lăsaţi să fermenteze. După 
care se consumă toată sticla 1261 ... 



70. Calomnia poeziei 1 



Cartea de poeme cu care a debutat Florin Iaru 
se numeşte Cântece de trecut strada . Publicată în 
1981, de editura Albatros, pentru care a luat Premiul 
Uniunii Scriitorilor pentru Debut 1264 . Şi republicată 
de LiterNet în 2009. 



Primele versuri care mi- au intrat la inimă sunt 
din poemul Aer cu diamante, în care îl pastişează pe 
Nichita Stănescu. Şi unde spune: „în schimb era atît 
de frumoasă/ încît şi cîinii haleau/ asfaltul de sub 
tălpile ei" 1265 . 



1260 Idem, p. 111. 

1261 Ibidem. 

1262 jjţj u j seC venţei de faţă e scris... în coproducţie cu soţia mea. Când a 
auzit că citesc şi scriu despre cartea lui Iaru... ea mi-a spus, glumind: 
„Vezi să nu te dea în judecată pentru calomniei". Şi de aceea: Calomnia 
poeziei. 

1263 Florin Iaru, Cântece de trecut strada, Ed. LiterNet, 2009, 105 p. 
Poate fi downloadată de aici: 

http://editura.liternet.ro/carte/251/Florin-Iaru/Cintece-de-trecut- 
strada.html. 

1264 Idem, p.l. 

1265 Idem, p. 10. 



132 



în următorul poem se declară „specialist în 
decese de secundar" 1266 . Pe când nervii îi sunt „ca o 
basculantă excitată" 1267 . 

Iaru ştie cum arată „o universitate 
nemăturată" , pentru că ştie că va fi descris de 
„paharul gol" 1269 . Fără admiraţie. 

El vorbeşte cu câinele şi acela începe să îl 
înţeleagă 1270 . Iar o anume femeie a trecut prin el „ca 
un rachiu" 1271 ... ca o beţie... 

După-amiaza e definită în relaţie cu câinele 

1 979 

prăfuit . Există şi un liceu al memoriei, plin de 
elevi absenţi 1113 . Pentru că poetul fuge tot timpul de 
exprimările care îl ţin pe loc, care îl explică şi se 
eschivează în metafore. 



Este arhiprezent aerul tăcerii comuniste. Dar 
ne provoacă, prin ritmul surprinzător al poemelor 
sale, să decriptăm şi notele subversive ale poeziei pe 
care o scrie. 

Aşteaptă să i se deschidă „cupola capului" 1274 . 
Să vadă, să înţeleagă mai mult decât înţelege. Sau să 
se schimbe lumea lui îngustă. 

1 99S 

Şi ne cere, imperativ, să ieşim la fereastră 
Să nu ne mai ascundem în case, în cuvinte, în 
minţirile de sine. 

1 99 f\ 

Ştie cum arată „ochii bulbucaţi de emoţie" 
Iar strigătul său de disperare a fost atât cât „a 
încăput" 1 n în gura lui. Pentru că totul e pe măsura 



1266 Idem, p. 14. 

1267 Idem, p. 16. 

1268 Idem, p. 32. 

1269 Idem, p. 33. 

1270 Idem, p. 33-34. 

1271 Idem, p. 36. 

1272 Idem, p. 37. 

1273 Idem, p. 38. 

1274 Idem, p. 41. 

1275 Idem, p. 42. 

1276 Idem, p. 43. 

1277 Idem, p. 46. 



133 



noastră. Şi viaţa şi disperarea sunt pe măsura 
noastră. Niciodată mai mult sau mai puţin... 

Recunoaşte că mintea lui e „desfrânată" 
Reapare şi în p. 49 tema culcatului pe stradă. Pentru 
prima oară a apărut în p. 43... 

Iar culoarea verde, culoarea sănătăţii, a 
odihnei ochilor, se naşte „în chinuri" 1279 . 

Femeia nu iese din casă. ..ci din amintiri. Si 
iese din amintirile tale „şuierînd" 1280 . 

Strada pe care s-a culcat era grea şi îi spune 
acest lucru mamei, care înţelege greul lui 1281 . Iar din 
televizor a căzut un episod aidoma unei haltere pe 

• • 1282 

picior 

Oraşele în care a trăit sunt „fără părere de 
rău" 1283 . Şi îşi strigă iubirea „cu toată singurătatea" 
de care este capabil 1284 . 

Plictiseli cu zilele 1285 . Enervări în „nopţi 
lungi" 128 . Şi i-a plâns „pe ţîţe/ între braţele 
sufocante/ pentru nimic în plus/ la sentimentul meu 
de tine" 1287 . 



„O grozavă lingoare" 1-a cuprins privind-o în 

i OOQ 

oglindă . Şi „o femeie frumoasă [a fost] făcută 
pachet/ de mişcarea trenurilor paralele" 1289 . 

Nu cred că i-au ieşit prea bine jocurile de 
cuvinte (un exemplu în finalul p. 54) dar se simt la 
ele acasă explicaţiile fără sens. 

Ca în poemul Comunicat. Unde paraşutistul 
nu contează ce face... dar tot o eroare rămâne 1290 . 

Femeile, dimpreună cu trenurile, dispar într- 
un gol de pământ, într-o maşină de tocat 1291 . 



1278 Idem, p. 47. 

1279 Idem, p. 49. 
1280 Ibidem. 

1281 Idem, p. 50. 

1282 Ibidem. 

1283 Ibidem. 

1284 Idem, p. 51. 

1285 Idem, p. 52. 

1286 Idem, p. 53. 

1287 Ibidem. 

1288 Ibidem. 

1289 Idem, p. 55. 

1290 Idem, p. 58. 



134 



Dar şi samovarul are o gură, „mare mîncătoare 
de aer", cu care face un gest cosmic: înghite „marea 
linie a orizontului/ clefăind' 1292 . 

Se observă la Iaru dorinţa de a surprinde la 
nivel vizual dar, totodată, de a duce realitatea în 
derizoriu. Gesturile sale suprarealiste ascund, în 
fapt, realităţi comune, frici cotidiene. 

De aceea pustiul are o uşă „din dos" 1293 . Pe 
care ar putea ieşi un contabil, care boleşte „lîngă 
chitanţa Saharei" . Nu un profesor, ci un contabili 
Pentru că banii se strecoară prin uşa din dos.. .sau 
numai prin aranjamente se parvine. 

Poetul nu vrea să scape de temele pedante, 
culturale sau le foloseşte la modul comun tocmai 
pentru a le deprecia. Pendularea sa între un discurs 
poetic cizelat şi limbajul comun sau argotic ne arată 
dorinţa lui de a fi un poet al tuturor straturilor 
sociale. 

Trebuie să remarc şi faptul că Florin Iaru avea 
un glas propriu încă de la debut. Şi că citindu-i 
poezia de acum 30 de ani îi surprind, printre rânduri, 
rădăcinile temperamentului intempestiv de astăzi. 

Da, există şi „un ochi în tavan ,,i295 l Există 
mulţi ochi în cer şi pe pământ care ne văd şi, în 
primul rând, ochii Lui ne văd. 

Dar există si oameni care ne dau suturi în 
fund, fapt pentru care „descoperi o urmă de pantof/ 
pe turul pantalonilor" 1296 . Şi loviturile sunt din 
invidie, din indiferenţă, din disperare... mai puţin: din 
dragoste... 

„Gunoiul aurifer" e în inimă. Şi tot acolo 
stau şi „declaraţiile de dragoste" 1298 . Pentru că unii 
numesc gunoaie sentimentele tale nobile, pe când 



1291 Idem, p. 60. 

1292 Idem, p. 61. 

1293 Idem, p. 62. 
1294 Ibidem. 

1295 Idem, p. 67. 

1296 Idem, p. 73. 

1297 Idem, p. 75. 

1298 Ibidem. 



135 



alţii au nevoie de cuvintele tale de dragoste şi ele pot 
ieşi din gura ta... sau nu... 

Trenul face parte din viaţa lui Iaru. Dar şi 
„braţele pline de frig" 1299 . Şi pe când visează „o idee 
belă" 1300 , timpul, ca un dictator fără scrupule, îl vrea 
„manivelă" 1301 . O rotită în marea maşinărie a 
istoriei... 

Aruncarea în stradă, din poemul Februarie 
negru , simt că are de-a face cu biografia 
poetului. De aceea el călătoreşte „în noaptea unui 
miez de iarnă" 1303 , „între două îmbrăţişări/ nesperatei 
ca între două calde căldări" 13 . 



Euridice (pe numele ei din buletin chemând-o 
altfel) s-a îndrăgostit „după lungi ecuaţii" 1305 , după 
multe tergiversări. Insă nu a fost fată cuminte, pentru 
că, până la marea îndrăgostire, „s-a frecat de toţi 
tatuaţii" 1306 . Adică: cu toţi... nespălaţii... 

Escapadele sexuale ale fetei au loc în 
„bucătării rotunde". Pentru că este insaţiabilă. Dar 
bărbatul, rivalul poetului, o pătrunde „cu falusul lui 
de ger" 1307 . Adică^ara să o iubească. Doar sex...mx şi 
dragoste ! 

De aceea Euridice e o proastă şi o decăzută 
pentru poet 1308 . Şi nu pentru că ar dori să o iubească 
în primul rând, ci pentru că nu mai poate să scrie 
despre ea „pe coaie veline/ în zile senine" 1309 . 
Coaiele sunt colile de hârtie... 

.1310 



Femeia iubită devine un frigider . Acesta e 
\\ pentru care 
stabilitate în viata lui. 



motivul pentru care el cere „un punct fix" 1311 



1299 Idem, p. 79. 

1300 Idem, p. 88. 

1301 Ibidem. 

1302 Idem, p. 89. 

1303 Idem, p. 90. 

1304 Ibidem. 

1305 Idem, p. 91. 

1306 Ibidem. 

1307 Ibidem. 

1308 Ibidem. 

1309 Ibidem. 

1310 Ibidem. 

1311 Idem, p. 92. 



136 



Iaru nu suportă „gura lumii/ [cea] plină de 

iţit 

pământ" . Iar gura lui, în raportarea ei la realitate, 
e ca o croitoreasă , care are nevoie continuu să 
brodeze despre viaţă. 

Dialogurile absconse ale poemelor sale, ca şi 
la Nichita Stănescu, îmi creează senzaţia acută că 
poetul vorbeşte cu fiinţe sau cu realităţi care nu îmi 
sunt proprii. Că îmi ascunde lucruri esenţiale despre 
el. 

A. 

Insă dialogurile acestea nelalocul lor ne scot 
din modul lui de a descrie lumea, dintr-o 
descriptivitate comună cu toate accentele ei 
hiperbolice sau suprarealiste. 



71. Sadoveanu: mason de gradul 33 



Mihail Sadoveanu 1314 a intrat în masonerie în 
ianuarie 1927, fiind „iniţiat" de prietenul său 
Grigore Ghica 1315 . 

A devenit mason la Iaşi, în loja „Dimitrie 
Cantemir". Alături de el au devenit masoni si Mihai 
Codreanu si Păstorel Teodoreanu. 

Intre 1928-1929 Sadoveanu a devenit „mare 
maestru" în loja naţională. Din februarie şi până în 
luna mai 1929 a trecut de la gradul 18 la gradul 33 în 

i n i /: 

masonerie, ultimul grad, în „ritul scoţian antic" 
De ce atâta „grabă"?! Nu mai aveau oameni 
„capabili"? 

Intre 1934-1937 Sadoveanu a fost „mare 
maestru federal" în „francmasoneria română 
unită" 1317 . 



1312 Idem, p. 94. 

1313 Idem, p. 97. 

Vom cita: Gabi Gomboş, Misteriosul deces al scriitorului mason 
Mihail Sadoveanu, un subiect „ interzis " de 50 de ani, p. 289-292, în Acta 
Moldaviae Septentrionalis, voi. 10, redactat de coord. Dr. Dan Prodan şi 
Eduard Setnic, Ed. Quadrat, Botoşani, 201 1, 360 p. 
Cartea poate fi downloadată la nivel online de aici: 
http://www. cimec.ro/Arheologie/ ACTA/dl.asp?filename=Acta- 
Moldaviae-Septentrionalis-X-201 1 .pdf. 

1315 Idem, p. 289. 

1316 Ibidem. 

1317 Idem, p. 289-290. 



137 



în februarie 1937, de la nivel guvernamental, 
activitatea francmasoneriei a fost suspendată în 



România 1318 . 

Şi pentru că Sadoveanu începe să aibă 
înclinaţii socialiste, presa de dreapta a început să 
atace gazetele Dimineaţa şi Adevărul pe care 
scriitorul le conducea 1319 . 

Mişcarea legionară, în ziarul Porunca Vremii, 
în 1937, „a prezentat, număr de număr, câte o 
caricatură, în care Sadoveanu era înfăţişat ca un 

7 5 5 

mason ce orientează România către Rusia 
comunistă" 1320 , acuzându-1 că trădează cauza 

1 %0 1 

naţională 

Doctorul Ilie Rădulescu instiga lumea ca să îi 
ardă opera lui Sadoveanu. 

Carol al II-lea a dizolvat masoneria română iar 
Biserica Ortodoxă Română a condamnat-o, la nivel 
sinodal, în 1937 1322 . 

Insă autorul afirmă că această condamnare 
venită din partea Bisericii noastre a produs noi 
semne de întrebare şi chiar ilaritate, pentru că atât 
regele cât şi patriarhul fuseseră „simpatizanţi şi 
susţinători ai masoneriei" 1323 . 

După 23 august 1944 masoneria română „a 
ieşit din adormire". în decembrie 1944, după căderea 
lui Antonescu, are loc „primul convent" al marii loje 
iar în 11 martie 1945 a fost reconstruit „supremul 
consiliu" din România. 

însă comuniştii nu au agreat masoneria... şi le- 
au recomandat „să se autodizolve în linişte" 1324 . 

Numai că cei 4 şefi ai masoneriei române de la 
acea dată, si anume: Mihail Sadoveanu, Mihai 



1318 Idem, p. 290. 

1319 Ibidem. 

1320 Ibidem. 

1321 Ibidem. 

1322 Ibidem. 

1323 Ibidem. 

1324 Ibidem. 



138 



Ralea, N. D. Cocea şi Victor Eftimiu s-au dat de 
partea comuniştilor 1325 . 

Mihail Sadoveanu „a trădat" masoneria 
comuniştilor în iunie 1948. De aceea a ajuns 
numărul 4 în aparatul de stat comunist, conducătorul 
statului, Gheorghe Gheorghiu Dej, adresându-i-se lui 
Sadoveanu cu titlul de „excelenţă" 

Pedeapsa masonilor „trădători" a venit în 
1961, când se pregătea propulsarea lui Nicolae 
Ceauşescu, „viitor membru al ultrasecretei loji 
masonice italiene Propaganda Due" 1321 . 

Şi Octavian Goga a fost mason. 

Iar când evreul Marcel Shapira a reorganizat 
în exil ordinul masonic român, el fiind cel care 1-a 
„iniţiat" pe Ceauşescu în loja italiană, a dat sentinţa 
de condamnare pentru Sadoveanu. 

Horia Nestorescu-Bălceşti, în mod neoficial, a 
confirmat că Sadoveanu a fost omorât de masonerie 
pentru că a deconspirat comuniştilor listele 
masonilor români 1328 . 



Şi astfel Sadoveanu, pe 19 octombrie 1961, „a 
fost găsit în comă în compartimentul unui tren care-1 
transporta spre Iaşi, lovit în cap cu o piatră învelită 
într-o hârtie care purta însemne masonice, la puţin 
timp după plecarea garniturii din gară. A decedat 
aproape imediat" 1329 . 

George Muntean, purtător de cuvânt al 
masoneriei române între 2000-2004, a confirmat 
omorârea lui Sadoveanu de către masonerie 1330 . 

72. Cum se prelucrează lâna 

Oile se tund către sfârşitul lunii mai si 
începutul lunii iunie şi lâna e tunsă în aşa fel, încât 
se mai lasă pe animal o lână de circa 3 centimetri, 



1325 Ibidem. 

1326 Ibidem. 

1327 Idem, p. 291. 

1328 Ibidem. 

1329 Ibidem. 

1330 Ibidem. 



139 



1 OQ 1 

numită pai . Adică nu e tunsă până la piele ci cu 
trei centimetri deasupra pielii. 

Lâna se tunde cu foarfece mari, speciale şi se 
începe tunsul de la pulpe, coadă şi picioarele din 
spate si se termină cu lâna de pe burtă, spate si 
cap 1332 '. 

Lâna tunsă se lasă la înmuiat, în apă caldă, 
timp de 5-6 ore sau mai mult şi se clăteşte în mai 
multe ape fierbinţi. Se spală de mai multe ori pentru 
a se îndepărta grăsimea din ea. 

Se clăteşte apoi cu apă rece, de mai multe ori, 
până când apa în care se spală rămâne albă. 

Se usucă la soare şi după ce e uscată se 
scormonă. Se scarmănă cu mâna pentru ca firele să 
fie descâlcite. 

După care urmează pieptănatul lânii, moment 
în care se separă părul (adică firele lungi) de lâna 
scurtă si moale. 

Există un pieptene special pentru lână... iar din 
firele lungi se formează caierul. Caierul e trecut prin 
fuşălăi, un instrument de lucru asemănător 
pieptenului, care elimină din caier „ghemotoacele de 
lână bătucită" 1333 . 

Lâna scurtă şi moale e pusă în caiere şi e 
toarsă. Torsul lânii se face cu furca de tors şi cu 
fusul. 

Dacă din părul oii firul iese fin, subţire, 
răsucit, în schimb din lâna moale, numită canura, 
firul e mai gros şi mai puţin răsucit. 

Pentru răsucirea firului se foloseşte druga. Iar 
firele care trebuie vopsite se dau pe răşchitor 1334 . 




Fig. 1. Pieptene pentru 
tras Una 



Angela Paveliuc, Arta populară din zona Botoşanilor. Scoarţe şi 
lăicere, ed. de Muzeul judeţean din Botoşani, 1976, p. 13-14. Cartea are 
77 de pagini şi 58 de planşe cu exemplificări. 

1332 Idem, p. 14, 

1333 Ibidem. 
1334 Ibidem. 



140 



—Sr= 1 



Fig. 2. Fuţalâu pentru 

scărmănatul lini» 



Fig. 3. Furca de tors 



■**.-' '•'•• 




Fig. 4. Druga pentru 

răsucit 



141 



Fig. 5. Hâţchitor 



Figurile 1-3 sunt din p. 14. Iar figurile 4-5 din 



1335 



p. a 15-a a cărţii citate 

73. In jurul lui Avram Iancu 



La Câmpeni , Avram Iancu şi-a organizat 

1 TO-7 

„garda naţională" 

A fost ajutat de tribunul Nicolae Corcheş, de 
centurionul Alexandru Bistran si de vice-tribunul 

i 

Dionisie Popoviciu . O altă ceată a fost constituită 
de preotul Simeon Prodan Probu, în satul Măgina, 
din apropierea Aiudului, la îndemnul şi sub 
supravegherea lui Iancu 1339 . O altă ceată la Cricău... 
Şi Iancu începe să fie numit Craiul Munţilor. 



Abrudul 1-a primit victorios în ziua de 24 
octombrie 1848 1340 . 

De la Cricău, Iancu a mers spre Teiuş 1341 . Erau 
20.000 de oameni cu Iancu în fata Teiusului...Pe 8 
noiembrie atacau Aiudul. Pe 10 l-au ocupat 1342 . 



1335 Cartea poate fi downloadată de aici: 



http://www.cimec.r0/E tnografie/dl.asp?filename=Paveliuc-01ariu- 
Angela-Arta-populara-din-zona-Botosanilor-Scoarte-si-laicere.pdf. 

1336 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/C%C3%A2mpeni. 

1337 Prof. Univ. Dr. Silviu Dragomir, Avram Iancu, Ed. Institutul de Arte 
Grafice „România Nouă", Bucureşti, 1924, p. 27. Cartea are 135 p. 

1338 Ibidem. 

1339 Idem, p. 28. 

1340 Ibidem. 

1341 Idem, p. 31. 

1342 Ibidem. 



142 



înconjoară Vinţul de sus, o comună locuită de 
unguri 1343 . De frică, ungurii de aici s-au refugiat la 
Turda, nu înainte de a-i omorî pe români. Le-au 
aruncat „cadavrele mutilate într 'o groapă cu var din 

jy , - ■ -„1344 

lata primăriei 

Văzând această barbarie, românii s-au 
răzbunat si au dat foc localităţii. Pe 13 noiembrie 
1848 Vinţul de sus a ars complet 1345 . 

Pe 20 noiembrie s-a discutat capitularea 
Turdei 1346 . De la Turda Iancu a mers la Cluj 1347 . De 
la Cluj s-a întors la Câmpeni şi pe 30 noiembrie 
oastea lui s-a îndreptat către Gilău 1348 . 

Pe 2 decembrie 1848 era la Cojocna . In 
drum spre Huedin trece din nou prin Cluj 135 °. De la 
Cojocna, presupune autorul, armata lui Iancu s-a 
aprovizionat cu alimente. 

Pe 4 decembrie era la Săcuiori. Ajunge apoi la 
Rogojel, care era „cel mai însemnat punct 
strategic" 1351 . 



Ungurii ard complet satele Trăiniş şi Vişag, 
după ce lejefuiseră 1352 . 

Iancu se întoarce la Câmpeni, apoi se duce la 

no 

Sibiu. Tot în decembrie, după jumătatea lunii 

Comitetul naţional era condus de Simion 
Bărnutiu. Membrii comitetului: Nicolae Bălăsescu, 
A. Treboniu Laurian, Timotei Cipariu, Florian Micaş 
si Ioan Bran 1354 . 



1343 Idem, p. 32. 
1344 Ibidem. 
1345 Ibidem. 
1346 Ibidem. 

1347 Idem, p. 33. 

1348 Idem, p. 34. 

1349 Idem, p. 34-35. 

1350 Idem, p. 35. 

1351 Ibidem. 

1352 Idem, p. 37. 

1353 Idem, p. 39. 

1354 Ibidem. 



143 



Pe 20 iulie 1849 Nicolae Bălcescu a venit în 
munţi ca să trateze o împăcare a lui Iancu cu 

••1355 

ungurii 

Pe 15 decembrie 1849 Iancu a fost arestat la 



Hălmagiu de către garnizoana 

i or/- 

poporul l-a scăpat de temniţă 



nemţească. Dar 



Pe 20 februarie 1850 Iancu era la Viena. Si 

,1357 



vorbeşte în latină cu împăratul 



Iancu se întâlneşte cu Sfântul Andrei Şaguna 
la Sibiu 13 8 . Dar pe 21 februarie 1851, la Viena, 
Iancu îşi dă seama „că jertfele de sânge ale 
poporului său pentru cauza dinastiei au fost 

zadarnice" 1359 . 

Iancu a fost arestat la Alba-Iulia în septembrie 
1852 1360 . Adoarme în dimineaţa zilei de 10 
septembrie 1872, la Baia de Criş. înmormântarea a 
avut loc pe 13 septembrie 1872 şi a participat la ea 
„o imensă mulţime" 1361 . 

A fost prohodit de 30 de preoţi în frunte cu 
protoiereul Mihelţieanu, îngropându-1 sub un gorun 



.1362 



uriaş . Sub acesta 



1363. 




1355 


Idem, 


P- 


116. 


1356 


Idem, 


P- 


122. 


1357 


Idem, 


P- 


123. 


1358 


Idem, 


P- 


124. 


1359 


Idem, 


P- 


127. 


1360 


Idem, 


P- 


129. 


1361 


Idem, 


P- 


130. 



utu Ibidem. 

1363 Imaginea a fost preluată de aici: 

http://ro.wikipedia.Org/wiki/Fi%C8%99ier:Goranul_Lui_Avram_Iancu_4 

OPg- 



144 



îşi făcuse testamentul în data de 20 decembrie 
1850 şi îl semnase ca „Avram Iancu, advocat şi 
prefect emerit" 1364 . 



74. Nume din Facerea 



în LXX, Protopărinţii noştri sunt Adam şi Eva. 
Iar Dumnezeu a sădit Paradisul în Edem (2,8). Fison 
şi Evilat în 2, 11. Ghion şi Etiopia în 2, 13. Tigris, 
Assirios si Effratis în 2, 14. 

3 7 

Cel ucis e Abel. Cel care 1-a ucis e Cain. 

Ned (4, 16), Enoh, Gaidad, Maiil, Matusala, 
Lameh (4, 18), Ada, Sella (4, 19), Iovei (4, 20), 
Tovel, Noema (4, 22), Sit (4, 25). 

Enos si Cainan în 5, 9. 

1 7 

Noe şi fiii săi: Sim, Ham şi Iafet (5, 32). 
Hanaan (9, 25). Cunoscut din ediţiile sinodale 
recente drept Canaan. 

Gamer, Magog, Made, Iovan, Elisa, Tovel, 
Mosoh, Tiras (10, 2). 

Ashanaz, Rifat, Torgama (10, 3). Hus, 
Mesrem, Psud (10, 6). Sava, Evila, Savata, Regma, 
Savacata, Dadan (10, 7). 

Nevrod (10, 8). Babilon, Oreh, Arhad, 
Halanni, Sennaar (10, 10). 

Pe cetatea Ninevi (10, 11) noi o ştim ca Ninive 
din ediţiile sinodale recente. 

Roovot şi Halah (10, 11), Dasem (10, 12), 
Sidon (10, 5), Sodoma şi Gomorra, Adama, Sevoim 
şi Lasă (10, 19). 

Eber (10, 21), Arfaxad, Lud, Aram (10, 22), 
Os, UI, Gater (10, 23), Sala (10, 24), Falec, Iectan 
(10, 25), Elmodad, Salef, Asarmot şi Iarah (10, 26). 

Odorra, Ezil, Decla (10, 27), Abimeil, Savev 
(10, 28), Ufir, Evila, Iobab (10, 29), Massi, Sofira 



1364 Prof. Univ. Dr. Silviu Dragomir, Avram Iancu, op. cit., p. 131. 



145 



(10, 30), Ragav (11, 18), Seruh (11, 20), Nahor (11, 
23), Tara (11, 24). 

Lot (11, 27), Avram (11, 29). 

Si Avram va deveni Avraam iar Sara va 
deveni Sarra. 

Sihem (12, 6). Farao e cunoscut la noi ca 
Faraon. E Vetil în LXX si nu Betel. Hananei si 
ferezei la 13, 7. Egiptos/ Eghiptos e Egipt. 

Zogora (13, 10), Mamvri (13, 18), Arioh, 
Ellasar, Hodollogomor, Targal (14, 1), Simovor, 
Balac (14, 2), Savi (14, 5), Horreos, Siir (14, 6), 
Amalic (14, 7). 

Dan (14, 14), Hoba, Damascos (14, 15). 

Melhisedec a fost rege în Salini (14, 18). 

Eliezer (15, 2), Haldeos (15, 7), Cadis şi 
Varad (16, 14), Agar 1-a născut pe Ismail (16, 16). 

Moab (19, 37), Amman (19, 38), Sur şi 
Gherara (20, 1), Abimeleh (20, 4) iar Isaac e fiul 
Sfântului Avraam (21,8). 

Ohozat (21, 22), Hasad, Azav, Faldas şi Batuil 
(22, 22). 

In LXX avem Rebecca si nu Rebeca. Numele 
se poate pronunţa şi Revecca (22, 23). 

Melha, Nahor (22, 23), Tavec, Gaam, Tohos şi 
Moha (22, 24). Arboc (23, 2), Het (23, 7), Efron şi 
Saar (23, 8), Laban (24, 29), Hettura (25, 1) 
Zemran, Iexan, Madan, Madiam, Iesboc, Sove (25 

2). 

Teman, Navdeil (25, 3), Masma, Iduma (25 
14), Hoddad, Nafes, Chedma (25, 15), Isav (25, 25) 
Edom (25, 30), Ehtria (26, 21), Iudin, Veir 
Vasemmat (26, 34), Harran (27, 43). 

Iacov devine Israil. Iar soţiile sale sunt Rahil 
şi Lia (29, 25). 

Zelfa (29, 24), Valla (30, 5), Zabulon (30, 20), 
Dina (30, 21), Mesopotamia şi Siria (33, 18), 
Emmor (33, 19), Luza (35, 6), Efrata (35, 16). 

Iosif, Veniamin (35, 24), Neftali (35, 25), 
Gad, Asir (35, 26), Elivema, Ana, Sevegon, Eveos 
(36, 2), Naveot (36, 3), Elifas, Raguil (36, 4), Ada 



146 



(36, 10), Omar, Sofar, Gotom, Chenez (36, 11), 
Tamna (36, 12), Nahot, Zare, Some, Moze (36, 13). 

Ieus, Ieglom, Core (36, 14), Dison, Asar, 
Rison (36, 21), Soval, Golon, Manahat, Gevil, Sof 
(36, 23), Amada, Asvan (36, 26), Asar, Valaan, 
Zucam, Ioicam, Ucan (36, 27), Horri, Lotan (36, 29), 
Balac, Beor, Dennava (36, 32). 

Asom (36, 34), Ghettem (36, 35), Samala, 
Masecca (36, 36), Saul (36, 37), Ahovor (36, 38), 
Arad, Varad, Fogor, Metevil, Matret, Mezoov (36, 
39). 

Gola (36, 40), Ilas, Finon (36, 41), Mazar (36, 
42), Hebron (37, 14). 

Pe Rubin (37, 22) noi îl cunoaştem ca Ruben. 

Galaad (37, 25). 

Petefris a fost eunucul lui Farao (37, 36). In 
ediţiile sinodale recente Petefris e Putifar. 

Iudas, Iras (38, 1), Ir (38, 3), Avnan (38, 4), 
Silom, Hasvi (38, 5), Tamar (nume de femeie, de 
unde Tamara) (38, 6). 

Fares (38, 29), Zara (38, 30), Evreos (39, 17), 
Simeon (42, 24), Ghesem, Arabia (45, 10), Fallus, 
Asrom, Harmi (46, 9), Iemuil, Iamin, Aod, Iahin, 
Saar (46, 10). 

Ghirson, Caat, Merari (46, 11), Issahar, Fua, 
Iasub, Zamvram (46, 13), Sedec, Allon, Aloil (46, 
14), Angis, Savnis, Tasovan, Aidis, Aroidis, Aroilis 
(46, 16), Iesua, leul, Varia, Hovor, Melhiil (46, 17). 

Manassis, Efrem, Mahir, Sutalaam, Taam (46, 
20), Vala, Asvil, Ghira, Noeman, Aghis, Ros, 
Mamfin, Ofimin, Ghira (46, 21), Dan, Asom (46, 
23), Neftali, Asiil, Goini, Issaar, Sillim (46, 24), 
Ramessi (46, 28), Sichima (48, 21), Levi (49, 5). 

Iar cum LXX/ Septuaginta este ediţia 
patristică a Bisericii Ortodoxe pentru Vechiul 
Testament, depărtările noastre de textul ei înseamnă 
tot dtâtQdi falsificări ale revelaţiei dumnezeieşti. 



147 



75. Amintirile Dr. Adolf Stern 



A început să şi le scrie la Kissingen, pe 14 
iulie 1912 . Şi 1-a văzut pe Caragiale la Berlin 
înainte ca acela să moară 13 7 . Caragiale îl considera 
pe Beethoven „un titan" 

L-a cunoscut şi pe Maiorescu în 1911 şi îşi 
aminteşte „zâmbetul său fin şi glasul său 
melodios" 1369 . 



Autorul considera naţionalismul românesc „un 

1 ^70 A 

naţionalizm fals şi orb" . Insă cred că se referă la 
fanatismul etnic... şi nu la iubirea de neam a 
românilor, care e legitimă. 

De aceea considera că România e „bună" dar 
„întocmirea" ei, adică clasa politică, e rea 1311 . Pentru 
că „poporul român, în păturile sale adânci, nu 
răspunde de isprăvile norodului de politiciani, cari 
au pus la cale prigoana evreilor şi exploatează o 
prejudecată atavică, spre a-şi asigura puterea, şi spre 
a scăpa de concurenţă supărătoare" 

Adolf Stern s-a născut în 1848 si si-a 
sărbătorit ziua de naştere, fără să ştie dacă e o dată 
precisă, pe 6 noiembrie 1373 . Numele său real: 
Abner 

Mama lui, la căsătorie, avea 14 ani iar tatăl 
său 18 ani 1375 . 



O vară la Jilava, pe când avea 7 ani 1376 . 

1 ^77 

Hoinărea prin Cişmigiu , numea şodron ceea ce 



13 5 Dr. Ad.[olf] Stern, Din viaţa unui evreu-romăn, Ed. Tipografia 
Progresul, Bucureşti, 1915, IV p. + 375 p. 

1366 Idem, p. III. 

1367 Ibidem. 

1368 Idem, p. IV. 

1369 Ibidem. 

1370 Idem, p.V. 

1371 Idem, p. VI. 

1372 Ibidem. 

1373 Idem, p. 8. 

1374 Ibidem. 

1375 Idem, p. 10. 

1376 Idem, p. 11. 

1377 Idem, p. 14. 



148 



1 QTQ 

eu ştiu că se numeşte şotron si a învăţat la scoală 

5 5 J 5 5 5 

de pe lângă sinagoga mare din Bucureşti, în 3 ani, 
ebraica, româna şi germana 1379 . 

La 9 ani, în română, a scris w« acrostih la 
înscăunarea lui Cuza Vodă 1380 . însă dacă a învăţat 

5 

româna nu a învăţat si ebraica 1381 ... 



Citează din Tertullian în p. 17. Apoi din 
Minucius Felix . Pe fratele lui îl chema Leopold şi 
studia politehnica la Viena 1383 . 

Autorul îl citeşte pe Eminescu si îl consideră 

. i • 1384 

un poet de gemu 



în 1866 era în clasa a 7-a si studia la Liceul 
Matei Basarab din Bucureşti 1385 . Şi îl plăcea pe 
Cuza, pentru că acesta le-a dat dreptul evreilor, 
născuţi în spaţiul românesc, să ceară cetăţenia 
română 13 * . însă legea nu a fost aplicată 139,1 '. 

A participat la depunerea jurământului regelui 
Carol pe Dealul Mitropoliei 1388 . Dar a fost oripilat 
de românii care strigau: „Jos jidanii!" 1389 . 

Deplânge devastarea templului din strada 
Sfânta Vineri de către românii şovini 1390 . Carol se 

5 

întoarce de la Ploieşti şi „dă din caseta lui privată 
şase mii de galbeni pentru repararea templului" 1391 . 

E oripilat însă şi de I. C. Brătianu 1392 , care îi 
declară pe evrei „o plagă socială, o lepră" 1393 . 

Merge si studiază la Berlin 1394 .. .si îsi dă seama 

C 5 ii 

... w a - ~- ! -„1395 

ca „nemţii nu prea mananca pâine la masa 



1378 Ibidem. 

1379 Idem, p. 14-15. 

1380 Idem, p. 15. 

1381 Ibidem. 

1382 Idem, p. 17. 

1383 Idem, p. 24. 

1384 Idem, p. 33. 

1385 Idem, p. 35. 

1386 Idem, p. 38. 

1387 Idem, p. 39. 

1388 Idem, p. 41. 

1389 Idem, p. 51. 

1390 Idem, p. 53. 

1391 Idem, p. 54. 

1392 Idem, p. 59. 

1393 Idem, p. 60. 

1394 Idem, p. 65. 



149 



Traduce poemul dramatic Clopotul, al lui 
Schiller 1396 , pe care îl publică la Bucureşti în 
1869 . De la Berlin pleacă la Lipsea pentru ca să 
studieze Dreptul 1398 . 

In octombrie 1 869 era la Paris 

In 1866, C. A. Rosetti, fiind ministru al 
Cultelor, a cerut închiderea şcolilor evreieşti 
„înstrăinătoare de ţară" 1400 . 

Foloseşte grafia Hajdeu pentru Haşdeu . II 
scrie pe Ploieşti ca Ploeşti 1402 . 

Pe 21 octombrie 1890 ţine o cuvântare în loja 
„Fraternitate" 1403 . Adică era şi el mason... 

In 1876 s-au înfiinţat alte 3 loji masonice, cea 
din Turnu-Severin fiind numită, în onoarea lui, 
Steaua Română 1404 . 

A tradus pe Hamlet şi a închinat traducerea 
reginei Elisabeta . Insă Xenopol a afirmat că Stern 
„nu prea ştie româneşte" 1406 . Dar Maiorescu, pe care 
Stern îl vizita, a spus că traducerea „este foarte 
bună" 1407 . Si dacă ai mulţi lăudători poţi trece în fata 
vulgului drept mare literat chiar dacă nu eşti. 



în p. 192 foloseşte grafia Haşdeu. Se prea 
poate ca Hajdeu din p. 104 să fie o eroare de tipar. 

Pe 12 martie 1877, prin decret, a ajuns „Agent 
Consular al Statelor-Unite" 1408 ale Americii. O 
funcţie „curat onorifică" 1409 , zice el. 



1395 Idem, p. 66. 

1396 Idem, p. 68. 

1397 Idem, p. 68, n. 1. într-o ediţie recentă românească, poemul poate fi 
downloadat de aici: 
http://www.bibliotecametropolitana.rO/Uploads//3_2011/163627.pdf. 

1398 Idem, p. 71. 

1399 Idem, p. 81. 

1400 Idem, p. 101. 

1401 Idem, p. 104. 

1402 Idem, p. 119. 

1403 Idem, p. 166. 

1404 Idem, p. 186. 

1405 Idem, p. 189. 

1406 Idem, p. 190. 
1407 Ibidem. 

1408 Idem, p. 193. 
1409 Ibidem. 



150 



Eminescu, în p. 194, devine „un formidabil 
duşman al bieţilor evrei" din România. 

Insă nu numai că devine „duşmanul" evreimii 
româneşti, ci, în aceeaşi pagină, Eminescu, „silit de 
ananghie", adică din lipsă de bani, îşi năimeşte/ 
vinde „pana sa măiastră" în domeniul presei. 

Citează din articolul Elenismul al lui 
Eminescu, din 10 octombrie 1876 1410 . După care din 
articolul Evreii şi conferinţa, din 9 ianuarie 1877 1411 . 

După ce termină cu Eminescu, pe Iorga îl 
găseşte şi mai rău. Iorga este „maarele Don Quijote 
al antisemitismului român din zilele noastre" 1412 si el 
„pângărea" în mod brutal catedra universitară 1413 cu 
afirmaţiile sale la adresa evreilor din România. 

Tot în p. 195, Iorga este „pristav [crainic/ 
vestitor oficial] al naţionalismului sălbatec" şi „om 
pătimaş, fanatic, zăcaş [invidios/ răzbunător] la 
inimă", care se numeşte „savant" în mod impropriu. 

Şi autorul îi neagă pe alţii acuzându-i de 
şovinism, de intoleranţă, de exclusivism, el făcând 
acelaşi lucru ca să „îşi apere" etnia. 

Pe 11 aprilie 1877 trupele ruseşti trec Prutul şi 
minimalizează autorităţile române . Pe 15 iunie 
1877 armata rusă trecea Dunărea dar e învinsă, de 
turci, de două ori la Plevna 1415 . 

In ziua de marţi, 19/31 iulie 1877, Marele 
Duce Nicolae îi scrie, în franceză, Domnitorului 
Carol şi cere ajutorul armatei române 141 . 

Carol îl lasă să aştepte. Primeşte încă două 
telegrame pe 6 şi 10 august 1417 . 

Nicolae îi cedează conducerea armatei ruse lui 
Carol 1418 . 



1410 Idem, p. 194. 

1411 Ibidem. 
1412 Ibidem. 

1413 Idem, p. 195. 

1414 Ibidem. 

1415 Idem, p. 196. 

1416 Ibidem. 

1417 Idem, p. 197. 

1418 Idem, p. 198. 



151 



Pe 20 august 1877 grosul Armatei române 

trece Dunărea sub ochii domnitorului 1419 . înainte de 

aceasta Carol a ţinut un scurt cuvânt soldaţilor, 

spunându-le, spre final 1420 : 

„Faceţi dar, să fâlfâe din nou cu glorie drapelul românesc 
pe câmpul de bătaie, unde strămoşii noştri au fost, secoli în- 
tregi, apărătorii legei şi ai libertăţei. 

Pe 30 august 1877: asaltul general asupra 
Plevnei 1421 . 

Griviţa e cucerită pe 30 august 1877 dar 2.000 
de soldaţi si 40 de ofiţeri sunt omorâţi sau răniţi în 
luptă 1422 .' ' 

Pe 19 februarie 1878, după tratatul de la San 
Stefano, făcut fără participarea României, prin 
articolul 19, România pierde, în favoarea Rusiei, 
sandjacul [teritoriul] Tulcea şi insulele Deltei şi 
Şerpilor 1423 . 



II laudă însă pe P. P. Carp: un om „fără teamă 
şi fără prihană" 1424 , care are „curajul 
convingerei" 1425 . însă laudele sunt interesate. Pentru 
că Carp militează pentru cauza evreilor din România 
si anume aceea de a dobândi cetăţenie românească. 



76. Despre 5 scrieri ale lui Nicolaus Cusanus 



Vom cita din ediţia lui Mihnea Moroianu, Ed. 
Polirom 2008 1426 . 



Prima scriere: Dialogus de Deo abscondito 
duorum, quorum unus gentilis, alius christianus 
[Despre Dumnezeul ascuns - dialog între un păgân 
şi un creştin] începe la p. 62. 



1419 Ibidem. 

1420 Idem, p. 199. 

1421 Idem, p. 200. 

1422 Idem, p. 202. 

1423 Idem, p. 211. 

1424 Idem, p. 274. 

1425 Idem, p. 275. 

1426 Nicolaus Cusanus, Coincidentia oppositorum, voi. I, ed. bilingvă, 
studiu introd., trad. şi note de Mihnea Moroianu, Ed. Polirom, Iaşi, 2008, 
445 p. 



152 



Şi discuţia începe cu faptul că omul îşi 
închipuie că ştie ceva 1427 . După care creştinul îi 
spune păgânului că „nu se poate. ..găsi vreun adevăr 
în afara adevărului" 1428 . După care îi subliniază 
faptul că Dumnezeu este „Adevărul de nerostit" 1429 
dar şi „Unitatea absolută" 1430 . Dumnezeu întrece 
toată existenţa 1431 pentru că El este „unicul 
început" 1432 . 



A doua scriere se numeşte De querendo Deum 
[Despre căutarea lui Dumnezeu] şi începe la p. 80. 
Care e o scrisoare către „un venerabil frate întru 
Hristos" 1433 . 

„Per lumen glorie" = „prin lumina slavei": o 
sintagmă din prima pagină a scrierii 1434 . Care se 
referă la slava lui Dumnezeu. După care vorbeşte 
despre predica Sfântului Pavel în areopagul Atenei, 
din care trage concluzia că Pavel a vorbit despre 
Dumnezeu ca despre Cel care nu are asemănare în 
această lume 1435 . 

Cusanus afirmă că „numai în lumina Lui este 
prezentă toată cunoaşterea noastră, aşa încât nu noi 
suntem cei ce cunoaştem, ci mai degrabă Dumnezeu 
cunoaşte în noi. Iar atunci când urcăm până la o 
cunoaştere a Lui, deşi El ne este necunoscut, cauza 
este că nu ne mişcăm decât în lumina Lui, care ni se 
infiltrează în spirit, aşa încât în lumina Lui ne 
îndreptăm către El" 143 . 

Rămâne de văzut dacă autorul consideră 
lumina Lui necreată, cum ea este în fapt sau creată, 
aşa cum susţin romano-catolicii până azi. 

In p. 108 găsim sintagma „intellectualis 
luminiş" [lumina intelectuală]. Dacă înţelege prin 
asta că lumina dumnezeiască e văzută cu mintea 
atunci spune adevărul. Dar dacă înţelege lumina ca 

1427 Idem, p. 63. 

1428 Idem, p. 65. 

1429 Idem, p. 69. 
1430 Ibidem. 

1431 Ibidem. 

1432 Idem, p. 71. 

1433 Idem, p. 81. 

1434 Ibidem. 

1435 Idem, p. 81,83. 

1436 Idem, p. 107. 



153 



putere de înţelegere a minţii atunci nu se referă la 
lumina lui Dumnezeu, la slava Lui ci la rezultatele 
înţelegerii minţii umane. 

Dar din aceeaşi pagină aflăm rezolvarea: 
autorul se referă la lumina dumnezeiască, pentru că 
„intelectul nostru [este] iluminat de lumina divină 
[divino lumine] a propriului său început, în acord cu 
aptitudinea ei [a luminii] de a se infiltra" 1437 . însă nu 
ştim cum consideră că e lumina dumnezeiască: 
necreată sau creată. 

Pe Dumnezeul cel necunoscut, pe Făcătorul 
lumii, îl putem cunoaşte „decât dacă El ni se 
dezvăluie" . Şi nu putem să II căutăm pe El dacă 
El nu ne dă lumina Lui 

In p. 119, Dumnezeu e numit drept 
„Potenţialitate absolută" şi „Actualitate infinită". Iar 
în p. 120 e citat Sfântul Dionisie Areopagitul, cu 
Ierarhia îngerească, fiind numit „iile divinorum 
altissimus contemplator, Dionisius" [acel foarte înalt 
văzător al celor dumnezeieşti]. în timp ce azi, 
urmaşii lui Cusanus, alături de protestanţi, vorbesc 
despre Sfântul Dionisie ca despre un „pseudo'7 fals 
autor. 

A treia scriere, De Gene si [Despre Geneză], 
ca şi prima prezentată aici, e tot un dialog. Şi începe 
la p. 128. Dialogul dintre Konrad şi Nicolaus 
(autorul). 

Şi Konrad afirmă că „acolo... unde este 
coincidenţa dintre început şi Sfârşit este necesar ca 
şi mjilocul să coincidă" 1440 . 

însă de ce trebuie să fie „necesar" acest lucru, 
atâta timp cât Dumnezeu e înţeles revelaţionall De 
ce autorul mixează speculaţia cu revelaţia, dacă a 
afirmat că nu putem şti nimic despre Dumnezeu 
decât prin revelaţiei Pentru că în revelaţie, 
Dumnezeu e mărturisit ca începutul şi Plinirea lumii 
dar şi ca Pantocratorul, ca Cel ce ţine toate cele pe 
care le-a creat. Nu trebuie deci să presupunem că 



1437 Idem, p. 108-109. 

1438 Idem, p. 111. 
1439 Ibidem. 

1440 Idem, p. 129. 



154 



Dumnezeu e şi mijlocul/ cuprinsul, pentru că ştim cu 
siguranţă acest lucru. 

Până la p. 135 autorul a vorbit numai despre 
identitatea si unicitatea lui Dumnezeu dar nu si 
despre persoanele dumnezeieşti. 

In p. 141 Dumnezeu este „Fiinţa absolută" şi 
„Identicul absolut". în p. 147 Dumnezeu e 
„Maximul absolut, Care e inefabil şi de neatins". 

In p. 155 aminteşte faptul că Sfinţii Ambrozie, 
Vasile, Augustin şi Ieronim au scris comentarii la 
Facerea. Si că Facerea e scrierea Sfântului Moise. 

In p. 175 se vorbeşte prima dată despre 
Treime, Care „există în însuşi Identicul absolut", 
unitatea Dumnezeirii subsumând la Cusanus 
trinitatea persoanelor. 



A 4-a scriere: Ydiota de sapientia [Neştiutorul 
despre înţelepciune]. începe la p. 190. Tot scriere 
dialogică, între neştiutor şi orator. 

„înţelepciunea e cea care da gust , spune 
neştiutorul. Iar sufletul e creat de Dumnezeu, tocmai 
de aceea ^fiinţarea [sufletului] e mai conformă cu 
înţelepciunea decât orice alt lucru neintelectual" 1442 . 

In p. 218-219 Fiul este numit „Egalitatea 
Unităţii/ Fiinţării [Unitatis Equalitas/ Entitatis]", pe 
când Sfântul Duh e „Conexiunea ce le uneşte pe 
toate [Connexio omnia connectens]". 

In p. 220-221 apare erezia lui Filioque: 
„Conexiunea [Sfântul Duh] purcede de la Unitate şi 
de la Egalitatea Sa [Nexus procedit ab Unitate et Sua 
Equalitate]". 

A 5-a scriere: Ydiota de mente (Neştiutorul 
despre minte). Dialogică. începe la p. 258 şi dialogul 
se poartă între filosof, orator şi neştiutor. 

Din p. 263 aflăm că „şi Platon picta din când 
în când" iar în p. 283 e amintită o afirmaţie a lui 
Hermes Trismegistos. 



1441 Idem, p. 203. 

1442 Idem, p. 213. 



155 



Cusanus numeşte aici mintea drept „o sămânţă 
divină [divinum semen]" 1443 , el ascunzându-se sub 
chipul idiotului/ a neştiutorului. 

Boethius e citat în p. 317. Iar endelechina din 
p. 320 a fost tradusă de Moroianu prin transliterarea 
cuvântului din limba greacă: entelehie 1444 . 

Intellectibilitatem = intelectibilitate 1445 . 

Reapare Filioque şi în p. 368-369, 370-371. 



77. 12 Mineie 



Mineiul pe septembrie, ediţia BOR 1984, este 
ediţia a 5-a. Editat în timpul PFP Iustin şi are 388 p. 

Mineiul pe octombrie, ed. BOR 1929, este 
editat la Tipografia Cărţilor Bisericeşti, în timpul 
PFP Miron şi reprezintă ediţia a 3-a. Rege al 
României era Mihai I. Cartea are 416 p. 
Precuvântarea cărţii e cea din 1846 si este semnată 
de „Neonil, Arhimandrit şi Stareţ Sfintelor Mănăstiri 
Neamţul şi Secul, împreună cu tot Soborul". 

Mineiul pe noiembrie, ed. a 3-a, din 1927, a 
fost tipărit în timpul PFP Miron. Are 488 de pagini 
şi la final avem un desen cu Biserica Domnească din 
Curtea de Argeş. 

Mineiul pe decembrie, ediţia a 6-a, a fost 
tipărit în timpul PFP Teoctist. In 1991, la Ed. 
IBMBORşiare519p. 

Mineiul pe ianuarie, fără pagină de titlu, are 
516 pagini. Revizuit de Arhiereii Valerian 
Râmniceanu, Sofronie Craioveanu si Melchisedec 
Pitesteanu. 

Mineiul pe februarie, editat în 1893, are 295 
de pagini. A fost corectat, „după textul original", de 
Dr. Dragomir Demetrescu, Profesor la Facultatea de 
Teologie din Bucureşti. Editat la Tipografia Cărţilor 
Bisericeşti, care a fost fondată în 1882. 

Mineiul pe martie, tot din 1893, are tot 295 p. 

Mineiul pe aprilie din 1893 are 267 de p. 



1443 Idem, p. 300-301. 

1444 Idem, p. 321. 

1445 Idem, p. 340-341. 



156 



Mineiulpe mai din 1893 are 273 de pagini. 

Mineiul pe iunie din 1894 are 323 de pagini şi 
a fost „corectat după textul original de către Prea 
Sânţia Sa Gherasim Timus, Doctor în Teologie [şi] 
Episcop al Eparhiei Argeş". 

Mineiul pe iulie din 1894 are 375 de pagini şi 
a fost corectat de Dr. Dragomir Demetrescu. 

Mineiul pe august din 1894 are 363 de pagini 
si a fost corectat de către Constantin Erbiceanu, 
Profesor la Facultatea de Teologie din Bucureşti. 
Erbiceanu era la acea dată şi „directorul imprimeriei 
Cărţilor Bisericeşti", la care s-au tipărit Mineiele. 



78. Potra despre moartea lui Eminescu 



în studiul din 1934, dedicat cauzelor morţii lui 
Eminescu, George Potra afirma: 

„Eminescu n 'a fost sifilitic. Ideia aceasta s'a 
născut din doctrina eronată ce profesa o şcoală 
germană că paralizia generală este totdeauna o 
manifestatiune sifilitică, tot asa de neadevărată ca 
aceea care susţine că toate sclerosele cerebro-spinale 
sunt de origină sifilitică" 1446 . 

Şi în aceeaşi pagină: adevărata cauză a 
maladiei lui Eminescu pare a fi surmenajul cerebral, 
oboseala precoce şi intensă a facultăţilor sale 
intelectuale" 1447 . 



79. Amintirile lui Isac Peltz 



Din Predoslovie aflăm că autorul scrie cartea 
la mai bine de 50 de ani de activitate literară 1448 . Si a 
trăit „grave deziluzii" când a întâlnit în persoana 



câte unui artist „o himalae de egoism" 



1449 



Prof. George Potra, Mihail Eminescu. Cauzele morţii sale. Studiu, Ed. 
Librăriei „Cultura poporului", Bucureşti, 1934, p. 13. Broşura are 16 
pagini 
1447 Ibidem. 

1448 I.[sac] Peltz, Amintiri din viaţa literară, Ed. Cartea Românească, 
Bucureşti, 1974, p. 5. Cartea are 21 1 p. si costa 6, 75 de lei la publicare. 
1449 Ibidem. 



157 



A scris poezie de la 8-9 ani 1450 . Mergea cu 
versurile lui Eminescu în buzunar 1451 . Iar lui mos 
Isaiia, singurul său prieten care avea tangenţă cu 
cititul, i-a plăcut până la lacrimi cum i-a recitat 
Luceafărul 1452 . De aceea, în cinstea prieteniei cu el, 
1-a înfăţişat sub un alt nume în romanul său Calea 
Văcăreşti 1453 . 

Prof. Georgescu îl impulsionează să scrie 
poezie 1454 . A învăţat de unul singur limba 
franceză 1455 . Scrie şi editează în întregime revista 
îndrumarea 1456 . Dar ea nu s-a tipărit decât în câteva 

1457 

numere 



Face corectură la Gazeta ilustrată condusă de 
Mihail Papamihalopol 1458 . 

Pe Alexandru, fiul lui George Coşbuc, mort 
într-un accident de maşină, poetul îl alinta 
Sănducu 1459 . A murit în timpul unei excursii 1460 . 

Pe cei care spuneau că Coşbuc nu are 
„cultură", dar pe care Ramiro Ortiz îl considera „un 
erudit, un savant", autorul îi numeşte: nişte 

7 7 5 5 

„ismeniti", nişte „invidioşi mărunţi", nişte 
„sclifosiţi" 1461 . 

Şi tot despre Coşbuc autorul spune că susţinea 
teoria cum că „studiind zicalele poporului român 
izbutim să cunoaştem în ce fel s-a format şi 
dezvoltat limba" 1462 . 

Coşbuc îl preţuia pe Caragiale 1463 în ciuda 
faptului că Ion Luca Caragiale nu absolvise o 
facultate. Cu toate acestea Caragiale a fost profesor 



1450 Idem, p. 8. 

1451 Idem, p. 9. 

1452 Idem, p. 10. 

1453 Ibidem. 

1454 Idem, p. 12. 

1455 Ibidem. 

1456 Idem, p. 14. 

1457 Ibidem. 

1458 Idem, p. 15. 

1459 Idem, p. 18. 

1460 Idem, p. 19. 

1461 Ibidem. 

1462 Ibidem. 

1463 Idem, p. 20. 



158 



-1464 



de Istorie la un liceu din capitală . Din această 
postură, Radu D. Rosetti i-a fost elev lui 
Caragiale 1465 . 



La ziarul Scena au colaborat Adrian Maniu si 
Liviu Rebreanu 1466 . Iar pe Maniu îl caracterizează 
drept un om cu „o fire ciudată", care scotea câte un 
chiot când venea la redacţie şi mergea cu capul 
gol 1467 . Şi ne dă exemplul lui Maiorescu, care, fiind 
văzut odată cu capul gol pe stradă, fără pălărie, 
lumea a început să creadă că a înnebunit 146 * . 

Ziarul Rampa era condus de Faust Mohr 1469 . 

Liviu Rebreanu cunoştea literatura rusă si era 
„un fierbinte admirator al lui Tolstoi şi 
Dostoievski" 1470 . 

Garabet Ibrăileanu considera că „arta este 
transfigurare şi ficţiunea este câteodată mai 
adevărată decât... realitatea" 

Discută cu Rebreanu la Piteşti, care îi spune 
că succesele literare nu provoacă numai invidii şi 
duşmănii ci şi crime. Şi că a fost dat în judecată de 
un consătean al său, care i-a cerut drepturi de autor 
pentru romanul Ion 

George Cornea 1-a acuzat pe Rebreanu că 
Pădurea spânzuraţilor este o copie a povestirii lui, 
intitulată Nebunia lumii 1413 . 

Pe Camil Petrescu autorul 1-a cunoscut în 
octombrie 19 18 1474 . Si Petrescu a scris, ca si el, în 
ziarul Scena 1415 . 

N. D. Cocea a fost prieten cu Gala 
Galaction 1476 . 



1464 Ibidem. 

1465 Idem, p. 21. 

1466 Idem, p. 22. 

1467 Idem, p. 25. 

1468 Ibidem. 

1469 Idem, p. 26. 

1470 Idem, p. 27. 

1471 Idem, p. 28. 

1472 Ibidem. 

1473 Idem, p. 29. 

1474 Ibidem. 

1475 Idem, p. 30. 

1476 Idem, p. 32. 



159 



Şi în 1933 Cocea a afirmat că „Hitler va 
transforma Europa într-un abator uman dar până la 

„ u .„1477 

urma se va prăbuşi 

Iar autorul subliniază „imensa, uriaşa, 
ie 
Cocea. 



i A'IQ 

incomensurabila... capacitate admirativă" a lui 



Pe Gala Galaction, Peltz îl numeşte „o grădină 
de om" 1479 . Acasă la Părintele Pişculescu, „Arghezi 
i-a citit lui Cocea poezii - precum [şi] acesta din 
urmă - (ca şi Galaction) i-au citit lui Arghezi din 
creaţiile lor" 1 ' 480 . 

In p. 45, autorul afirmă că „fără poezie viaţa 
nu e posibilă". 

Peltz a fost apreciat de Topârceanu, care i-a 
făcut o recenzie în revista însemnări literare 1481 . 

Iar despre Gala Galaction spune că avea o 
vorbire „sfătoasă, colorată, poetică" 1482 . 

1 A QQ 

L-a cunoscut pe Goga dar şi pe 

Lovinescu 1484 . Iar Lovinescu îi spunea lui Goga 

r -1485 

Tavi 

L-a cunoscut pe Duiliu Zamfirescu cât şi pe 
Delavrancea 148 , pe Pamfil Şeicaru şi Cezar 
Petrescu 1487 . 

A fost redactor al revistei Literatorul, condusă 
de Alexandru Macedonski 1488 , despre care vorbeşte 
în termeni ultraelogioşi. 

Doar Ion Pillat l-a ajutat la nevoie pe 
Macedonski, care a murit pe 24 noiembrie 1920 1489 . 

In 1919 Lovinescu locuia pe „strada 
Câmpineanu, nr. 40, deasupra unui depozit de 
cărţi" 1490 . 



1477 Idem, p. 40. 

1478 Idem, p. 43. 
1479 Ibidem. 
1480 Ibidem. 

1481 Idem, p. 45. 

1482 Idem, p. 46. 

1483 Idem, p. 47. 

1484 Idem, p. 48. 

1485 Ibidem. 

1486 Idem, p. 53. 

1487 Idem, p. 60. 

1488 Idem, p. 65. 

1489 Idem, p. 77-78. 



160 



Cunoscându-1 pe Lovinescu, autorul şi-a dat 
seama că scepticismul lui s-a născut din 
nemulţumirea la adresa contemporanilor săi. Trebuia 
să fie ales academician din 1930 1491 . 

Lovinescu primea oaspeţi „numai după 
amiază" 1 92 . Si Isac Peltz consideră că Lovinescu a 
fost „un mare prieten, un admirabil îndrumător, un 
sprijinitor, un promovator al talentelor, oriunde le-ar 
fi descoperit" 1493 . 

La cenaclul Sburătorul autorul 1-a întâlnit pe 
Victor Eftimiu 1494 . Rebreanu ştia maghiară şi 
germană 1495 . Tot la Sburătorul 1-a cunoscut şi pe Ion 
Barbu 1496 , cu care a petrecut multe nopţi, discutând 

•i-i • 1497 

si bând vin 

Ion Barbu mânca banane la cafenea si scria 
poezie 1498 , pe când Arghezi, care venea şi el la 
Capsa, îl privea zâmbind 1499 . 

Insă Arghezi nu a apreciat romanul Ion al lui 
Rebreanu şi nici poezia lui Barbu 1500 . 

Liviu Rebreanu a condus la un moment dat 
România literara 501 . Iar Ion Minulescu a dat numele 
revistei Sburătorul 15 ® 2 . 

Despre Anton Holban spune că era o „figură 
de o rară distincţie" 1503 . 

Pe Hortensia Papadat-Bengescu a cunoscut-o 
la Sburătorul şi despre ea spune că era o 
„intelectuală rafinată" 1504 . 

L-a cunoscut şi pe Alexandru Davila 1505 , şi pe 
Ilarie Voronca 1506 , despre ultimul spunând că era „un 
adevărat nabab [magnat] al metaforelor" 1507 . 

1490 Idem, p. 79. 

1491 Ibidem. 

1492 Idem, p. 80. 

1493 Idem, p. 81. 

1494 Ibidem. 

1495 Idem, p. 84. 

1496 Idem, p. 85. 

1497 Idem, p. 86. 

1498 Idem, p. 87. 

1499 Ibidem. 

1500 Ibidem. 

1501 Idem, p. 91. 

1502 Idem, p. 93. 

1503 Ibidem. 

1504 Idem, p. 94. 

1505 Ibidem. 



161 



L-a cunoscut pe Minulescu, care purta la el „o 
uriaşă batistă de mătase" 1508 dar şi pe Alexandru 
Dominic, tot poet 1509 , care l-a cunoscut pe Caragiale 
şi a fost coleg de redacţie, la Timpul, cu 
Eminescu 1510 . 

L-a cunoscut şi pe Ion Petrovici, care a fost 
student al lui Maiorescu 1511 . Despre Petrovici afirmă 
că avea „vocaţia prieteniei" 1512 . 

Lovinescu nu a vrut să-şi traducă opera în altă 

1 C 1 o 

limbă . Iar autorul l-a dus acasă la Lovinescu pe 
Panait Istrati şi i l-a prezentat, Lovinescu fiind 
„încântat" 1514 de el. Dar şi Istrati a fost 
entuziasmat 1515 de Lovinescu. 



Lovinescu a ţinut un jurnal „cu deosebită 
grijă" . In 1928, la Sburătorul, Peltz şi-a citit 
romanul Viaţa cu haz şi fără a numitului Stan în 10 
şedinţe literare 

Lovinescu invita la masă pe câte un 
participant la şedinţele Sburătorului şi autorul a fost 
invitat şi el 1518 . 

A fost redactor la Adevărul, Dimineaţa, Lupta, 
funcţie datorită căreia participa la şedinţele 
parlamentare 1519 . 

„Deputatul vorbăgoală" 1520 . 

Romanul despre insignifiantul Stan l-a scris în 

1 S9 1 

mai mult de 4 ani şi a apărut în 1929 

Editorul Benvenisti, proprietarul editurii 
Alcalay, a cerut să fie înmormântat împreună cu 



1506 Idem, p. 97. 
1507 Ibidem. 

1508 Idem, p. 99. 

1509 Idem, p. 101. 

1510 Idem, p. 102. 

1511 Ibidem. 

1512 Idem, p. 103. 

1513 Idem, p. 104. 

1514 Idem, p. 106-107. 

1515 Idem, p. 107. 

1516 Ibidem. 

1517 Idem, p. 108. 

1518 Ibidem. 

1519 Ibidem. 

1520 Idem, p. 109. 

1521 Ibidem. 



162 



cărţile lui Lovinescu, de la care a primit dedicaţii 

1 S99 

elogioase şi familia i-a respectat dorinţa 

Şi autorul credea, pe drept, că „orice artist 
autentic este un admirativ" 



L-a cunoscut şi pe Ionel Teodoreanu, care şi-a 
explicat, la cercul literar Libertatea, modul cum 
crea 1524 . Din confesiunile sale, Peltz a dedus că 
Teodoreanu „nu scria uşor" 1525 şi că „tot ce scria 
constituia rodul unor meditaţii" . Pentru că el avea 
nevoie de „un lung travaliu introspecţionist" 1527 . 

Peltz se baza pe observaţii directe ale 
oamenilor în romanele sale 1 . 



Insă, pe baza propriei mele experienţe 
scriitoriceşti, eu ştiu că romanul, nuvela, teatru 
îmbină introspecţia cu observaţiile directe, cu 
aprofundările de tot felul dar scrierea e şi un 
neaşteptat continuu. 

Pentru că nu scriem doar ce vrem, ce ne 
planificăm să scriem, ci ajungem să scriem lucruri 
despre care nu ne-am fi aşteptat să scriem în opera 
ca atare. 

De aceea scrisul e aprofundare, e observaţie, e 
scriere de sine, e cunoaştere de sine dar si noutate, 

7 3 5 ~ 

surpriză, luminare de la Dumnezeu. 



„Lumea de cheflii" 1529 , de petrecăreţi. 
Şi-a distrus primele două variante ale 
romanului Horoscop . In 1931 a scris a treia 

1 S^ 1 

variantă a romanului şi a publicat-o în 1932 

Şi Horoscop a pornit de la realitatea unei 
femei, care lucra într-un cabaret din Galaţi si care si- 

7 5 5 5 

a crescut singură şi în mod decent băiatul, care nu şi- 

1522 Idem, p. 110. 

1523 Idem, p. 111. 

1524 Idem, p. 112. 

1525 Ibidem. 

1526 Ibidem. 

1527 Ibidem. 

1528 Idem, p. 113. 

1529 Ibidem. 

1530 Idem, p. 1 14. 

1531 Ibidem. 



163 



1 CQ9 

a cunoscut niciodată tatăl . Autorul 1-a cunoscut si 
pe băiat, i-a dat romanul cu dedicaţie şi a ţinut, un 
timp, legătura cu el 1533 . 

De la un alt caz real, al unei femei cu un 
defect congenital, din pricina căruia nu s-a putut 
căsători, Peltz a scris romanul Amor încuiat 1534 . 

Revista Flacăra, condusă de Constantin Banu, 
era citită de 30.000 de oameni 1535 . Asta însemnând 
ori că apărea într-un tiraj de 30.000 de exemplare 
ori, mai degrabă, erau 30.000 de oameni abonaţi la 
ea. 

Amor încuiat a apărut la editura Vremea 
Iar autorul credea, ca şi Camil Petrescu, că în 
spatele unei cărţi e multă muncă si nu doar 

• .. 1537 

inspiraţie 

De la Camil Petrescu, Peltz a aflat că Matei 
Caragiale „a scris mult, a şters, a distrus. De publicat 
a publicat puţin" 1538 . 

Amor încuiat a fost scris cu mare migală şi l-a 
rescris de 4 ori până l-a publicat 1539 . 



Vremea a devenit o revistă legionară când la 
conducerea ei a venit Constantin Donescu . In 
acea vreme Peltz lucra la romanul Calea 
Văcăreşti 1541 . Şi George Călinescu i-a publicat un 
capitol din romanul în lucru în revista pe care el o 
conducea si anume în Viata românească 1542 . 

Călinescu „avea faima unui capricios care, 
datorită unei excesive mobilităţi spirituale, era 
câteodată inconsecvent" 1541 . însă autorul consideră 
că răzgândirile lui erau normale şi că G. Călinescu, 



1532 Ibidem. 

1533 Idem, p. 115. 

1534 Ibidem. 

1535 Idem, p. 116. 

1536 Ibidem. 

1537 Idem, p. 116. 

1538 Ibidem. 

1539 Ibidem. 

1540 Idem, p. 117. 

1541 Ibidem. 

1542 Ibidem. 

1543 Idem, p. 118. 



164 



în exprimările sale critice, „era foarte fidel cu sine 



însuşi" 1544 . 

Romanul Calea Văcăreşti 1-a terminat în 1931 
şi 1-a editat la Cultura Naţională, condusă de 
Alexandru Rosetti, în noiembrie 1933 154 . Şi aici a 
pornit de la persoane reale 1546 . 

Romanul Foc în Hanul cu tei 1-a scris în mai 
puţin de un an de zile şi 1-a publicat în 1934, la 
editura Adevărul 1541 . 



Pe Sadoveanu 1-a cunoscut la Iaşi 1548 . Si 
Sadoveanu i-a spus că Alexandru Odobescu era „un 
vânător pasionat şi mâncău şi băutor rafinat" 1549 . 

Sadoveanu „a dat prima oară ochii cu vânatul" 
pe la 13-14 ani, „pe meleagurile Şiretului sau ale 
Cotului Borocului" 1550 , prinzând prima oară un 
iepure 1551 . Şi era prieten cu Topârceanu şi cu 
Demostene Botez 

Pe Minulescu 1-a cunoscut la cafeneaua 
Capsa 1553 . Cu Tonitza era prieten şi „adesea făceam 
câte un popas la vreo cârciumă de cartier" 1554 . 

Despre cât de mare a fost Caragiale şi ca 
actor 1555 . Şi Nottara spunea despre Caragiale că era 
un sentimental 1556 . 

Discuţiile la Capsa dintre Arghezi şi 
Cocea 1557 . Şi Arghezi, „domol, zvârlea câte-o frază 
care infirma sau confirma pe fugosul său prieten de- 
o viaţă întreagă" 1558 . 

Cocea îi spunea lui Arghezi Theo iar el lui 
Cocea Nicu 559 . 



1544 Ibidem. 

1545 Idem, p. 118-119. 

1546 Idem, p. 119. 

1547 Idem, p. 120. 

1548 Ibidem. 

1549 Ibidem. 

1550 Ibidem. 

1551 Idem, p. 121. 

1552 Ibidem. 

1553 Idem, p. 128. 

1554 Idem, p. 137. 

1555 Idem, p. 140. 

1556 Ibidem. 

1557 Idem, p. 147. 

1558 Ibidem. 

1559 Ibidem. 



165 



Peltz îl considera poet de geniu pe Ion 



Barbu 1560 . 



Autorul a fost prieten şi cu Zaharia Stancu 1561 . 
Şi pe care îl descrie astfel: „înalt, de o rară frumuseţe 
bărbătească, adunând în ochii săi albaştri imaginea 
unică a cerului Patriei şi toată bogăţia de culori a 
plaiurilor natale, purtând subsuoară un caiet doldora 
de metafore. Spre deosebire de atâţia, Zaharia 
Stancu n-a practicat niciodată bârfa, n-a cunoscut 
invidia, duşmănia. De când îl ştiu, a rămas acelaşi 
artist, pe vecie cununat cu Poezia; acelaşi inimos 
camarad..." 1562 . 

Topârceanu l-a preţuit pe Rebreanu dar 1-a 
recenzat cu unele rezerve . Despre Arghezi a spus 
că are „scăpărări geniale", a preţuit-o pe Otilia 
Cazimir şi a publicat-o pe Hortensia Papadat- 
Bengescu 1564 . Topârceanu a fost „un duşman al 
războiului" si a murit la 51 de ani 1565 . 

Scriitorii cu talent pe care „timpul i-a 
înmormântat" 1566 . 

Ion Vinea refuza să îşi publice poemele într- 
un volum 1567 . 

1 C£Q 

„Venea la o tacla şi la o cafea" 

Şi despre Ion Vinea autorul spune: „rareori 
mi-a fost dat să întâlnesc un scriitor în aparenţă atât 
de indiferent cu opera sa cum a fost el" 1569 . 

Pe Topârceanu, Peltz l-a cunoscut prin 
intermediul lui Eugen Todie 1570 . 

Despre Tudor Muşatescu autorul spune că a 
fost „un bonom. Era inimos, generos, gata oricând să 



1560 Idem, p. 148. 

1561 Idem, p. 149. 

1562 Ibidem. 

1563 Ibidem. 

1564 Idem, p. 151. 

1565 Ibidem. 

1566 Idem, p. 155. 

1567 Idem, p. 158. 

1568 Ibidem. 

1569 Ibidem. 

1570 Idem, p. 160. 



166 



răspundă cu fapta celui care îi solicita sprijinul. Pe 
omul în impas înţelegea să-l ajute materialmente şi 
moralmente, după împrejurări şi în măsura 
posibilităţilor sale. De refuzat, însă, nu refuza pe 



.,1571 

rumeni 

Deşi toţi îl vedeau ca pe un comic, Muşatescu 
plângea adesea şi era foarte sensibil la suferinţa 
semenului său 1572 . 

Peltz credea că Caragiale l-ar fi plăcut pe Sică 
Alexandrescu 1573 . 

Scarlat Callimachi avea „toate trăsăturile de 
caracter care definesc omenia 



L-a cunoscut şi pe Solomon Segal, cel care i-a 
tradus în idiş pe Enăchiţă Văcărescu, Grigore 
Alexandrescu, Alecsandri, Bolintineanu, Heliade 
Rădulescu, Eminescu, Arghezi, Vlahuţă, Iosif, 
Blaga, Topârceanu, Pillat, Goga etc. 1575 . 

In cartea sa, Israel însângerat, apărută în 
1945, Peltz a dat mărturie despre „sinistra, oribila, 
cumplita barbarie legionară" din România. 

„Multe scene pe care le-am povestit sunt reale. 
Eu şi membrii familiei mele, de pildă, am cunoscut 
teroarea brutelor legionare. Casa mi-a fost devastată 
în noaptea de 22 spre 23 ianuarie 1941, manuscrisele 
arse, cărţile distruse, scrisorile furate. Aveam o 
scrisoare a lui Alexandru Macedonski, două ale lui 
E. Lovinescu, trei sau patru ale editorului M. 
Benvenisti etc." 1577 . 



L-a cunoscut şi pe Nicolae Iorga 1578 . Şi lui 
Iorga nu i-a plăcut faptul că a fost comparat cu 
Titulescu 1579 . 

Pe Take Ionescu autorul l-a cunoscut în 
1921 158 °. 



1571 Idem, p. 161. 

1572 Idem, p. 161-162. 

1573 Idem, p. 162. 

1574 Idem, p. 163. 

1575 Idem, p. 164. 

1576 Idem, p. 165. 

1577 Ibidem. 

1578 Idem, p. 167. 

1579 Ibidem. 



167 



Dar şi pe Damian Stănoiu, despre care se miră 
cum de s-a făcut monah 

Eugen Ionescu a debutat în revista Zodiac 15 * 2 . 



în p. 181 vorbeşte despre Perpessicius la 
modul laudativ: raţiunea sa de a exista a fost 
„sprijinirea literaturii" şi opera sa de actualizare a lui 
Eminescu o considera „uriaşă, monumentală". 

Perpessicius 1-a avut drept naş literar pe Gala 
Galaction despre care vorbea cu entuziasm 1583 . 

Pe Cincinat Pavelescu autorul 1-a cunoscut 
prin anii 1919-1920 1584 . Tonitza îi vorbea entuziast 
despre Vasile Pârvan 1585 . 

Prin ziaristul A. Nora, Peltz 1-a cunoscut pe 

i co/r i ZQH A 

Pârvan . A fost prieten şi cu Ion Slavici . In 
1927 a făcut o excursie pe Dunăre împreună cu 
Mircea Eliade şi cu Păstorescu (?) 1588 . 

L-a cunoscut pe Mircea Eliade pe când acela 
avea 21 de ani 1589 . Pe Mihail Sebastian autorul l-a 
cunoscut la Bucureşti, în casa avocatului Sasa 
Roman 1590 . 

Şi pe Sebastian l-a ajutat să studieze la Paris 
profesorul G. G. Mironescu, care i-a dat bani 1591 . 
Mironescu a fost de mai multe ori ministru, odată 
prim-ministru şi „era ginerele bogatului fabricant de 
bere Bragadiru" 1592 . 

Mihail Sebastian iubea literaturile franceză si 
engleză si îi admira, în mod special, pe Proust si pe 
Balzac 1593 . 



80. Din celula lui Petru Groza 



1580 Idem, p. 172. 

1581 Idem, p. 175. 

1582 Idem, p. 179. 

1583 Idem, p. 181. 

1584 Idem, p. 183. 

1585 Idem, p. 185. 

1586 Idem, p. 186. 

1587 Idem, p. 197. 

1588 Idem, p. 199. 

1589 Idem, p. 200. 
1590 Ibidem. 

1591 Ibidem. 
1592 Ibidem. 
1593 Idem, p. 201. 



168 



însemnările sale din iarna lui 1943-1944 au 
fost publicate în aprilie 1945 1594 şi au un mottou 
biblic: „Lux in tenebris lucet..." 1595 . 

Prima însemnare e din 12 decembrie 1943 si 
se numeşte „Prima încleştare" 1596 . E la Deva si 

; 77 g 1 

„afară viscoleşte" 1597 . 

„Fericirea omenească are adâncimi nebănuite, 
dar care pot fi oricând tulburate de umbre şi tristeţi 
neprevăzute" 1598 . Iar cârmuitorii de la acea dată ai 
României erau „meschini, aroganţi şi abuzivi" 1599 . 

Pe 13 decembrie 1943 scrie de la Bucureşti si 
capitala i se pare că „zumzăe, ca un stup uriaş, de 
traiu bun si abundentă" 1 . 

Bucureştenii formează „o lume setoasă de 
plăceri" 1601 . însă, pe când „cucoanele etalează 
costume şi briliante reprezentând averi 
fabuloase" 1602 , „salariile sunt de râs. Dintr'un 
asemenea salariu nu se poate acoperi nici costul unei 
perechi de ghete" 1 ° 3 . 

Centralizarea administrativă era un haos 1604 . 
Tocmai de aceea era înţelenită la Bucureşti 
„buruiana bacşişului si a mituirilor, buruiană care a 

77 Iii 7 

crescut cât un plop" 1605 . 

îşi dă seama că va fi arestat 1606 . „Zi de zi 
aştept să fiu arestat. Uneori, cercul de agenţi, care 
mă urmăresc cu încăpăţânare, se strânge atât de 
aproape, încât înclin să mă ofer, - dar imediat după 
aceea ei îl lărgesc din nou" 1607 . 

La Braşov, în drum spre Deva, nişte ceferişti îl 
anunţă că vor să îl aresteze 1608 . La Simeria, alţii, îl 
anunţă că i se pregăteşte ceva în gară la Deva 1609 . 



1594 Dr. Petru Groza, în umbra celulei. Malmaison, 1943-1944 Iarna, Ed. 
„Cartea rusă", Bucureşti, 1945, 314 p. 

1595 Idem, p. 6. 

1596 Idem, p. 7. 
1597 Ibidem. 
1598 Idem, p. 8. 
1599 Ibidem. 

1600 Idem, p. 11. 

1601 Ibidem. 
1602 Ibidem. 

1603 Ibidem. 

1604 Idem, p. 12. 

1605 Ibidem. 

1606 Idem, p. 14. 

1607 Idem, p. 15. 

1608 Idem, p. 17. 



169 



Şi la Deva, aşa după cum fusese atenţionat, a 
fost preluat de chestorul Albu în trăsura lui 1610 . E 
percheziţionat acasă, în prezenţa soţiei şi a copiilor. 
Si sub escortă e readus la Bucureşti tot cu trenul 1611 . 

Pe 17 decembrie 1943 e dus la sediul 
Siguranţei generale 1 12 . E ţinut câteva ore în picioare 
fără ca nimeni să-i spună vreun cuvânt 1613 . 

Locul unde era ţinut: „sinistrul laborator 
inchizitorial din bulevardul Pache Protopopescu, nr. 
2" 1614 . Iar camerele de anchetă erau „luminate mistic 
de becuri minuscule" 1615 . 

Apare Tănăsescu: un comisar „lat în umeri, 
corpolent, cu mustăţi negre, cu ochii umbriţi de 
streaşină unor sprâncene stufoase" 1616 . 

E dus în faţa propriului dosar 1617 , clădit „cu 
multă dibăcie orientală" . Anchetatorul său: 
inspectorul Tăflaru 1619 , alături de un avocat „de pe la 
Caracal" 1620 . 



Tăflaru, de la prima întrebare jignitoare, 
devine „şoarece" . Apare tânărul uscăţiv, cu 

• . • a' • • 1622 

şiretenie in privire 

E anunţat că a doua zi va fi anchetat de 
generalul Diaconescu, şi a fost dus, supravegheat de 
agenţi, ca să doarmă la hotelul său obişnuit, la 
Athenee Palace 1623 . 

Despre Hristos şi vindecarea orbului 1624 . 



începe ancheta şi se ajunge la clipa 
Băle 
patimă sub ochelarii tari" 1626 . 



„fatală" . Colonelului Băleanu „ochii îi lucesc de 



1609 Ibidem. 

1610 Idem, p. 17-18. 

1611 Idem, p. 18. 

1612 Idem, p. 19. 

1613 Idem, p. 20. 

1614 Idem, p. 21. 

1615 Ibidem. 

1616 Idem, p. 22. 

1617 Ibidem. 

1618 Idem, p. 23. 

1619 Ibidem. 

1620 Ibidem. 

1621 Idem, p. 24. 

1622 Idem, p. 28. 

1623 Idem, p. 28-29. 

1624 Idem, p. 32. 

1625 Idem, p. 39. 



170 



Este eliberat 



1627 



Face Crăciunul la Băita si 



1628 



apoi revine la Deva cu familia . Insă, pe drum, e 
arestat din nou 1629 . 

La Braşov, Iuliu Maniu îi spune: „sânge rece 
şi eleganţă" . In p. 49, Corneliu Zelea Codreanu e 
„pasărea răpitoare" pe care „lumea îl credea 
leopard". Iar legionarii, pentru moartea 
„Căpitanului", s-au răzbunat pe Nicolae Iorga, „al 
cărui cadavru oribil mutilat a fost aruncat într'un 

1 f\\ 1 

şanţ de pe marginea unui drum al ţării" 



Groza e dus în acelaşi loc 1632 . Foame şi sete 
pentru câteva zile 1633 . Ajunge în celulă 1634 . Care era 
„îngustă de doi metri, lungă de trei, cu o ferestruică 
cu gratii de-asupra uşii" 1635 . 

Lângă el erau închişi Prof. Gheorghe Miele şi 
Miron Belea . II întâlneşte şi pe Conf. Vlădescu- 
Răcoasa 1637 . 

Un gardian îi pune lumină în celulă şi îi aduce 
hârtie şi toc de scris . Iar Groza cugetă la 
„retragerea în pustiu a profeţilor şi a 
schimnicilor" 1639 şi înţelege că rolul acestei retrageri 
este „pentru a avea perspectiva cuvenită, fără de care 
nu s'ar fi putut ridica nici când la înălţimea misiunii 
lor" 1640 . 



Primeşte un pahar de şampanie de la polonezii 



1641 



închişi lângă el. De revelion . Primeşte si o altă 

1 O 5 5 



celulă 1642 . 



1626 Idem, p. 

1627 Ibidem. 

1628 Idem, p. 

1629 Idem, p. 

1630 Ibidem. 

1631 Idem, p. 

1632 Idem, p 

1633 Idem, p. 

1634 Idem, p. 

1635 Ibidem. 

1636 Idem, p. 

1637 Idem, p 

1638 Idem, p 

1639 Idem, p. 

1640 Idem, 

1641 Idem, 

1642 Idem, 



43. 

45. 
46. 

51. 

53. 
78. 
80. 



91. 

93-94. 

94-95. 

95. 

96. 

99. 



171 



E dus 

,1643 



la ministrul de Interne pe 3 ianuarie 
1944 1D4J . Adică la generalul Popescu, după ce 
generalul îl primise în audienţă pe Arhim. Galaction 



1644 



Gordun . Iar generalul Popescu îi aminteşte lui 
Groza că a fost prieten bun cu tatăl său 



Polonezii închişi lângă el, dimineaţa, îi trimit 
câte o cafea sau câte un ceai 1646 . Patul e tare şi 
doarme cu întreruperi 1647 . 

Pe 5 ianuarie 1944 iese, pentru prima dată, şi 
în curtea închisorii 1648 . Sasa Roman, secretarul lui 
Titulescu, era vecinul lui de celulă, cu care reuşeşte 

7 7 i i 

să vorbească 1649 . 

Pe 7 ianuarie 1944 îşi notează faptul că alături 
de el este închisă soţia unui avocat din Chişinău, 
împreună cu copilul ei de 4-5 ani 1650 . 

Pe 9 ianuarie 1944 aude clopotele unei 
Biserici din apropierea închisorii 1651 . Şi îşi aminteşte 
că „pe frontispiciul altarului Bisericii" din satul său, 
din Băcia, „stă scris: „Iubiţi- vă unul pe altul, după 
cum Eu v'am iubit pe voi"" 

Pe 10 ianuarie 1944 e servit în celulă de 
bucătăreasa închisorii, de Natalia Bot 1 

Centurile de castitate de la Cluny 1 

Şi pe 11 ianuarie 1944 e dus din nou la 



.1653 
,1654 



.1655 



generalul Popescu . Primeşte de acasă, de la fiica 
lui, Mia, un pachet. Pe 15 ianuarie 1944 



1656 



1657 



Lupta cu deznădejdea 

I se iau amprentele şi acest lucru îl revoltă 



-1658 



Pentru că a trăit o umilinţă care l-a izolat 



1659 



1643 Idem, p. 101. 


1644 Idem, p 


103. 


1645 Ibidem. 




1646 Idem, p 


109. 


1647 Idem, p 


112. 


1648 Idem, p 


113. 


1649 Idem, p 


117. 


1650 Idem, p 


125. 


1651 Idem, p 


129. 


1652 Idem, p 


130. 


1653 Idem, p 


131. 


1654 Idem, p 


133. 


1655 Idem, p 


137. 


1656 Idem, p 


176. 


1657 Idem, p 


182. 


1658 Idem, p 


203. 


1659 Idem, p 


204. 



172 



Un polonez închis împreună cu el, Tulatzko, îi 
spune că Ciprian Porumbescu e de origine poloneză. 
S-a născut cu numele Golebronzky şi apoi şi 1-a 
schimbat în Porumbescu 1 60 . 

In p. 216, autorul spune că Petofi era sârb 
ortodox şi s-a născut cu numele Petrovici. 

Despre scriitura plină de experienţe 
dureroase 1661 . Iar când ieşi din închisoare trebuie să 
te obişnuieşti cu libertatea 16 2 . 

In p. 238, Groza mărturiseşte că a fost prieten 
cu PS Grigore Comşa, care murise între timp. Şi pe 
care îl caracterizează ca fiind „un om sociabil, cult, 
cu multă vervă" 16 3 . 

In 1927 a fost în convoiul care a însoţit-o pe 
regina Măria la gară, la plecarea ei în America 1664 . 

După o interpretare subiectivistă la episodul 
convertirii Sfântului Zaheu, scrie rândurile: „Viaţa 
este o monedă cu două fete. Una materială si una 
spirituală. Cine exagerează într'o parte, în dauna 
celeilalte, îsi dezechilibrează viata" 1 65 . 

In p. 270: „Horia, ţăranul de cremene din 
munţii Apuseni, întruchipa revolta semenilor săi faţă 
de nobilimea de origine mixtă, în mare parte de 
origine românească pe aceste meleaguri, care 
beneficia din plin de sistemul exploatării feudale". 

Lui Groza i se cere eliberarea 1666 . Pe 29 
ianuarie 1944 e din nou audiat . Şi în p. 309 este 
eliberat. Fără nicio explicaţie... 

Se întoarce la hotel şi i se face o surpriză de 
către angajaţii hotelului: îi servesc o masă la pat 1 68 . 

In primele înghiţituri s-au amestecat şi „câteva 
lacrimi" si a adormit visând că toţi oamenii sunt 
liberi 1669 . ' 



1660 Idem, p. 215. 

1661 Idem, p. 217. 

1662 Idem, p. 232. 

1663 Idem, p. 238. 

1664 Idem, p. 240. 

1665 Idem, p. 254. 

1666 Idem, p. 294. 

1667 Idem, p. 303. 

1668 Idem, p. 313. 



173 



81. Ospătarul de la Caru ' cu bere 



Ion Dulgherii 1670 îşi începe amintirile despre 

- 1 f\~7 1 

Caru ' cu bere din Bucureşti spunând că această 
crâşmă este „o corabie plină de amintiri" . Pentru 
că pe aici au trecut şi Caragiale, Coşbuc, Goga, 
Sadoveanu... 1673 . 

A fost construită în 1879, în hanul Zlătari 1674 
şi la început era o mică berărie a lui Niculai Mircea 
din Ardeal 1675 . 

Intre anii 1924-1928 a apărut şi partea din faţă 
a localului şi au început să se servească crenvurşti cu 
hrean, frankfurteri (asemănători cârnaţilor noştri), 
ridiche neagră, quarghel cu unt (un sortiment de 
brânză), salată de boeuf, patricieni fără garnitură şi 
bere fără acid 1676 . 

într-o etapă ulterioară s-au introdus în meniu 
friptura rece de porc, diferite sortimente de sardele, 
şunca, salamul de Sibiu si muşchiul ţigănesc 

Prin anii 1938-1939 localul avea şi ospătari de 
75 de ani. Şi aceştia erau angajaţii firmei de câte 50- 
60 de ani, autorul dând 3 nume de astfel de oameni 
care au muncit toată viaţa numai aici: Cornea, State 
si Kaizer 1678 . 



Munca cinstită: deviza casei 1679 . 



„Bateria mică" = o litră cu vin şi-un pahar cu 
sifon iar „pâinea de la primărie" era mâncarea ce nu 
era plătită 1680 . 

Ţapul la halbă sau suiturile 



1669 Idem, p. 314. 

1670 Ion Dulgherii, Din însemnările unui ospătar, Ed. pentru literatură, 
Bucureşti, 1969, 124 p. Cartea costa 2, 50 de lei la publicare. 

1671 A se vedea restaurantul în forma de astăzi: 
http://www.carucubere.ro/ro/homepage. 

Ion Dulgheru, Din însemnările unui ospătar, op. cit., p. 5. 

1673 Ibidem. 

1674 Idem, p. 7. 

1675 Idem, p. 8. 

1676 Ibidem. 

1677 Idem, p. 9. 

1678 Idem, p. 10. 

1679 Idem, p. 12. 

1680 Idem, p. 13. 



174 



Moş Kaizer 1-a cunoscut pe Eminescu . Iar 
friptura „bună" e aceea care e însoţită de un cuţit 
ascuţit brici 1683 . Lucru la care subscriu... 

Bucătăreasa Jojica 1 84 . 

Autorul îi servea şvarţul [cafea neagră fină şi 
filtrată] lui Sadoveanu 1685 . Constantin Tănase îşi 
sărbătorea sfârşitul stagiunii de vară în acest 
restaurant 1686 . Şi aici concerta în fiecare seară 
Grigoraş Dinicu 1687 . 



82. Din istoria limbii române 

„Limba scrierilor lui Ion Heliade Rădulescu 
prezintă caracteristicile limbii vorbite în 
Muntenia" ' . Iar în ceea ce priveşte „adaptarea 
neologismelor" 1689 în opera lui Heliade, la el se 
găseşte un număr mai mare de neologisme „decât la 
oricare dintre contemporanii săi" 1690 . 

Astfel, el foloseşte pe epohă [epocă], haracter 
[caracter], mehanism [mecanism], soţietate 
[societate], speţial [special], viţiu [viciu], loghică 
[logică] 1 . Dar şi pe compoziţie, derivaţie, erudiţie, 
observaţie, versificaţie, arhaic, concert, conjugal, 
elegant, facilitate, generaţie, manieră, onoare, 
primitive, portofoliu, prudent, religiozitate, sardonic, 
stridente, sublimitate, concerturi [concerte], 
misteruri [mistere], esperienţă [experienţă], escepţii 
[excepţii] 1692 . 

Heliade a renunţat la un moment dat la forma 

9 

literal pentru literar 1 93 . Folosea şi forma prejudiţele 
[prejudecăţile] cât şi forma prejudecată 1694 . 



1681 Ibidem. 

1682 Idem, p. 16. 

1683 Idem, p. 42. 

1684 Idem, p. 43. 

1685 Idem, p. 57. 

1686 Idem, p. 58. 

1687 Idem, p. 60. 

Acad. Al. Rosetti şi Ion Gheţie, Limba şi stilul lui Ion Heliade 
Rădulescu, în Studii de istoria limbii române literare. Secolul al XlX-lea, 
voi. 2, Ed. pentru literatură, Bucureşti, 1969, p. 9. Cartea are 617 p. 

1689 Idem, p. 20. 

1690 Ibidem. 

1691 Ibidem. 

1692 Idem, p. 22, 21. 

1693 Idem, p. 23. 

1694 Ibidem. 



175 



Româna lui Heliade a fost puternic influenţată 
de limba italiană 1695 . Câteva exemple în p. 27-28: 
adorn [ornat, împodobit], angel [înger], laboare 
[muncă], mendica [a cerşi], plumba [a cădea cu 
repeziciune de la o mare înălţime], risorge [a învia], 
sdat [leneş], sorginte [izvor], stanţă [cameră], svola 
[a pluti în aer, a zbura], vintulă [evantai]. 

Termeni populari şi regionali folosiţi de 
Heliade: oră, nu-ş'ce, bată-1 crucea!, leicuţă, 
spurcatul, surato, blesdit [holbat, mărit] 1696 , crosnie 
[sarcină de lemne], dalcauc [om de nimic], întortoiat 
[cu multe cotituri], lemn [copac, arbore], surda [de 
geaba], trişte [soartă, destin, ursită], ţorţoale 
[podoabe, zorzoane], volbora [amestec] 1697 . 

Constantin Negruzzi reprezintă graiul 
moldovenesc 1698 . Si el 1-a folosit pe meşteşugoase 

a . • -i -1699 

mtr-o scriere a lui 

In nuvela Alexandru Lăpuşneanu, Negruzzi 
foloseşte neologisme ca intrigant, planul, caracter, 
comploturi, influinţa [influenţa], pretexte, 
contribuţii, meditează, crepusculului, convulsii 1700 . 

într-o scriere din 1857 autorul foloseşte 
expresia: suntem în risc 1101 . 

El a folosit şi următoarele neologisme: epoha 
[epoca], dignitatea [demnitatea], romanţ [roman, 
carte], canţelaria [cancelaria], capriţioasă 
[capricioasă], societăţii, paţient [pacient], preferanţ 
[preferat], contradanţ [contradans], provedinţa 
[providenţa] 1702 . 

Foloseşte şi pronumele nehotărât fiiştecarel 
fieştecare [fiecare], formele scurte ale verbului a 
vrea [nu voi; voi s-o tai] 1703 , foloseşte persoana a 3-a 
plural pentru 3 singular, ca în construcţia veche [au 



1695 Idem, p. 24. 

1696 Idem, p. 28. 

1697 Idem, p. 29. 

Paula Diaconescu, Limba şi stilul lui Constantin Negruzzi, în Studii de 
istoria limbii române literare. Secolul al XlX-lea, voi. 2, Ed. pentru 
literatură, Bucureşti, 1969, p. 42. 

1699 Idem, p. 43. 

1700 Idem, p. 44. 

1701 Ibidem. 

1702 Idem, p. 49. 

1703 Idem, p. 53. 



176 



zis Domnul; masa aceasta au fost mai veselă; au 
venit vremea] 1704 . 

La el găsim si calcuri franţuzeşti: ea iubea a 
cultiva florile; o să fac o tristă figură; e în bună 
companie; îndoit câştigaţi; dulceţile unei căsătorii 
potrivite; atribuind ştiinţa mea la vrednicia 
învăţătorului 1705 . 

Dar si elemente ale limbii vorbite: aciuare 
[adăpost], cârtea, curmă [încetă] vorba, clătind 
[clătinând], degrabă, zăbavă [popas, tragere de 
vreme], bârlog, curmând, pojarul [incendiu], laviţă, 
ticăitul, râsipuri [ruine], cătinel [încetinel, domol], 
sta roată, balercă [butoiaş], vorbe chisnovate [pline 
de înţelepciune glumeaţă/ umoristică], caţaveică 
[scurteică], ciocălăi de cucuruzi [ştiuleţi de 
porumbi], deşănţat [necuviincios], hrubă [gaură 
subterană], iarmaroc [târg cu dată fixă, bâlci], rufos 
[zdrenţăros], rânchezând [nechezând], strai [haină, 
suman] 1706 . 

O altă serie de neologisme întrebuinţate de 
Negruzzi: flegmatic, diafană, reverie, bravul, 
demoralizaţi, infami, mina [figura, faţa], egoismului, 
amor, galant, amorez, parfuma, salonul de 
conversaţie, ruletă, promenadă, abuz, abuzivă, 
contemplaţie, curiozitate, compătimire, edificiul 
efemer, efect, familiaritate, figurau, imaginaţie, 
inflamaţie, ovală, supremaţie, voiaj, semisomn 
voluptos, găzduire, ospitalitate, onor [onoare] 1707 . 



83. Ce însemna Cosmografie la sfârşitul 
secolului al 19-lea 

Cursul de Cosmografie al lui Nicolae Culianu 
(1832-1915), publicat la Iaşi în 1895, are 371 de 
pagini 1708 . Iar autorul, atunci când şi-a publicat 
cursul, era profesor la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi 



1704 Ibidem. 

1705 Idem, p. 60. 

1706 Idem, p. 63. 

1707 Idem, p. 68. 

N.[icolae] Culianu, Cursu de Cosmografie pentru usulu scoalelor 
secundare, Ed. Tipografia Naţională, Iaşi, 1895, 371 p. 



şi la Institutele-Unite, plus membru corespondent al 
Academiei Române 1709 . 



Cursul e împărţit în 5 cărţi. Prima carte se 
ocupă de stele, a doua studiază pământul, a 3-a 
soarele, a 4-a luna iar a 5-a: planetele 1110 . 



177 



In pagina a 3-a, Cosmografia e definită de 
Culianu drept ştiinţa care se ocupă cu studiul 
descriptiv al aştrilor, pentru a le determina forma, 
mărimea, depărtarea dintre ele şi diferitele fenomene 
care se petrec cu aştrii şi care pot fi observate de pe 
pământ. 

Pentru a fi studiate corpurile cereşti se 
apelează la „lunete sau ochiene [ocheane] 

1711 

astronomice ' . Şi e prezentată compoziţia 
ocheanului astronomic. 

In fig. 3 sunt prezentate Ursa mică şi Ursa 
mare aşa cum pot fi observate ele cu ochiul liber 



1712 



1 1 1 "X 

Despre „distanţa unghiulară" , „distanţa 
zenitală" 1714 , „legile mişcarei [mişcării] diurne" 1715 , 
„punctele cardinale [şi] roşa vânturilor 
[vânturilor]" 



1716 



Iar aceasta e roza vânturilor 



1717. 



* h £ 



NN.E 



vîc 




S.S.V 4i 



ps SSE 



1709 Idem, Pagina de titlu. 

1710 Idem, p. 369-371. 

1711 Idem, p. 3. 

1712 Idem, p. 7. 

1713 Idem, p. 8. 

1714 Idem, p. 11. 

1715 Idem, p. 13. 

1716 Idem, p. 20. 

1717 Ibidem. 



178 



Din p. 29 se începe discuţia asupra 
„coordinatelor orare". O zi siderală are 86.400 de 
secunde siderale 1718 . Iar în p. 48, autorul împarte 
stelele după gradul lor de luminozitate. 

In urma unui calcul complex, Culianu ajunge 
la concluzia că ar exista 43 de milioane de stele 1719 . 

Studiul asupra pământului începe la p. 70. Şi 
pământul, privit în aspectul său general, are forma 

• r 1720 

unei sfere 

In nota *, de la p. 73, autorul cunoştea faptul 
că muntele Gaurisankar, din Hymalaya, este cel mai 
înalt munte al pământului şi că el are o înălţime de 
8.840 de metri. 

Pământul e izolat în spaţiu 1721 , aidoma tuturor 

1 799 

celorlalte corpuri cereşti 

1 79^ 

Ce este longitudinea . Latitudinea 
geografică 1724 . Discuţia despre „zonele terestre" 
începe la p. 89. 

Masa de aer care înconjoară pământul se 
numeşte atmosferă terestră 1125 . Şi ea este compusă 
din şiruri de straturi sferice si concentrice cu 
suprafaţa globului terestru 

Discuţia despre soare începe la p. 144. Şi e 
una ştiinţifică, cu tot felul de măsurători specializate. 

Calendarul iulian e calendarul roman vechi, 
reformat de Iulius Cezar în anul 46 în d. Hr., cu 
ajutorul astronomului Sosigene din Alexandria 
Egiptului şi considerat a fi de 365 de zile şi 6 ore. 
însă ca an civil se numără doar cele 365 de zile 1121 . 

In anul 1582, la 1257 de ani de la Sinodul 
Ecumenic de la Niceea (325 d. Hr.), dezacordul 



1718 Idem, p. 34. 

1719 Idem, p. 49. 

1720 Idem, p. 72. 

1721 Idem, p. 73. 

1722 Idem, p. 74. 

1723 Idem, p. 76. 

1724 Idem, p. 77. 

1725 Idem, p. 140. 

1726 Idem, p. 141. 

1727 Idem, p. 198. 



179 



dintre anul tropic si anul civil ajunsese de aproape 
10zile ms . 

In p. 209, în urma unui alt calcul specializat, 
autorul nostru ajunge la concluzia că dimensiunea 
soarelui este mai mare de 1.300.000 de ori decât cea 
a pământului. 

Despre anul sideral la p. 213. Şi tot de la p. 
213 se începe explicarea faptului de ce zilele solare 
sunt inegale. 

Despre lună scrie de la p. 260. Despre fazele 
lunii începând cu p. 261. De la p. 302 despre 
eclipsele de lună şi de soare. Fluxul şi refluxul mării 

1 790 

ţin de poziţia soarelui şi a lunii vizavi de pământ 

In p. 323 începe ultima carte a cursului şi se 
discută despre mişcarea planetelor. In p. 341, 
autorul susţine că planeta Marte este cea mai 
apropiată planetă de pământ dintre toate planetele 
superioare. Şi de pe pământ, planeta Marte se vede 

i '7'2A 

având o lumină roşiatică foarte pronunţată 

Planeta Jupiter este cea mai mare planetă 

cunoscută din sistemul solar, fiind de 1.300 de ori 

mai mare ca pământul 1731 . 

Despre sateliţi de la p. 348. De la p. 354 

despre comete. Ultima discuţie a cursului este despre 

1 7^9 

aeroliţi, uranoliţi sau pietre căzute din cer 



84. Notele politice ale lui Marghiloman 



Volumul al 4-lea de însemnări al lui 
Alexandru Marghiloman (1854-1925) conţine 
jurnalul anilor 1918-1919 1733 . Şi el începe cu ziua de 
22 iulie 1918 1734 . 



1728 Idem, p. 201. 

1729 Idem, p. 317. 

1730 Idem, p. 341. 

1731 Idem, p. 342. 

1732 Idem, p. 368. 

1733 Alexandra Marghiloman, Note politice (1897-1924), voi. IV (1918- 
1919), Ed. Institutului de Arte Grafice „Eminescu", Bucureşti, 1927, 436 

1734 Idem, p. 5. 



180 



Dejunează cu familia regală de ziua 
reginei 1735 . Vizitează Văraticul şi Agapia pe 30 iulie 
1918. La Mănăstirea Agapia merge pentru pictura 
lui Grigorescu 1736 . 

Regele n-a putut să plece în seara zilei de 12 
septembrie 1918 pentru că „automobilele regale 

r .„1737 

n aveau jaruri 

Poliţia germană a cerut ţăranilor din plasa 
Olteniţa „să se armeze cu furci, securi, ciomege, ca 
să apere malul Dunărei de Bulgari" 1738 . 

La Iaşi, pe 27 septembrie 1918, autorul 
participă la parastasul regelui Carol 



1739 



Iar regele se temea de bolşevism 11 AQ . 
Germanii părăsesc Brăila şi Focşaniul. 

/v i nA i 

însemnare din 24 octombrie 1918 

Sintagma România Mare 1142 . Pe 29 octombrie 
1918 îşi notează faptul că trupele franceze au trecut 
Dunărea pe la Giurgiu 1743 . 

Pe 2 noiembrie 1918 scrie că nu există pâine 
pentru următoarele 5 zile. Populaţia a primit orz şi 
cartofi însă nu aveau lemne cu care să îşi facă 

1744 

mâncare 

O lumânare costa 13 lei 1745 . 



Pe 4 noiembrie 1918 participă la Te Deumul 
de la Mitropolie 1746 . Pe 10 noiembrie 1918 îşi 
notează că germanii, atunci când s-au retras din 
România, au jefuit ţara şi au făcut multe 

. w ■ -l 747 

stricăciuni 

Pe 13 noiembrie 1918 scrie: „se simte că se 
petrece ceva în Transilvania" 1748 . 



1735 Idem, p. 

1736 Idem, p. 

1737 Idem, p 

1738 Idem, p 

1739 Idem, p 

1740 Idem, p. 

1741 Idem, p. 

1742 Idem, p. 

1743 Idem, p. 

1744 Idem, p 

1745 Idem, p 

1746 Idem, p 

1747 Idem, p 

1748 Idem, p 



5-6. 

10. 

36. 

49. 

62. 

106,110. 

116. 

126. 

131. 

138. 

139. 

142. 

147. 

148. 



181 



Pe 20 noiembrie 1918: „Nelinişte pentru 
Transilvania. Nu se ştie nimic din ceeace se petrece 
la Alba-Iulia. Regele, în toastul său de Duminecă, a 
vorbit ca de un lucru îndeplinit, dar până astăseară 
nici-o veste" 1749 . 

Pe 23 noiembrie 1918 îşi nota faptul că 
spitalul din Urlaţi s-a închis din cauza lipsei de 



1750 

mâncare 
Giurgiu 1751 . 



Aceeaşi situaţie era şi în spitalele din 



Pagina 166 începe cu fraza: „Violenţa e în 
floare şi poţi fi gâtuit pe tăcute". însă nu spune 
nimic despre actul unirii de la 1 decembrie 1918 1752 . 

Tocmai pe 3 decembrie 1918 vorbeşte despre 
„marea de oameni" de la Alba Iulia . Şi în zilele 
unirii regina era bolnavă de gripă 1754 ... 

Pe 13 decembrie 1918 tipografii au fost în 
grevă 175 şi au cerut să se desfiinţeze cenzura 115 . 

Pe 19 decembrie 1918 vorbeşte despre 
publicarea decretului de unire a Bucovinei 

Pe 21 decembrie 1918 Take Ionescu refuză să 

1 7SS 

intre în Guvern . Iar pe 25 decembrie 1918 
vorbeşte despre „murdăria desgustătoare" de pe 
străzile Bucureştiului 1759 . „Calea Victoriei [e] 
găurită, o serie de gropi cu noroi, timp trist; lume 
necăjită" 1760 . 



Brătianu şi Maniu au fost la Paris în noaptea 
de revelion a anului 1919 

Pe 6 ianuarie 1919: cei de la cantine nu au 
avut pâine de două zile 1762 . 



1749 Idem, p. 


158-159. 


1750 Idem, p. 


164. 


1751 Ibidem. 




1752 Idem, p. 


177. 


1753 Idem, p. 


179. 


1754 Ibidem. 




1755 Idem, p. 


188. 


1756 Idem, p. 


189. 


1757 Idem, p. 


196. 


1758 Idem, p. 


197. 


1759 Idem, p. 


200. 


1760 Ibidem. 




1761 Idem, p. 


206. 


1762 Idem, p. 


210. 



182 



Theodor Mihaly era de părere că „Miron 

i Hf/i 

Cristea ar fi deplorabil ca mitropolit" . E vorba de 
viitorul prim patriarh al României. O însemnare din 
9 ianuarie 1919. 

Pe 31 ianuarie 1919 autorul vorbeşte despre o 
întâlnire cu Darvari. Un bărbat căsătorit 1764 . 

Regina va pleca în Franţa şi la Londra 1765 . 
Ştire din 8 februarie 1919. 

Pe 27 februarie 1919: consiliu, sub preşedinţia 
regelui, la Cotroceni 

Pe 14 aprilie 1919 aminteşte de schimbarea 

1 Hf.H 

calendarului 



Moşoiu îl înlocuie pe Mărdărescu la 
conducerea trupelor din Transilvania 1768 . 

Regele dă „un interview lui «Times»" 1769 , 
în care, în mod penibil, spune autorul, a afirmat că 

1 770 

nu a semnat armistiţiul 

Pe 20 aprilie 1919 a fost Paştiul ortodox... zi în 
care reginei i s-a defectat maşina 1771 . 

Ziua de 10 mai 1919 a fost serbată pe noul 

1 HHH 

calendar . Iar „Prinţul Carol a dat d-nei Zizi 
Lambrino briliantele pe care le lăsase Regina 
Elisabeta, pentru a fi date, la logodna sa, viitoarei 
Regine" 1773 . 

Pe 12 iunie 1919 Marghiloman ne vesteşte că 
s-a căsătorit cu Mărie. Căsătoria civilă a făcut-o la 
Fundeni, pe când pe cea religioasă în vila de la 
Buzău 

Maniu cere un guvern naţional pe 12 iulie 
1919 1775 . 



1763 Idem, p. 217-218. 

1764 Idem, p. 235. 

1765 Idem, p. 242. 

1766 Idem, p. 258. 

1767 Idem, p. 288. 

1768 Idem, p. 291. 

1769 Idem, p. 293. 

1770 Idem, p. 294. 

1771 Idem, p. 295. 

1772 Idem, p. 315. 

1773 Idem, p. 315-316. 

1774 Idem, p. 326. 

1775 Idem, p. 344. 



183 



Pe 4 noiembrie 1919 vorbeşte despre 3 zile de 
alegeri, începând cu ziua de luni 177 . 

Ultima însemnare, din 31 decembrie 1919, e 
despre „alegerea lui Miron Cristea, Episcop de 
Caransebeş, ca Mitropolit. Foarte frumos discurs, de 
om civilizat'' 



85. Eminescu evocat de Iorga 



In primul volum din Oameni cari au fost, ed. 
1934, Eminescu este a 13-a persoană evocată în 
carte 1778 . Şi Iorga îl caracterizează pe Eminescu 
drept un suflet „cu experienţă largă şi 
nenorocită 1779 " 1780 , cu „o vastă şi felurită cultură" 1781 , 
care exprimă „toată noutatea strălucitoare a unui 
gând deprins a străbate până la capăt, neînrâurit şi 

1 789 

neînfricoşat" 

Poezia lui Eminescu are „ritmuri de o muzică 

1 "7QQ 

îmbătătoare şi tainică" , vorbind, în acelaşi timp, 
despre cum era minimalizat poetul pe când era în 
viată 1784 . 

Iorga însă e nedrept când afirmă că prietenia 
lui Eminescu cu Creangă „era legată mai mult prin 
paharul cu vin şi prin gluma rustică" 1785 . Dar este 
corect când spune că Haşdeu avea „un adânc dispreţ 
pentru Eminescu" şi că el întâmpina poemele 

1 78/-» 

eminesciene „prin hohote de râs batjocoritoare" 

In ciuda tuturor denigratorilor săi, Mihail era 
omul care „trecea înainte, înfăşurat în platoşa sa de 

1 787 

diamant" , dând tuturor posibilitatea să facă 



1776 Idem, p. 408. 

1777 Idem, p. 436. 

1778 N.[icolae] Iorga, Oameni cari au fost, voi. 1, Ed. Fundaţia pentru 
literatură şi artă „Regele Carol II", Bucureşti, 1934, p. 79-84. Cartea are 
466 p. 

1779 Nenorocită cu sensul de dramatică, suferindă. 

1780 N.[icolae] Iorga, Oameni cari au fost, voi. 1, op. cit., p. 80. 
1781 Ibidem. 

1782 Idem, p. 80-81. 

1783 Idem, p. 81. 
1784 Ibidem. 

1785 Ibidem. 

1786 Ibidem. 

1787 Ibidem. 



184 



cunoştinţă cu „aurul uimitor al frumuseţii nouă 

5 5 77 , 

1 "7RS 

[noi]" , pe care îl reprezintă literatura sa. 

In p. 82, Iorga îl numeşte pe Eminescu 
„poetastru" şi ne vorbeşte despre impactul pe care 1- 
a avut volumul de poeme eminesciene, editat de 
Maiorescu, asupra tinerei generaţii: 

ale lui Mihail Eminescu. In toată ţara spiritele romantice 
ale tinerilor de amândouă sexele se entuziasmară pentru 
poetul nebun: baietanii şi băieţoii îşi lăsară plete, vor- 
biră gros, se uitară crunt, împărtăşiră cu scumpătate 
gânduri tenebroase şi sentimente oculte, se prefăcură că 
au halucinaţii şi porniri bolnăvicioase; iar, pe de altă 
parte, ei strânseră ceva bani pentru a avea dreptul 
să se numere între binefăcătorii poetului, ale cărui ver- 
suri le declamau cu atâta admiraţie pentru... sine 
înşişi. 

Apare o nouă generaţie de literaţi care scriu 
„în zodia lui Eminescu" 1789 . Pe măsură ce se cunosc 
articolele sale, oamenii înţeleg că ele s-au născut 
„din căldura adevărată a unui suflet ce voia să facă 
bine, nu şie [sie] însuşi, nu prietenilor de cafenea şi 
berărie, nu membrilor unui cenaclu literar, ci 
neamului întreg, mai presus de clase şi mai presus 
de hotare" 1790 . 

Astfel, după moartea sa, privindu-i opera, 
Eminescu a fost văzut ca „marele cetitor 
[cititor]... [dar care] era şi un mare comunicativ, un 
foarte harnic scriitor" 1791 . 

Pentru că el era o „minte setoasă de a şti, [un] 
suflet doritor de a se împărtăşi altora, [o] inimă 
revărsându-se în bunătate, [cu] ochi puternici ţintind 
necontenit idealul" 1192 . 

In finalul articolului de faţă, scris pe 16 
noiembrie 1903, Iorga spunea despre Eminescu: că 
este „cel mai strălucit reprezintant [reprezentant] al 
minţii româneşti creatoare, în timpurile 
moderne" 1793 . 



1788 Ibidem. 

1789 Idem, p. 82. 

1790 Idem, p. 83. 

1791 Ibidem. 

1792 Idem, p. 84. 

1793 Ibidem. 



185 



86. O evocare a ÎPS Veniamin Costachi 

In aceeaşi carte, între p. 73-78, Iorga introduce 
o evocare a ÎPS Veniamin Costachi, scrisă pe 17 
octombrie 1904 1794 . 

Şi în care spune că mitropolitul nostru, pe 
când trăia, era recunoscut de toţi ca „omul cel mai 
bun din Moldova" 1795 , cât şi ca „omul cel mai harnic 
din ţară" . Dar pentru că IPS Veniamin se ocupa 
cu faptul „de a câştiga şi a împărtăşi învăţătura 
Scripturilor, care i se părea lui călăuza cea mai 
sigură pe grelele drumuri ale vieţii" 1797 , tot el era şi 
„cel mai sărac, cel mai lipsit, cel mai vândut de 
dator dintre făcătorii binelui care se vede si ai 

i TOC 

multului bine pe care nu-1 ştie nimeni" 

Insă IPS Veniamin a fost izgonit de „lacomul" 
voievod, din scaunul arhiepiscopal, într-o zi de 
iarnă, în ianuarie 1842 1799 . S-a retras la Mănăstirea 
Slatina, ctitorie a lui Lăpuşneanu, unde va adormi în 
anul 1846 şi unde va fi îngropat 1800 . 

Si de aici încolo autorul ne oferă câteva date 
biografice despre mitropolit. 

IPS Veniamin s-a născut în iarna lui 1768, la 
Rosiesti, în ţinutul Fălciului. Numele de Botez: 
Vasile. Tatăl său se numea Grigore Costachi, fiind 
din familie de răzeşi de la Tutova, pe când mama lui, 
Măria, era din familia cantacuzinilor. 

A cunoscut de mic vremuri de război. I-a 
murit mama, după care, la vârsta de 16 ani, şi tatăl. 
Rămâne în îngrijirea PS Iacov Stamati al Huşilor 1801 . 

Avea părul bălai şi ochi albaştri. 

L-a cunoscut pe Sfântul Paisie de la Neamţ. 

A fost făcut monah de PS Iacov şi el i-a dat 
numele de Veniamin 12, 2 . 



1794 Idem, p. 78. 

1795 Idem, p. 74. 

1796 Idem, p. 75. 
1797 Ibidem. 

1798 Ibidem. 
1799 Ibidem. 

1800 Idem, p. 75-76. 

1801 Idem, p. 76. 

1802 Idem, p. 77. 



186 



A fost episcop de Huşi şi de Roman, apoi, din 
1803, pentru aproape 40 de ani, a fost mitropolitul 
Moldovei 

A i Qf\A 

In 1804 înfiinţează Seminarul de la Socola 
Iar Iorga subliniază faptul că IPS Grigorie al 
Ungrovlahiei, PS Chesarie al Râmnicului, PS 
Melchisedec al Romanului şi „un sfânt ca răposatul 
Mitropolit Iosif al Moldovei vin toţi dela 
Veniamin" 1805 . 



87. Din biografia romanţată a lui Nicolae 
Ceausescu 



în Enciclopedia istoriografiei româneşti, 
editată în 1978 180 , megalomanul dictator al 
României are alocate aproape 7 coloane. Paginile 
89-92. 

Şi de aici „aflăm" că şi-a făcut „studiile 
secundare şi universitare la Bucureşti. [Fiind] doctor 
în ştiinţe politice şi doctor în economie (1978)" 1807 . 
Nici măcar nu si „le-a luat" în ani diferiţi ci în 

,77 -, 

acelaşi an: în 1978. Deci era, prin imaginare de sine, 
„Dr. Dr." Nicolae Ceausescu. 

In tinereţe, pe când era organizator şi 
participant „la o serie de acţiuni de masă cu caracter 
democratic, antifascist" 1808 , Ceausescu a fost „arestat 



,1810 



şi întemniţat în repetate rânduri" 1809 . 

Are „activitate revoluţionară" 1 

Şi în finalul coloanei a doua, a paginii 89, 
începe paranoia acumulării de titluri academice: 
Doctor Honoris Causa [DHC] al Universităţii din 
Bucureşti în 1973. Tot în 1973 primeşte DHC în 



1803 Ibidem. 
1804 Ibidem. 
1805 Idem, p. 78. 

Enciclopedia istoriografiei româneşti, coord. de Prof. Univ. Dr. 
Ştefan Ştefânescu, membru corespondent al Academiei RSR, Ed. 
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978, 470 p. 

1807 Idem, p. 89. 

1808 Ibidem. 

1809 Ibidem. 

1810 Ibidem. 



187 



Quito, în Ecuador şi la Lima, în Peru. în 1974 la 
Beiruit, în Liban şi la Buenos-Aires, în Argentina. 

La Universitatea din Nisa, în Franţa, în 1975. 
Şi tot în 1975 în Filipine, în Mexic, la Yucatân şi la 
Teheran, în Iran. 

Şi din 1970 a fost „preşedinte de onoare" al 
Academiei de Ştiinţe sociale şi politice din 
România 1811 . 

Şi pentru că mulţi au rămas marcaţi de aerul 
comunismului şi doresc să perpetueze minciunile 
grandomanice ale acelui regim politic, vom reda 
câteva sublinieri ale „personalităţii" sale: „eminent 

1 R 1 9 

om politic şi de stat" , „prestigioasă personalitate 

i o i -5 

a vieţii politice internaţionale" , „militant 
revoluţionar şi gânditor de rară perspicacitate" 1814 , 
avea „o profundă cunoaştere a realităţilor şi 
posibilităţilor de progres ale României 
Socialiste" 1815 , desfăşura „o laborioasă activitate de 
sintetizare teoretică a experienţei revoluţionare" , 
a avut „o contribuţie de inestimabilă valoare la 
fundamentarea teoretică" 1817 a socialismului etc. 

Şi minciunile înşirate pe aţă, care nu-1 făceau 
să roşească pe agramat, erau vândute peste tot în 
străinătate, mulţi factori de putere ştiind, bineînţeles, 
situaţia penibilă în care ne aflăm... dar au tăcut cu 
subînţelesuri, urmărindu-şi interesele... 

88. Interviul de 4 ani 



In Argumentul cărţii, Daniel Cristea-Enache 
mărturiseşte că „dialogul" cu Dan C. Mihăilescu a 
durat 4 ani 1818 . De unde titlul capitolului de faţă... 

Cam mult. De aceeaşi părere e şi intervievatul: 
„dacă aş fi avut azi o sută de întrebări, într-o 



81l Ibidem. 

812 Ibidem. 

813 Ibidem. 

814 Idem, p. 90. 

815 Ibidem. 

816 Ibidem. 

817 Ibidem. 



Cartea ca destin. Daniel Cristea-Enache în dialog cu Dan C. 
Mihăilescu, col. Portrete în dialog, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2013, p. 7. 



188 



săptămână cartea ar fi fost gata, chiar dacă mi s-ar fi 
cerut cinci sute de pagini. Aşa cum lucrăm acum, cu 
o întrebare pe săptămână sau pe lună, totul va dura 
un an, sau mai mult" 1819 . 

Adică Enache nu s-a ţinut de întrebări, a făcut 
cartea printre picături, şi ea, în mod impropriu, se 
poate spune că „a fost făcută" în 4 ani... 

Mai bine zis: pe durata a 4 ani... şi nu 4 ani zi 
de zi... 

Insă ce dialog e acela, cu întrebările ştiute mai 
dinainte? E un fel de BAC cu subiectele vândute în 
plic. ..La care vii cu multă încredere, tocmai pentru 
că ştii ce trebuie să scrii... 

Mihăilescu pozează în faţa cititorului, 
alegându-şi cuvintele, adesea, cu multă panglicărie 
de castă, proprie şi altor prieteni ai săi, punându-se 
în ipostaze nederanjante. Şi pentru ca să rămânem 
cu părerea că tot ceea ce se petrece în carte e 
autentic, pleacă de la ideea că el şi Enache sunt doi 
oameni „foarte deosebiţi" 1820 . 

Cu alte cuvinte, dialogul e „pe bune", e incisiv 
şi nu aranjat. însă „dialogul" n-a existat... pentru că 

1 Q'J 1 

această carte s-a făcut prin email şi cei doi nu 
sunt deloc diferiţi ci fac parte din aceeaşi grupare: a 
oamenilor care cred că trebuie să joace un mare rol 
în istoria scrisului românesc... dar care produc lucruri 
minore. Din gruparea celor care au idealuri mai mari 
decât propria lor creaţie. 

Intervievatul plănuise, din anii '90, o carte 
dialogică cu Pleşu, ca „să prefire", adică să 
examineze pe îndelete, „mentalităţile şi metehnele 
româneşti" 1822 , însă.. .„n-au avut timp" s-o scrie. Şi 
dacă a venit Enache şi a vrut... a primit ideea cu 
jubilaţie. 

Dan C. Mihăilescu şi-a cunoscut soţia, pe 
Tania Radu, în septembrie 1972, au fost 4 ani colegi 



1819 Idem, p. 18. 

1820 Idem, p. 14. 

1821 Idem, p. 7. 

1822 Idem, p. 13. 



189 



de bancă la facultate şi s-au cununat religios pe 8 
mai 1976, în localitatea Dumitrana, de faţă fiind şi 
Ioan Alexandru 1823 . 

La 17 ani a vrut să dea la teologie. De la 18 la 
23 de ani a scris poezie 1824 . în 1980, pe timpul 
doamnei Buşulenga, a intrat, prin concurs, la 
Institutul G. Călinescu 1825 . 



Din p. 21 aflăm că textele trimise prin email 
nu au fost lăsate aşa cum s-au scris la început, 
pentru că Mihăilescu vorbeşte despre ce se va 
devoala „mai târziu în volum", deşi volumul nu 
fusese scris. ..ci era în scriere. 

A devenit cercetător, n-a plecat în SUA în 
1987, n-a scris nici despre Caragiale şi nici despre 
Cioran înainte de revoluţie, n-are doctorat... si „si-a 
pierdut timpul" 5 ani cu tradusul lui Ionescu şi 10 
ani cu DGLR-ul 1826 . 

Enache îi recunoaşte „punctualitatea 
nemţească" şi seriozitatea în contractele 
profesionale 1827 . Iar Mihăilescu îi vorbeşte despre cei 
5 taţi ai lui 1828 . 

Sărăcia din „magherniţa bunicilor de pe 
Şoseaua Giurgiului" 1829 , sentimentul că a scăpat de 
spectrul infracţionalităţii 1830 , îl interesează 
prestigiul^ 31 ... ajungând la derapaje ţipătoare: 
„pledez neabătut pentru pedeapsa capitală, castrarea 
violatorilor şi pedofililor, sunt un adept al 
euthanasiei. . . sunt pentru libertatea avortului" 

Odată cu întrebarea referitoare la 
„supravieţuirea decentă" 1833 a scriitorului român în 
2009 (când a început interviul), Dan C. Mihăilescu, 
în loc să vorbească despre câţi bani câştigă din scris, 



1823 Idem, p. 15-16. 

1824 Idem, p. 20. 

1825 Idem, p. 21. 

1826 Idem, p. 22. 

1827 Idem, p. 23. 

1828 Idem, p. 24-29. 

1829 Idem, p. 26. 

1830 Idem, p. 28. 

1831 Idem, p. 29. 

1832 Idem, p. 32-33. 

1833 Idem, p. 34. 



190 



o ia pe departe, pe arătura istoriei şi începe un 
periplu de evidenţiere „a risipirii" la scriitorii 
români. 

Şi, paradoxal, începe cu Eminescu ca „vârf 
absolut" 1834 al „risipirii româneşti". După care îi 
înşiră pe Alecsandri, Maiorescu, Arghezi, Iorga, 
Rebreanu... sărind, la nimeni altul, decât la Plesu...si 

7 7 5 5 

apoi la Liiceanu, primul nescriind din cauza 
NECului, al doilea din cauza Humanitasului, ca şi 
când Pleşu şi Liiceanu ar fi singurii angajaţi ai celor 
două instituţii. 

5 

Insă cât mi-as dori ca Mihăilescu si confraţii 

5 5 5 

săi întru ratare (pentru mine risipirea e totuna cu 
ratarea... sau adevăratul nume al risipirii e ratarea/ 
lipsa operei mari) să ne arate că s-au risipit, până 
acum, măcar jumătate din manuscrisele lui 
Eminescu. Dar când nu ai bunul simt să îti recunoşti 

5 5 5 

inabilitatea de a crea, scuza risipirii e ca scuza lipsei 
de timp. 

Reţinem deci, că Plesu s-a ratat din cauza 

5 ™ 5 

„drogului gazetăriei" 183 şi „a misiei social-culturale 
în guverne sau la NEC" 183 , pe când Liiceanu „s-a 
sacrificat pe sine" 1837 , prin aceea că „ne-a umplut aşa 
de strălucitor cu Humanitasul golurile 
înspăimântătoare din sincronizarea cu filozofia, 
istoriografia, politologia, memorialistica, sociologia 

1 OQ O 

celei de-a două jumătăţi a veacului 20" 

Insă ambii nu au scris mai mult.. .pentru că nu 
au vrut şi n-au putut. ..nu pentru că n-au avut 
timp.. .sau pentru că au avut prea multe îndatoriri. 

Cartea te usucă de energie... şi n-au dorit să 
transpire prea mult... La fel se petrec lucrurile cu toţi 
cei care nu transpiră prea mult. ..în domeniul cărţii. 

După folosirea verbului a prefira în paginile 
13 şi 19, aruncat în context ca nuca în perete sau ca 



1834 Idem, p. 35. 

1835 Ibidem. 

1836 Ibidem. 

1837 Ibidem. 

1838 Ibidem. 



191 



latinismele de prost gust ale Şcolii Ardelene, în p. 36 
îl foloseşte pe a fagocita, în loc de a mânca, pentru 
ca să spună: „i-a fagocitat" lui Radu G. Ţeposu 
„marele talent critic" 

Insă cineva devine „preţios" doar când n-are 
ce să spună sau vrea să se ascundă. 

In p. 37, Eminescu devine o scuză imaginară a 
lui Mihăilescu. Căci el „se regăseşte" în cazul lui 
Eminescu, pentru că nici Eminescu „nu şi-a mai dat 
doctoratul" 1840 , „vlăguindu-şi inutil talentul, 
credinţele şi curăţia morală în rapoartele revizorului 
şcolar şi [în] nebunia gazetăriei" 1841 . 

Insă de ce s-a vlăguit Eminescu în munca de 
revizor şi de gazetar, când el a scris şi a tradus în 
continuare, pe lângă celelalte ocupaţii salarizate? Şi 
de ce munca, oricare ar fi ea, a unei persoane 
geniale, nu e tot genială! De unde ideea că putem 
despărţi opera marelui artist de viaţa şi de ocupaţiile 
sale de tot felul? 

Deplânge închiderea Ideilor în dialog în 
octombrie 2009, la care scria un fel de reportaj al 

1 RJ.9 

evenimentelor culturale 

Ce a vrut să spună Dan C. Mihăilescu în 
porţiunea de text: „se vede de la o poştă că nu ne 
simţim bine tăcând masonic în construcţia 

5 5 

strategică" ? Care noi: dumnealui si alţi confraţi 

O 5 5 5 

literari, care sunt masoni sau România în ansamblul 
ei, condusă de masoni? Cum se tace însă masonic! 
Poate că e vorba despre filosofic... 

Din întrebarea lui Cristea-Enache de la p. 41- 
42 aflăm că întrebarea era „de după alegeri", când a 
pierdut Geoană...Şi Mihăilescu, în loc să răspundă la 
întrebarea, de ce variază adevărul în funcţie de 

~ 5 

culoarea politică, ne spune prima minciună 
echidistantă: „nu am nici cea mai mică participare 



1839 Idem, p. 36. 

1840 Idem, p. 37. 

1841 Ibidem. 
1842 Ibidem. 

1843 Idem, p. 40. 



192 



emoţională la viaţa politică" 1844 '. Asta când el şi 
gruparea lui, cu tot oprobriul public, l-au sprijinit pe 
Băsescu de la un capăt la altul... iar Tania Radu fiind 
vicepreşedinte ICR între 2009-20 12 1845 . 

Cum să n-ai participare emoţională la viaţa 
politică, când ai o participare existenţială şi 
profitabilă! Sau întrebarea e alta: cum de 
Mihăilescu, Pleşu, Patapievici, Liiceanu etc. se mai 
cred echidistanţi, neparticipanţi la zona politică, în 
afara unei mimări continue a respectabilităţii, când 
au fost profitorii politicii partizane timp de două 
decenii? 

După ce ne minte că nu se uită la TV la talk- 
showuri ci doar la filme si documentare 1846 , ne 
deconspiră, pentru ca nu cumva să uităm vreunul, 
lista, „grupul de prieteni" , cu care are aceeaşi 
„direcţie spirituală" 1848 : Pleşu, Cărtărescu, 
Patapievici, Baconsky, Tismăneanu, Valeriu Stoica, 
Cazaban, Liiceanu + „ş.a.m.d." 1849 , pentru că ea e 
mai lungă... dar aceştia sunt principalii, cei care 
„trebuie reţinuţi". 

77 ■> ■> 

Şi ce să vezi? In aceeaşi pagină 43, după lista 
scurtă (a „tăcerii masonice filosofice"?!), 
Mihăilescu, cel care nu avea, în p. 42, „nici cea mai 
mică participare emoţională la viaţa politică", pentru 
că „avem o clasă politică primitivă, lamentabilă, un 
electorat preponderent manelizat, tabloidizat, 
isterizat şi inconştient" 1850 , adică vorbe. ..în p. 43 
spune despre o faptă concretă: „am votat cu 
Băsescu". Insă nu numai că a votat... ci a şi activat, 
alături de soţia şi prietenii săi, în campania de 
susţinere continuă a lui Băsescu la putere, în 
detrimentul poporului român. 



1844 Idem, p. 42. 

1845 A se vedea: http://www.icr.ro/bucuresti/declaratii-de-avere-fosti- 
angajati/tania-radu-vicepresedinte.html. 

Cartea ca destin. Daniel Cristea-Enache în dialog cu Dan C. 
Mihăilescu, op. cit., p. 43. 
1847 Ibidem. 
1848 Ibidem. 
1849 Ibidem. 
1850 Idem, p. 42. 



193 



Şi pentru că Traian Băsescu, comunist ca şi 
Ion Iliescu, nu are „nimic de-a face" cu comunismul, 
Dan C. Mihăilescu, ca şi prietenii lui, după ce au 
mâncat bani de pe urma lui Iliescu, după ce au primit 
HumanitasuX de la Iliescu si Plesu a fost ministrul lui 
Iliescu, au început să le fie frică de „proiectul 
bolşevizant" 1851 al lui Iliescu şi au ales proiectul 
exterminator al lui Băsescu. 

Labilitatea intelectualului român, când vine 
vorba de relaţiile cu politicul, din ce spune 
Mihăilescu, e una majoră. Schimbă macazul 
lingvistic după cum îl avantajează, de unde şi 
prostituarea avansată a intelectualului român sau 
căderea lui de la principii. 

Regimul Iliescu a fost o linişte sub care 
„colcăiau, pe tăcute, coloniile de ploşniţe" 1852 . 

Insă intervievatul nu ne vorbeşte despre 
regimul Băsescu, deşi el era în funcţie din 2004, ci 
despre „regimul anti-Băsescu", constituit, în fapt, 
dintr-o televiziune şi nişte oameni care au protestat 
în stradă, care fac „gherilă zilnică, au apetit pentru 
linşajul mediatic, [provoacă] tensiune continuă şi 
instabilitate" 1853 . 

Deşi face parte dintre gazetari, Mihăilescu 
pune la zid: „pofta gazetărească de carnagiu" 1854 . 

Şi, deşi nu are „nicio legătură" cu politica, 
Dan C. Mihăilescu are, totuşi, o mare iubire politică: 
şi „cum să nu fiu alături de singurul şef de stat care 
a acceptat să semneze condamnarea oficială a 
comunismului, într-un cor de huiduieli unic în istoria 
parlamentarismului valah". 

Numai că gestul demagogic al condamnării 
comunismului, pe care l-am înţeles din plin după şi 
pe care l-au înţeles şi membrii comisiei Tismăneanu, 
nu 1-a făcut pe „singurul şef de stat care". ..să admită 
şi relaţiile sale profunde cu regimul ateu şi antiuman. 



1851 Idem, p. 43. 

1852 Ibidem. 

1853 Ibidem. 

1854 Idem, p. 44. 



194 



Ci pozează în continuare, într-o fecioară de bordel, 
cu acelaşi râs funambulesc... pe care aşteptăm să-l 
uităm... 

Enache vrea să îl tragă spre al doilea mandat 
al lui Băsescu şi spre participările lui la OTV şi 
TVR. însă Mihăilescu îsi aduce aminte de muzica de 

y 
1 occ 

la 18-20 de ani ai săi , în amestec cu fobiile sale 
„aproape sexagenare": i se pare dizgraţioasă „isteria 
sărbătorilor la noi, demenţiala călcare-n picioare a 
oamenilor în magazine, forfota mocirloasă de pe 

străzi" 1856 . 



Revelion în doi la început de 20 IO 1857 , simte 
că devine „tot mai mizantrop şi agorafob" 1858 , în 
satul românesc se vorbeşte spaniola 1859 , după care 
plonjează în trecut, în Conţeştii de Dâmboviţa, 
literaturizând si idealizând totul 1860 . 

1 S(^ 1 

A plantat livadă la socrul lui ' şi le-a pus 
nume de bărbaţi la 3 mesteceni: Ioachim, Ştefan şi 

Matei 1862 . 

Eugen Negriei persiflează iluzii 1863 . 
Mihăilescu e incapabil structural să conducă 18 4 . 
Ştie ce fel de emisiuni TV face Mitică Popescu: 
burleşti 1 * 65 . 

Deşi ei nu au apărut în lista scurtă, pot fi o 
parte din „ş.a.m.d."-ul lui Dan C. Mihăilescu, pentru 
că se vede vorbind cu ei: Mugur Isărescu, Vintilă 
Mihăilescu, Şerban Sturdza, Ana Blandiana, Ştefan 
Câlţia, Oana Pellea, Sorin Ilfoveanu, Alexandru 
Vlad, Măria şi Costion Nicolescu, Părintele Iustin 
Marchis, Luiza Zamora, Serban Bonciocat 



1855 Idem, p. 44-45. 

1856 Idem, p. 45. 

1857 Ibidem. 

1858 Idem, p. 46. 

1859 Ibidem. 

1860 Ibidem. 

1861 Idem, p. 47. 

1862 Ibidem. 

1863 Ibidem. 

1864 Idem, p. 49. 

1865 Ibidem. 

1866 Idem, p. 50. 



195 



La fel face si Vladimir Tismăneanu sau Mihail 
Neamţu când vor „să se autentifice": dau lista „cu 
prieteni", o listă scurtă, fără să ştii dacă sunt sau nu 
ceva vorbe între ei. 

Insă nu e de ajuns opera, ca să vorbească 
despre tine? Cu ce m-ar ajuta să îmi spun cunoscuţii, 
cu cine m-am întâlnit, cu cine am vorbit la telefon, 
dacă cartea nu are nimic de-a face cu ei, cu cei pe 
care îi cunosc? 



1 QfJl 

Bunicul soţiei , ce a făcut Mihăilescu la tară 

1 Qf.Q 

(listă extinsă) , dar, din cauza „analfabetismului 
său legumicol", a confundat ardeiul gras cu 
cartofii 

Trece de la viaţa la ţară la politică, la „gestica 
si mentalitatea leninistă a lui Iliescu" 1870 . Si în 
primăvara lui 1990, Mihăilescu cică ar fi vorbit 
despre Iliescu ca despre „părintele fondator al şatrei 

1 Q~J 1 

româneşti de azi" . Poate ne dă si sursa/ articolul 
ca atare... într-o viitoare carte... 



Fără să fie numit, Corneliu Vădim Tudor e 
„cel care s-a comportat ca o grădină zoologică 
atunci când a citit Băsescu raportul despre 
condamnarea comunismului" 1872 , deşi protestul şi 
boicotul parlamentar sunt mijloace politice valide, 
practicate peste tot. 

Isărescu, Arafat, Manolescu, Cristian Tudor 
Popescu sunt apreciaţi de Dan C. Mihăilescu 1873 . Cu 
Zigu Ornea se întâlnea la Biblioteca Academiei, la 
sfârşitul anilor '80 1874 . 

Şi după cum se observă, intervievatul dă 
numai nume cu notorietate, nu anonimi, pentru ca 
cititorul să ştie unde să-1 plaseze: lângă cei 
cunoscuţi. Lângă cei care „trebuie apreciaţi". 



1867 Idem, p. 51. 

1868 Idem, p. 53. 

1869 Ibidem. 

1870 Idem, p. 55. 

1871 Ibidem. 

1872 Idem, p. 57. 

1873 Idem, p. 56-57. 

1874 Idem, p. 59. 



196 



Pentru că Cristea-Enache, intervievatorul, ne-a 
spus-o încă din start: această carte „va cunoaşte mai 
multe ediţii si va avea un viitor" . Insă orice carte 
poate avea un viitor, ba chiar foarte-foarte multe 
ediţii, fără a fi mai mult decât o carte banală. 

Enache întreabă despre dreapta şi stânga 

1 QHf. 

politică , iar Mihăilescu îi răspunde că este „un 
elitarist anti-egalitarist" 1877 . Adică el este un elitist, 
care nu suportă republicanismul şi nici regalismul, 
pentru că este „un naţionalist europenizat" 

In p. 62, rândul 2 de sus, apare Patapievici şi 
Omul recent. Pentru că fiecare membru al grupului 
trebuie să amintească, în cărţile şi în apariţiile sale 
în public, despre ceilalţi membri ai grupului şi 
despre ce mai scriu ei. 

In p. 62, după 10 rânduri, apare Andrei Pleşu 
şi Note, stări, zile şi când a fost lansată: 27 aprilie 
2010 si unde: librăria Kretzulescu. Deşi întrebarea 
nu era nici despre Pleşu şi nici despre Patapievici ci 
despre dreapta şi stânga politică. 

Pentru că interviul nu vrea să ne spună nişte 
lucruri neştiute şi neînţelese despre Mihăilescu şi 
despre „marile sale opere de viitor" ci doar să ne 
reinformeze asupra stării de lucruri. Asupra faptului 
că el este dintr-un grup, că ei sunt „uniţi" şi sunt „cu 
Băsescu", că Băsescu e bun şi Iliescu e rău şi restul: 
de umplutură. 

In p. 67 apar „Lojele, [care] s-au resemnat şi 
nu mai au imaginaţie decât pentru neocomunism sau 
diversiuni monarhiste". De ce s-au resemnat? Au 
pierdut ceva? Iar prin diversiunile monarhiste se 
referă cumva la ascensiunea, la nivel public, a casei 
regale româneşti? 

Prima referire la Scriptură şi Pateric: în p. 68. 

In p. 69 aflăm că această carte se putea 
termina în faşă, pentru că Mihăilescu se supărase pe 
Enache. Enache, pentru Mihăilescu, e un „douămiist 



1875 Idem, p. 7. 

1876 Idem, p. 60. 

1877 Idem, p. 61. 

1878 Ibidem. 



197 



1 QHQ 

cinic, pragmatic, negociabil şi adaptabil" ° . Adică 
cameleonic. Insă şi Mihăilescu e la fel, din punctul 
meu de vedere, numai că mai bătrân decât Enache. 
Tocmai de aceea au şi făcut cartea până la urmă: 
pentru că se aseamănă. 

Cine i-a tasat prezenţa lui Mihăilescu în 
Cultura 1 ^ ! Următorii „vinovaţi": C. Stănescu, 

1 SS 1 A 

Teodora Dumitru si Mihai Iovănel . Insă nu asa se 

3 3 

face cultura, cu comentariu critic? Cum să te 
torpileze nişte observaţii ale unora, dacă ele nu sunt 
adevăruri în tine si în scriitura ta? 

3 

Resentimentele lui Buzura 1882 ...iar la p. 74 îi 
reaminteşte lui Cristea-Enache că ar fi fost mai bine 

3 

„50 de întrebări cu 30 de zile termen de predare a 
răspunsurilor", decât un dialog care trenează şi care 
e o surpriză continuă. 

Insă lipsa de aşteptări mari a grupării lui 
Mihăilescu e observabilă de la mile depărtare. Nu 
aşteaptă nicio apariţie fulminantă în literatura 
română, nicio somitate a creaţiei, ci numai să mai 
scoată, unul-altul din grupare, câte o carte mică şi să 
vorbească, cu toţii, despre ea. Cam astea sunt marile 
aşteptări de tip Humanitas... sau să mai ia cineva un 
premiu Nobel ca să îl traducem în română... 

Dan C. Mihăilescu îsi mărturiseşte 

3 3 

narcisismul 1 ^ 3 , îl acuză pe Daniel Cristea-Enache că 
vrea să îl facă un „subordonat" 1884 , îşi editează în 
carte articole publicate în altă parte , lucru care nu 
se face într-un dialog, unde trebuie să răspunzi 
punctual iar dacă vrei să te autocitezi nu trebuie să 
dai tot textul ci doar ideea...în p. 83 dă nume de 
autori, care au scris din „egofilie memorialistică", 
este obsedat de „autenticitate şi exfoliere" l de sine 



1879 Idem, p. 71. 

1880 A se vedea: http://revistacultura.ro/. 

Cartea ca destin. Daniel Cristea-Enache în dialog cu Dan C. 
Mihăilescu, op. cit., p. 71. 

1882 Idem, p. 71-72. 

1883 Idem, p. 76. 

1884 Idem, p. 77. 

1885 Idem, p. 78-81,98-101. 

1886 Idem, p. 84. 



198 



dar cade în penibil, vorbind despre lucruri care nu îşi 
au rostul decât într-o carte cu tătisme la buza 
şanţului: cum aştepta Cioculescu sau Nichita 
Stănescu să îsi ia banii de la casieria Uniunii 
Scriitorilor sau despre cum, lui Dan Zamfirescu, 
într-o iarnă, i-au căzut din buzunar „mai multe sute 
de lei mototolite" 1887 . 

Lui Plesu nu i-a căzut nimic? Lui Cărtărescu? 
Lui Liiceanu? Celor din grup?... 

Cu alte cuvinte, nu eşti credibil dacă îi pui în 
lumină proastă pe cei pe care nu îi stimezi şi îi 
albeşti pe prieteni. 

In p. 85, Mihăilescu ne dă lista celor pe care i- 
a vizitat... acasă. Lista conţine 61 de nume... 

După care, în finalul aceleiaşi pagini, ne spune 
despre cele „peste două sute de vizite pe an", primite 
în casa sa din strada Câmpineanu. Ne dă iarăşi 
câteva nume. ..ca să ne spună, în p. 86, că „Nedelciu, 
Cărtărescu, Lefter, Agopian, Andrei Corbea, Mihai 
Dinu Gheorghiu, Val Condurache şi nu mai ştiu 
cine", veneau pe la el atât de însetaţi. ..„de se termina 
butelca de votcă numai cât ai zice DRP". 

Pe scurt: despre toţi aceştia ar putea „să îi 
ofere" intimităţi lui Enachc.dar el nu îl întreabă 
despre ei. Asta ca să înţelegem ce dimensiune 
formativă are memoria culturală a lui Mihăilescu. 

1 OQO 

După cele 3 stadii ale sale ca cititor , 

i OQQ 

intervievatul ne vorbeşte despre Ioan Alexandru 
Apoi despre fiica sa, Ana, 1-a cunoscut pe Părintele 
Sofian Boghiu 1890 , pentru ca în p. 103 să ne dea o 
listă a turnătorilor literari, dându-ne impresia că el 
„nu a colaborat" cu Securitatea... dar nici vreun alt 
membru al grupului său. 

Pentru că, între turnători/ colaboratori, îi înşiră 
doar pe Caraion, Vornicu, Eugen Uricaru, 
Bartolomeu Anania, Dan Zamfirescu, Sorin-Roşca 
Stănescu etc. 

1887 Ibidem. 



1888 Idem, p. 89-95. 

1889 Idem, p. 92-95. 

1890 Idem, p. 94. 



199 



în p. 102: „pianotau" iar în p. 105: „casa lor 
era trufată cu microfoane". Adică îşi caută câte un 
cuvânt la pagină prin care să ofere senzaţia falsă a 
unui insondabil lingvistic. 

Deşi Flacăra lui Adrian Păunescu era locul în 
care „şi-au găsit loc tot soiul de oameni „cu 
bube"" 1891 , Tania Radu, soţia lui Mihăilescu, lucra 
acolo, şi îl publică pe Octavian Paler, 
indezirabilul 1892 . 

Şi pentru că Securitatea nu face rating la 
liceeni, iar Enache vrea să vândă cartea în primul 
rând la liceeni, îl întreabă pe Mihăilescu despre 
„prietenul adevărat" 1893 . La care acesta răspunde că a 
rămas un licean mA . Iată răspunsul standard, care te 
face pe gustul cititorului telenovelist! 

După care Mihăilescu se întoarce spre 
„prietenul" Pleşu, care i-a mărturisit, din pură 
coincidentă, la lansarea Omului recent la Muzeul 
Ţăranului Român, că Horia Roman Patapievici e 
,,prietenul" lui 1895 . 

Lucru important de reţinut, pentru că Pleşu 
„nu credea că-şi va mai face vreodată un prieten 
după anii liceului şi facultăţii" 1896 . Şi astfel, 
Patapievici, este excepţia din viaţa lui Pleşu, care nu 
are decât un singur prieten recent: pe Patapievici. 

Şi în p. 109 Dan C. Mihăilescu îşi recunoaşte 
„histrionismul său deşănţat", adică faptul că e un om 
duplicitar. Insă, în acelaşi timp, începe să-şi 
enumere prietenii, cei „câţiva" 1897 . 

Primul său prieten a fost Dan Arsenie, pe la 
16-22 de ani, alături de Cristian Moruzan . In 
facultate s-a împrietenit cu Marian Popescu, Teodora 
Stanciu şi Christian Crăciun 1899 . Şi după alte două 
nume fără vizibilitate, apar numele „pe stil nou", 

1891 Idem, p. 107. 

1892 Ibidem. 

1893 Idem, p. 109. 

1894 Ibidem. 

1895 Ibidem. 

1896 Ibidem. 

1897 Ibidem. 

1898 Ibidem. 

1899 Idem, p. 109-110. 



200 



primul „prieten" fiind Gabriel Liiceanu, al doilea 
Pleşu, al treilea Patapievici, plus alţi 29 numiţi şi 
„mulţi alţii" nenumiţi, rezumându-se doar „la breasla 
literară" 1900 . Pentru că orgoliul breslei literare trebuie 
ostoit în această carte. ..şi nu trebuie pomeniţi toţi 
vecinii de bloc, de liceu, de curte, de etc. 

Insă de ce sunt „pe stil nou" prietenii de la 
Liiceanu încoace? Şi cum a ajuns Mihăilescu să facă 
parte din stilul nou sau cum s-a format gruparea 
stilului nou, numai din oameni adânc înrădăcinaţi în 
mentalitatea comunistă? Nu cumva gruparea 
literară pe stil nou are aceeaşi mamă cu gruparea 
capitaliştilor pe stil noul 

Enache îl întreabă despre obiectivitatea 
criticului literar 1901 iar Mihăilescu îi vorbeşte despre 
trecerea lui de la poezie la critică 1902 . 

Intervievatul spune despre sine: „sunt obsedat 
de persoana mea, de dilemele, reveriile şi fixaţiile 
mele, acaparat de jubilaţia trăirilor personale" 1903 . 

Insă din scrisul său rezultă că e obsedat de 
faptul de a se construi la nivel lingvistic, de a epata, 
de a fi considerat altfel decât este. 

Manolescu si Plesu sunt „critici artişti", care 

3 3 ~~ 3 7 

te îmbie cu „farmecul estetic" 1904 . Dar obiectiviştii 
Maiorescu, Vianu, Cioculescu, Piru şi Ion Bogdan 
Lefter au adus „un spor bine-venit de exactitate" 1905 
fără să aibă farmecul celor doi, amintiţi anterior. 

™ 3 

Adică criticul trebuie să te farmece prin subiectivism 
debordant, să îţi spună basme dar nu să facă 
comentarii directe şi organice pe texte. 

De la p. 113 începe lista duşmanilor săi 
literari. Primul: Ion Bogdan Lefter, cu care se 
cunoştea din anii '80. Al doilea: Marin Mincu 1906 , 



1900 Idem, p. 110. 

1901 Idem, p. 111. 

1902 Idem, p. 111-112. 

1903 Idem, p. 112. 

1904 Idem, p. 113. 

1905 Ibidem. 
1906 Ibidem. 



201 



care l-a siderat prin aceea că a cerut o recenzie 
pentru ca să-ifacă o recenzie 1907 . 

Paul Cernat l-a întristat prin cronica lui la voi. 
3 din Literatura română în postceauşism dar şi prin 
recenziile la cărţi ale lui Patapievici şi 
Cărtărescu 1908 . 



In p. 115 Mihăilescu vorbeşte despre anul 
1995 ca despre anul în care „au intervenit definitiv 
afilierile de politică literară"". De politică literară 
sau de politică-politicăl Pentru că e vorba de anul în 
care se pregătea campania electorală a lui Emil 
Constantinescu, care a devenit preşedinte pe 29 
noiembrie 1996. 

In p. 117 ne vorbeşte despre „frica de 
enciclopedismul şi sincronismul european", 
manifestată faţă de „generaţia tânără", din care făcea 
parte Eliade şi Noica. Nu cumva frica aceasta, faţă 
de oamenii proteici, o trăieşte şi gruparea literară pe 
stil nou din care face parte şi Dan C. Mihăilescu? 

„A ebluisat" în p. 118. 

Optzeciştii sunt la putere şi începe cu 
Hurezeanu si termină cu Ioan T. Morar 1909 . 

In p. 122 nu se poate abţine şi îi spune lui 
Enache, de la care aşteaptă Istorie literară 1910 , cum a 
fost remarcat de Manolescu cu sintagma: „cel mai 
bun cronicar literar contemporan". 

A. 

In aceeaşi pagină, Cărtărescu e desemnat de 
Mihăilescu drept „locomotiva" optzecismului şi pe 
Marta Petreu o vede ca împlinită eseistic 1911 . 

a. 1 Q 1 9 

începe să trăiască „senzaţia bătrâneţii" , 
datorită lui Dinescu merge cu Liviu Ioan Stoiciu în 
Serbia 1913 , la Paris, în octombrie 1990, a mers pentru 
că l-a trimis Pleşu 1914 şi atunci l-a cunoscut pe 



1907 Idem, p. 114. 

1908 Ibidem. 

1909 Idem, p. 120. 

1910 Idem, p. 121. 

1911 Idem, p. 122. 

1912 Idem, p. 123. 

1913 Idem, p. 127. 

1914 Idem, p. 128. 



202 



Cioran, i-a cunoscut pe soţii Lovinescu şi pe Mircea 
Iorgulescu 1915 . 

în 1995 a fost la Viena 1916 ...şi aici, în p. 129, 
avem lista de ieşiri în străinătate: Praga, Lisabona, 
Frankfurt, Florenţa, Veneţia, Sienna, Amsterdam, 
Bruges, Lille, Delft, Geneva, Zurich... 

Interviul devine jurnal, pentru că aşa se petrec 
lucrurile când îl scrii si nu îl vorbeşti. 

A. 

In p. 130 avem lista celor care suferă, crede 
Mihăilescu, de păltinişofobie. Şi printre ei sunt: 
Cistelecan, Rogozanu, Pecican, Laszlo Alexandru. 

In p. 131 suntem în noiembrie 2011. In p. 133 
începe sărăcia sub comunism. 

Insă la comerţ exterior, unde a lucrat între 
1977- 1980 1917 , nu a avut parte de colaborare 
cu. ..Securitatea? 

Din 1991 a scris, împreună cu soţia, la 
Cotidianul iar Tania era şi colaborator la Europa 
Libera 91 *. 

In p. 140 revine verbul a prefira. Iar în p. 142 
înţelegem de ce Mihăilescu a vorbit despre 
histrionismul său (ca şi când ar fi ceva de bine): 
pentru că a vorbit despre el, în aceşti termeni, la o 
emisiune TV, Andrei Plesu. 

/\ 1 Q 1 Q 

Ii place să facă nu să aibă , s-a lăsat de 
fumat 1920 , pagina 145 a scris-o pe 25 decembrie 
2011, nu-i plac „vajnicii nostalgici ai 
egalitarismului" 1921 , s-a simţit depersonalizat la 
Institutul Călinescu şi a devenit membru al 
Uniunii Scriitorilor în 1990 1923 . 

Cristea-Enache se declară de stânga şi îl 
declară pe Mihăilescu de dreapta 



1924 



1915 Ibidem. 

1916 Idem, p. 129. 

1917 Idem, p. 134. 

1918 Idem, p. 135. 

1919 Idem, p. 143. 

1920 Ibidem. 

1921 Idem, p. 149. 

1922 Idem, p. 151. 

1923 Idem, p. 152. 

1924 Idem, p. 158. 



203 



Iar Mihăilescu, cel „de dreapta", care nu suflă 
niciun cuvânt despre masacrarea României de către 
regimul Băsescu, găsea în 2011 că este „comic- 
fantezist" cuplul politic Ponta-Antonescu 1925 . 

Protestele din Piaţa Universităţii, din 2012, 
sunt pentru Dan C. Mihăilescu, nu strigătele de 
indignare ale unei naţii minimalizate şi batjocorite, 
ci: Jegoasele mitinguri din ianuarie-februarie" 1926 . 
Acestea sunt sentimentele celui care a rămas cu 
sufletul la Athos...dar nu simte drama României. 

Şi e normal să vorbească despre „circăreala 
grobiană în care s-a decapitat ICR-ul" , pentru că 
atunci a fost dată afară soţia sa de la ICR, unde 
ocupa un post politic... 

„Socialisto-liberalii", care „au dat foc" 
României prin aceea că au vrut să-l suspende pe 
Băsescu, adică gestul lor de a-l suspenda, e 
comparat de Mihăilescu, nici mai mult şi nici mai 
puţin, decât cu ce a făcut Ceauşescu la revoluţie: a 
tras cu tunurile. 

Deci nu e un simplu gest democratic 
referendumul ci o catastrofă. De unde se vede cât de 
uşor se schimbă percepţia lui Mihăilescu faţă de 
cineva anume, dacă la mijloc stau...£ara/...şi nu 
cărţile. 

Pagina 161 e scrisă pe 14 decembrie 2012. Şi 
atunci credea că România va avea parte de „ani de 

1 QTQ 

haos dureros" , fără să spună nimic despre 
îndatorarea României sub Băsescu. 

Nu-i place „apolitismul" de tip Eugen 
Simion 1929 . Patapievici la ICR a fost „de bine", pe 
când „voinţa dictatorială a USL, prin intermediul lui 
Andrei Marga" 1930 , „a distrus" totul. Şi ceilalţi 
membri ai grupării lui Mihăilescu au aceeaşi poziţie, 
aşa că această carte poate fi trasă la xerox şi pusă pe 
seama oricăruia dintre ei. 



1925 Idem, p. 159. 

1926 Idem, p. 160. 
1927 Ibidem. 

1928 Idem, p. 161. 

1929 Idem, p. 162. 

1930 Idem, p. 163. 



204 



Scrie „dintr-un jet" dar face digresiuni 1931 . Iar 
prima care 1-a mustrat pentru „stilul fandosit" a fost 
Magdalena Bedrosian, în 1982 şi i-a spus că trebuie 
să ajungă la stilul lui Noica: „laconic dar 
poematic" . Pentru asta însă nu trebuie să fii 
histrion, adică duplicitar... 

„Fostului poet acneic" nu îi plac notele de 
subsol 1933 , adică munca asiduă. Dar consideră că 
textele lui sunt cizelate „ca lama de brici" 1934 . 

Cizelate din punct de vedere estetic sau 
ideatici Eu cred că estetic... Pentru că în această 
carte, până acum, nu am văzut gândire... 

La bloc în Balta Albă 1935 , nu-i place filmul şi 
nici marea dar are pasiune pentru munte şi teatru 1936 , 
conştiinţa „fizicului ingrat" 1937 , urarea îngăduirii în 
căsătorie 1938 , despre limbajul sexual 1939 iar în p. 191 
e în ianuarie 2013. 



Lui Cristea-Enache, care are blog 1940 , nu-i 
place „deloc" blogosfera, dar îi place 
Facebookul 1941 , că acolo nu trebuie să scrie ci doar 

1942 

sa pună poze 

Problema e că şi pe blog şi pe Facebook, 
Enache nu e scriitor ci publicitator. Şi-a publicitat 
emisiunile pe blog şi asta e tot! Nu lucrează pe 
gratis. ..cu publicul larg. Poate că nu îl duc puterile... 

Bianca Cernat a fost şi „mai otrăvită" 1943 decât 
soţul ei în comentariul la cartea lui Mihăilescu 
despre Athos, dar l-a apărat Sorin Lavric cu 



1931 Idem, p. 169. 

1932 Idem, p. 170. 

1933 Ibidem. 

1934 Idem, p. 171. 

1935 Ibidem. 

1936 Idem, p. 173. 

1937 Ibidem. 

1938 Idem, p. 176. 

1939 Idem, p. 181-184. 

1940 A se vedea: http://www.cristea-enache.ro/. 

Cartea ca destin. Daniel Cristea-Enache în dialog cu Dan C. 



Mihăilescu, op. cit., p. 193. 
1942 A se vedea: https://www 
Cartea ca destin. Da 
Mihăilescu, op. cit., p. 197. 



1942 A se vedea: https://www.facebook.com/danielcristeaenache. 

Cartea ca destin. Daniel Cristea-Enache în dialog cu Dan C. 



205 



„înduioşătoare furie" 1944 . însă nici „dinspre BOR [nu 
i-a venit, la aceeaşi carte,] o blagoslovire în revistele 
de specialitate" 1945 dar a dialogat cu Costion 
Nicolescu la emisiunea lui Bucuroiu 1946 . 

însă şi Pleşu a avut parte, „dinspre stânga, [de] 
grimase de greaţă, ricanări orale sau atacuri 
piezişe" 1947 . 

însă, „dinspre stânga", „atacurile" vizează pe 
cei care s-au înfrăţit cu Băsescu în detrimentul 
poporului român... şi, mai puţin, parabolele 
evanghelice, pe care, şi aşa domnul Pleşu nu are 
competenţa să le comenteze... 

A văzut doar că se vinde cartea religioasă... şi 
de aceea a încercat să îşi rotunjească banii cu o altă 
carte „religioasă", dumnealui fiind istoric de artă la 
origini şi nu filosof sau teolog. 

Mihăilescu se teme de faptul că oricine poate 
schimba datele tale în Wikipedia 1948 , îl îngrozeşte 
„anonimatul de pe forumuri" 1949 , îl înnebuneşte 
exhibiţionismul de pe Facebook 1950 , îl foloseşte pe 
,,concoctat"(?) în p. 201, a fost „dezarticulat de 
tânăr" ca şi Cărtărescu 1951 , despre care spune că are 
„o minune de imaginaţie, energie fabulatorie şi 
realism cât încape" 1952 . 

însă Andrei Pleşu, în aceeaşi pagină 210, e 
„muşcat de preoţimea ortodoxă că dă prea multe 
citate din catolici şi protestanţi", când „ortodoxia 
valahă n-a dat nici 1% din exegeza problemei" 1953 . 

Dar în ce constă gândirea lui Pleşu referitoare 
la parabole, dacă dă citate prea multe? 

Bibliografie ortodoxă exegetică românească la 
Scriptură există... şi se poate înmulţi continuu. Cu 
smerenie şi abnegaţie. însă dacă faci o exegeză ca să 
dai lecţii de pretinsă superioritate, mai bine n-o mai 

1944 Ibidem. 

1945 Ibidem. 

1946 Ibidem. 

1947 Idem, p. 198. 

1948 Idem, p. 199-200. 

1949 Idem, p. 200. 

1950 Ibidem. 

1951 Idem, p. 208. 

1952 Idem, p. 210. 

1953 Ibidem. 



206 



faci. Pentru că exegeza este o învăţare smerită a 
membrilor Bisericii, din experienţă, şi nu un scuipat 
în obraz. 

In aceeaşi pagină 2 1 e deplânsă şi situaţia lui 
Liiceanu şi Patapievici, care „n-au avut parte de 
niciun comentariu adecvat la Sein und Zeit şi, 
respectiv, cartea despre Dante". De ce nu şi-au 
comandat vreunul? La câţi „ucenici" au... poate se 
găseau 10-15 să le scrie elogii. Mai nou aşa am 
văzut că procedează: se adună câţiva „ucenici" de-ai 
lor şi fac o carte „in memoriam". 

Despre ce a întrevăzut la Athos 1954 , 
cameleonicul Enache subliniază si el că Liiceanu si 
Plesu sunt „intelectuali străluciţi" 1955 si îl întreabă, 

,77 J s 7 

abrupt, pe Mihăilescu, dacă crede în Dumnezeu 1956 . 

Insă Mihăilescu crede dar nu prea suportă 
Biserica: o traducere a primului paragraf din p. 213. 

L-a cunoscut pe Arhim. Ioanichie Bălan şi a 
vorbit cu IPS Antonie Plămădeală în casa lui Savin 
Bratu 1957 . S-a luptat cu necredinţa din el 1958 . ..şi acum 
e „un ortodox", care priveşte „totul din afara 
zidurilor [Bisericii], [a] normelor, [a] 
obligaţiilor" 1959 . „Un ortodox" fără Biserică... 

A. 

Insă Enache îl asigură pe Mihăilescu de faptul 
că lumea îl iubeşte. Şi, totodată, că lumea vrea să 
ştie ce tot discută ei în această carte 1960 . 



Diferenţa dintre Polirom şi Humanitas în p. 
226. 

In p. 229, Mihăilescu spune că a colaborat cu 
Liiceanu din mai 1991, publicitându-i cărţile editate 
în suplimentul Cotidianului, adică în Litere, arte & 
idei. 



1954 Idem,p.211. 

1955 Ibidem. 

1956 Idem, p. 212. 

1957 Idem, p. 215. 

1958 Idem, p. 216. 

1959 Idem, p. 218. 

1960 Idem, p. 225. 



207 



A 1 Q^ 1 

II onorează că e „grăj darul lui Liiceanu" 
Expresia îi aparţine lui Goma 1962 . 

In p. 239, Mihăilescu mărturiseşte că făcea 
critică literară în suplimentul literar al Cotidianului 
fără să se gândească la publicul cititor. Făcea 
critică... pentru criticii literari. 

La fel face şi acum: nu scrie pentru liceeni sau 
studenţi, pentru cumpărătorii de carte, pentru 
iubitorii de critică literară... ci pentru cei care au ifose 
în materie de carte. 

S-a ocupat, la facultate, cu supervizarea 
strânsului de sticle goale, hârtie şi deşeuri textile 1963 
si a devenit membru UTC si PCR dintr-o 
„naturaleţe" şi cu o „iresponsabilitate" 19 4 care l-au 
propulsat spre normalitate. 

Căci la fel i-a spus şi maică-sa: partidul te face 
să ai „meserie cumsecade" 1965 şi dacă eşti comunist, 
atunci eşti „un patriot cinstit" 1966 . 

Despre cum s-a întâlnit, ca student, cu Nicu 
Ceauşescu 1967 . Despre Mihai Moraru şi vinul său 
„puterea ursului" aminteşte în p. 249. Şi tot acolo şi 
despre „doamna Buşulenga, [care] avea deja în vizor 
etalarea curcubeului Ion Iliescu pe cerul patriei". 

Radu Câmpeanu i s-a părut „dubios dintru 
început" 1968 . Aidoma lui şi Quintus şi Amedeo 
Lăzărescu 1969 . 

Din nou a „concocta" 1970 , Ion Raţiu e „primul 
adevărat politician" 1971 pe care 1-a întâlnit şi care 
locuia „pe Armindeni 4, unde locuise cândva 
Dimitrie Guşti" 1972 . 



1961 Idem, p. 230. 

1962 Idem, p. 229. 

1963 Idem, p. 243. 

1964 Ibidem. 

1965 Idem, p. 245. 

1966 Ibidem. 

1967 Idem, p. 246-247. 

1968 Idem, p. 252. 

1969 Ibidem. 

1970 Idem, p. 253. 

1971 Ibidem. 

1972 Idem, p. 254. 



208 



De la Emil Constantinescu, care, se pare, că 
nu a ajutat grupul prea mult sau nu atât pe cât s-ar fi 
aşteptat, Mihăilescu a rămas „cu imaginea unei 

1 Q7^ 

acreli inexplicabile" 

Insă, în comparaţie cu Prof. Constantinescu, 
care era „aţos" 1974 , Dan C. Mihăilescu a fost 
„acaparat numaidecât prin directeţe, prin firescul 
abordării" 1975 , de căpitanul de navă Băsescu. 

Pentru că Băsescu, la decorarea lui Cărtărescu, 
l-a învăluit „în râsul lui irezistibil" şi l-a turmentat 
(ambele verbe sunt ale intervievatului) „cu o 
fermecătoare formulă dinesciană: „ce faci, dom 'le, 
pe-aici?!"" 1976 . 

N-a putut să-i reziste acestui preşedinte din 
popor, care „învăluie" cu „surâsul" lui. ..şi atrage 
prin vorbirea lui „fermecătoare". Iţi vine să crezi că 
vorbeşte despre un alt preşedinte... Şi, cu siguranţă, 
şi-a imaginat pe altcineva când a scris această 
pagină. 

In p. 257, Adrian Papahagi i-a luat faţa lui 
Mihail Neamţu, pus în coadă, în coada listei „mai 
tinerilor săi confraţi", la care se uită „cu sinceră 
admiraţie". Lista „tinerilor confraţi" e formată din 6 
nume: Theodor Baconsky, Cristian Preda, Mihai 
Răzvan Ungureanu, Sever Voinescu, Adrian 

1 077 

Papahagi şi Mihail Neamţu . Ce au făcut cei 6 de- 
au meritat să intre în gruparea pe stil noul 

Iar ei, cei 6, spune, în mod criptic, Dan C. 
Mihăilescu, „au intrat în Joc, plănuindu-şi inserţia în 
Sistem" 191 *. 

Care e jocul şi cum intri în sistem? Te bagă 
Băsescu, cel cu învăluire la intelectuali? Te bagă 
Liiceanu, cel cu Humanitas luminoşi Te face o rotiţă 
„tăcerea masonică filosofică"? Altcineva?! Poate ne 
va spune într-o altă carte... 



1973 Idem, p. 256. 
1974 Ibidem. 
1975 Ibidem. 
1976 Ibidem. 

1977 Idem, p. 257. 

1978 Ibidem. 



209 



După ce mărturiseşte că a sperat „în rolul 
mediator, coagulant, al lui Valeriu Stoica" 1979 , 
Mihăilescu ne face „o surpriză": încă de pe când 
Theodor Baconsky era ambasador în 
Lisabona.. .dumnealui 1-a văzut preşedinte al 
României în 2014 1980 ... 

Insă şi pe Daniel, pe intervievator, Dan îl 
curtează sagace, ridicându-1 la rangul de „critic 
atotcuprinzător" mi . 

Daniel îl întreabă despre prezidenţiabilul lui 
2014 . Iar Mihăilescu îl preferă pe Baconsky în 
locul lui Becali, Vădim, Crin, DD, Voiculescu and 
co., deşi ştie foarte bine că doar Crin Antone seu este 

7 5 5 

prezidenţiabilul USL 1983 . 

Mihăilescu vituperează continuu sistemul. ..dar 
nu şi pe cei care conduc sistemul. De aceea, Raed 
Arafat este băiatul bun al sistemului de 
urgenţă 1984 ... însă din cauza umilirii lui au ieşit 
oamenii în stradă şi au apărut „jegoasele" proteste. 



Pe Bălăceanu-Stolnici refuză să-1 mai vadă 



1985 



Mihăilescu a suferit două infarcte 1986 , îl numeşte pe 
Enache, în prima pagină a postfeţei, un „caietist" al 
lui Eugen Simion 1987 şi între p. 287-302 ne oferă 
câteva poeme de-ale sale, care au calităţi „dincolo de 
estetic" 1988 . în traducere: îi e ruşine cu ele. 



89. Din memoriile ÎPS Bartolomeu Anania 



Ediţia primă, ediţia 2008, are 691 p. 1989 . Şi 
autorul îşi începe cartea cu mărturia că nu a ţinut 
niciodată un jurnal 1990 . De aceea memoriile sale sunt 



1979 Idem, p. 258. 
1980 Ibidem. 

1981 Idem, p. 259. 

1982 Idem, p. 258. 

1983 Idem, p. 259. 

1984 Idem, p. 263. 

1985 Idem, p. 264. 

1986 Idem, p. 265. 

1987 Idem, p. 275. 

1988 Idem, p. 285. 

1989 Valeriu Anania, Memorii, Ed. Polirom, Iaşi, 2008, 691 p. 

1990 Idem, p. 7. 



210 



incomplete, scrise în grabă (semnate la Detroit, în 9 
mai 1974) 1991 şi au fost păstrate într-o bancă 
(probabil americană) până în 2001 1992 . 

Prima amintire e din vara lui 1941 1993 . Devine 
chelner după terminarea seminarului 1994 ... unde 
observă că nemţii lui Hitler beau „din plin bere 
amestecată cu coniac" 1995 . 

Fuma, pantofii îi erau stricaţi, scria la o 
revistă 1996 ... şi vede pe stradă convoiul funerar al lui 
Horia Codreanu 1997 . 

Pe viitorul mitropolit nu îl mai interesa 
„politica legionară", pentru că fratele său se afla în 
puşcărie pentru instigare la omor l99S . 



însă la 15 ani, pe când era seminarist, a fost 
recrutat în Frăţia de Cruce 1999 . De către cine? De 
către „un elev mai în vârstă decât mine" 2000 . Care 
avea un limbaj ideologic, din câte observ în p. 11, 
identic cu al celor care încearcă astăzi, la nivel 
online, să ne arate „binefacerile" extremismului 
religios. 

Şi iată cum, în mod ironic, descrie ÎPS 
Bartolomeu întreaga persuasiune asupra sa a 
elevului mai în vârstă: îmi „vorbise îndelung şi cu 
tact despre soarta nenorocită a ţării, roasă până'n 
măduvă de stricăciunea partidelor politice, despre 
apariţia Căpitanului inspirat de Arhanghelul Mihail, 
despre lupta lui cea sfântă pentru mântuirea 
neamului de sub ghearele jidanilor şi jidoviţilor, 
despre trebuinţa imperioasă a unei regenerări 
morale prin cultivarea credinţei în Dumnezeu, a 
cinstei, onoarei, eroismului continuu şi spiritului de 
sacrificiu, despre elita legionară, selecţionată din tot 
ce are neamul mai bun, despre rolul mesianic al 

1991 Idem, p. 8. 

1992 Idem, p. 7, n. 1. 

1993 Idem, p. 9. 
1994 Ibidem. 
1995 Ibidem. 
1996 Ibidem. 

1997 Idem, p. 10. 

1998 Ibidem. 

1999 Idem, p. 11. 

2000 Ibidem. 



211 



românismului printre seminţiile pământului" 2001 . 
Insă, în acelaşi timp, că ea este „o organizaţie 
secretă, conspirativă... în care sunt chemaţi şi primiţi 
decât cei destinaţi să devină legionarii de mâine ai 
Căpitanului" 2002 . ' 

L-a gâdilat orgoliul de a face parte din 
„elită".. .şi a depus jurământul pe 25 martie 1936 2003 . 
Pe câmpul Cotroceanca toţi se regăsesc 
îmbrăcaţi... în cămaşă verde 2004 . Şi după ce se leagă 
„să nu trădeze niciodată Legiunea şi Căpitanul" 2005 , 
Valeriu primeşte „săcuşorul cu pelin, pe care avea să 

■ j i v, ,',2006 

şi-l coase la cingătoare 

Şi pentru că l-a pedepsit „camaradul Grecu" 
să nu mănânce în Săptămâna Mare, a leşinat, de 

9007 

Paşti, la Biserica Bazilescu 

Autorul mărturiseşte că nu avea vocaţie 
„mistică şi nici ostăşească" 2008 . Despre lipsa vocaţiei 
mistice şi la bătrâneţe a vorbit Eugeniei Vodă, în 
interviul de la Profesioniştii. 

Insă a fost în Frăţia de Cruce si între „1938- 
1939, după asasinarea lui Corneliu Codreanu, când o 
asemenea activitate era extrem de primejdioasă" 2009 . 

In p. 14, mitropolitul nostru vorbeşte despre 
generaţia lui, de la seminar, ca despre o generaţie 
filogermană şi antisemită, naţionalistă şi radicală. 

Dar Frăţia de Cruce, care „pretindea că nu 
face politică, ci doar educaţie" 2010 pentru tineretul 
român, „ca orice extremă, cultiva o atitudine 
sectară, exclusivistă" 2011 , lucru care se vede până azi 
în persoanele, puţine, care o mai trăiesc sau în cei 
care vor, în mod utopic, să o reinventeze. 



2001 Ibidem. 
2002 Ibidem. 

2003 Ibidem. 

2004 Idem, p. 12. 

2005 Ibidem. 

2006 Ibidem. 

2007 Idem, p. 13. 

2008 Ibidem. 

2009 Ibidem. 

2010 Idem, p. 14. 

2011 Ibidem. 



212 



Şi extremismul legionar consta în faptul, 
subliniază autorul, că „tot ceea ce e în afara Legiunii 
sau împotriva ei e rău, corupt" 2012 . 



Valeriu avea „o idee foarte vagă" despre 
comunism . Nu ştia prea multe nici despre 
francmasonerie sau iudaism 2014 . Dar ştia despre evrei 
că sunt „duşmanii numărul unu ai Neamului" x , 
deşi el, născut în Oltenia, nu prea văzuse evrei 2016 . 

Primeşte un premiu de 5 mii de lei de la 
generalul Dombrovski, primarul Bucureştiului...doar 
pentru poezia Drapelul 2011 '. 

In iunie 1939 a primit medalia „Meritul 
Cultural", din mâna regelui Carol al II-lea, care era 
„poreclit „Berilă", asasinul Căpitanului" 2018 . 

Datorită organizaţiei Straja Ţării 2019 , Valeriu 
primea „o bursă lunară de la preotul profesor 
Grigore Cristescu, fost cândva legionar şi devenind 
apoi „trădător"" 2020 . 

Camarazii îl numeau pe Valeriu: „escrocul", 
spus admirativ 2021 . 

în vara lui 1940 a dat lecţii copiilor bogaţi 2022 . 
Când a abdicat regele, el deja îşi arsese cămaşa 
verde 2023 . însă mitropolitul foloseşte în p. 16 
sintagma „mântuirea Neamului" şi ne povesteşte 
despre cum a muncit, în vara lui 1937, „în tabăra 
legionară de la Drăgăşani" 2024 . 

Pe Calea Victoriei îl întâlneşte pe Mihale, 
consătean cu el şi curvarul satului, care „răspândise 



2012 Ibidem. 
2013 Ibidem. 
2014 Ibidem. 

2015 Ibidem. 

2016 Ibidem. 

2017 Idem, p. 14-15. 

2018 Idem, p. 15. 

2019 Organizaţie paramilitară a tineretului din Regatul României, de 
inspiraţie fascistă, creată în 1935 de regele Carol al II-lea pentru a 
combate influenţa nefastă a Gărzii de Fier asupra tineretului românesc. A 
se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Straja_%C8%9A%C4%83rii. 

2020 Valeriu Anania, Memorii, ed. cit., p. 15. 

2021 Ibidem. 

2022 Ibidem. 

2023 Idem, p. 16. 

2024 Ibidem. 



213 



prin sat o blenoragie care a ucis o femeie 
măritată" 2025 si care acum devenise si 

! , • 2026 

el. ..legionar 

Şi când a văzut că până şi Mihale a devenit 
„legionar", mitropolitul spune: „m'am dus acasă, am 
dezbrăcat cămaşa verde şi din ziua aceea n 'am mai 
pus-o niciodată''' 2021 . 

9098 

Ştia să schieze . Marele cutremur din 10 

9090 

noiembrie... în care s-a prăbuşit blocul Carlton 

90^0 A 

Ajunge cu Mioc în Banatul sârbesc . In p. 
21 are pistol. Şi trage cu el în văzduh de 
Bobotează 2031 . 

Când se întoarce din Iugoslavia află că 
„fuseseră asasinaţi Iorga şi Madgearu, deţinuţii 
politici de la Jilava, că între cei doi lideri existau 
tensiuni şi că o oarecare tensiune exista şi între 

90^9 

Horia Sima si bătrânul Codreanu" 

Primeşte aprobare pentru a scoate revista 
Dacia 2033 , care se va numi Dacia Rediviva 2034 . 
Nichifor Crainic era pe atunci ministru 

La cimitirul Pătrunjelu îl aude vorbind pe 
„bătrânul Codreanu" . Insă de acolo Valeriu e 
săltat de poliţie 2037 . 

90^8 

E dus la închisoarea Malmaison . Aici, ziua, 
se lupta cu muştele iar noaptea cu puricii 2 . „Purici 
de cal" 2040 . 

A fost calificat drept legionar în timpul 
anchetei 2041 . Pentru că „bătrânul Codreanu... dusese 



2025 Idem, p. 17. 

2026 Ibidem. 

2027 Ibidem. 

2028 Ibidem. 

2029 Idem, p. 18. 

2030 Idem, p. 19. 

2031 Idem, p. 21. 

2032 Idem, p. 23. 

2033 Ibidem. 

2034 Idem, p. 24. 

2035 Idem, p. 25. 

2036 Idem, p. 29. 

2037 Ibidem. 

2038 Idem, p. 30. 

2039 Ibidem. 

2040 Ibidem. 

2041 Idem, p. 32. 



214 



nişte tratative cu Antonescu", grupul închis odată cu 
Valeriu a fost eliberat dar fisele anchetei au rămas la 

r+ - 2042 

poliţie 

A ieşit cu barbă din arestul poliţiei. Aşa că a 
înspăimântat-o pe doamna Buliga 2043 , la care stătea 
în gazdă... şi care, cu bărbatul pe front, „avea 
neruşinarea să se dezbrace cu usa deschisă si se 

3 9 5 

făcea că are junghiuri prin coaste" 2044 . 

A. 

In p. 34 autorul ne vorbeşte despre cum s-a 
iniţiat în literatura ocultă si francmasonică. 

y 5 

Pe 22 septembrie 1941 a dezamăgit-o pe 
Genoveva: i-a spus că nu se căsătoreşte cu ea 204 . Şi 
după ce şi-a plătit chiria... a bătut la poarta 
Mănăstirii Antim, „cu un geamantan în mână" 2046 . 

/\ 90/L7 A 

Insă nu s-a făcut monah „din vocaţie" . II 
cunoştea pe Părintele Grigore Băbuş dar şi pe 

90-d.S 

Părintele Nicodim Bujor 

Când s-a făcut monah... stareţ la Mănăstirea 
Sfântul Antim era PS Eugeniu Laiu Suceveanul, care 
1-a primit şi 1-a pus în chilie cu Băbuş 2049 . 

Aici îl cunoaşte pe ÎPS Gurie Grosu al 
Basarabiei 2050 , care era alungat din scaun 2051 ... si care 

- w „ w „ , 2052 

ii spune sa ramana in lume 



în p. 36, PS Eugeniu, stareţul Antimului, are 
multe defecte. Iar Valeriu, deşi la Antim, era 
cântăreţ la Schitul Maicilor, unde Părintele 

y ~ 

Săvulescu îi da „un mic salar" 2053 . 

II cunoaşte la Antim pe Părintele Benedict 
Ghiuş, „cel cu sufletul şi glasul de argint" dar şi pe 
Părintele Sofian Boghiu 2054 . 



2042 Idem, p. 32-33. 

2043 Idem, p. 33. 

2044 Idem, p. 25. 

2045 Idem, p. 34. 

2046 Ibidem. 
2047 Ibidem. 

2048 Idem, p. 34-35, 



1UC111, p. Jt-JJ. 

2049 Idem, p. 35. 

2050 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gurie_Grosu. 

2051 Valeriu Anania, Memorii, ed. cit., p. 35. 

2052 Ibidem. 



2052 Ibidem. 

2053 Idem, p. 36. 

2054 Ibidem. 



215 



Ca novice la Antim, Valeriu devine student 
teolog 2055 . Şi noviciatul său a fost de... „vreo patru 
luni" 205 . E făcut monah pe 2 februarie 1942. ..şi PS 
Eugeniu 1-a pus să-şi aleagă numele monahal: între 

90S7 

Visarion si Vartolomeu 

El dorea Vincenţiu, episcopul dorea Visarion, 
dar pentru ca să nu îl cheme ca pe ÎPS Visarion Puiu 
şi-a ales Vartolomeu 205 *. 

Părintele Firmilian i-a fost naş de 
călugărie 2059 . Tremura de emoţie, a vrut să fugă de 
sub mantie. ..dar s-a lăsat purtat până la capăt 20 °. 



După două săptămâni de la intrarea în 
monahism, PS Eugeniu 1-a făcut diacon. Şi a fost 
diacon aproape 25 de ani 2061 ... 

Publică în Gândirea 2062 . începe relaţia sa cu 
Nichifor Crainic, care îl sfătuieşte să nu se dea cu 
legionarii şi să devină „un călugăr bandit" dar nici 
să renunţe la monahism, aşa cum a făcut Arghezi 

Făcea adesea amigdalită şi răcea 2064 . Şi de la 
mărturisirea doamnei, blondă si cu ochi albaştri, 
îndrăgostită de el, va ieşi Iovanca din Meşterul 
Manole 2 . 

In aceeaşi primăvară îl cunoaşte pe 
Arghezi 2066 . Fuma şi când era diacon 2067 . Iar 
episcopul şi stareţul Antimului „slujea frumos dar nu 
avea în slujbă nicio trăire" 206 * duhovnicească. 

Şi văzând atâta decadenţă în episcopul cu care 
slujea, dar şi în alţii, monahul Vartolomeu/ 



2055 Ibidem. 

2056 Idem, p. 37. 

2057 Ibidem. 

2058 Ibidem. 

2059 Ibidem. 

2060 Ibidem. 

2061 Idem, p. 38. 

2062 Ibidem. 

2063 Idem, p. 39. 

2064 Idem, p. 41. 

2065 Ibidem. 

2066 Ibidem. 

2067 Idem, p. 42. 

2068 Idem, p. 44. 



216 



Bartolomeu începe să trăiască „durerea de a nu mai 

■ i -,,2069 

putea iubi 

Datorită Părintelui Sofian nu pleacă pe 
front 2070 . Trece prin fraudă la Ebraică 2071 . în p. 46 
apare numele duhovnicului său de atunci: Părintele 
Melchisedec. 

Datorită canonului dat de episcop vrea să 
plece din monahism 2072 . însă întâlnirea cu Părintele 
Gherasim Bica a fost „un adevărat miracol" 20 ° 
pentru ierodiaconul Bartolomeu. Pentru că acesta era 
stareţul Mănăstirii Polovragi, din judeţul Gorj şi a 
plecat cu el la Polovragi 2074 . 



Ziua când a plecat la Polovragi: 20 noiembrie 

)7f 

2076 



1942 2075 . Si aceasta a rămas Mănăstirea inimii 



sale 

Aici a găsit ce nu era la Mănăstirea Antim: 
„duhul comunitar, spiritul de dăruire, dragostea 
nefăţarnică" 2077 . 

La Polovragi, care aparţine de Mitropolia 
Craiovei, fuma şi bea cafea împreună cu stareţul 2078 . 

într-o noapte de insomnie a scris piesa în 

90*70 

versuri Intimitate . La Polovragi şi-a dat seama „şi 
mai bine" că nu are vocaţie mistică şi s-a hotărât să 
se facă medic 2080 . 

Se întoarce la Bucureşti în 1943 si predă 

n i- • 2081 

Religie 



în p. 50 vorbeşte despre o vizită, din 
primăvara lui 1972, la Geo Bogza, care locuia la 
bloc, în Piaţa Cosmonauţilor. 

90R9 A 

Locuieşte cu tatăl lui . Isi vizitează fratele 
încarcerat în penitenciarul de la Galaţi 2 . 



2069 Ibidem. 

2070 Idem, p. 45. 

2071 Ibidem. 

2072 Idem, p. 46. 

2073 Ibidem. 

2074 Idem, p. 47. 

2075 Ibidem. 

2076 Ibidem. 

2077 Ibidem. 

2078 Idem, p. 48. 

2079 Ibidem. 

2080 Idem, p. 49. 

2081 Ibidem. 



217 



însă la Milostea, în drum spre Polovragi, 
ierodiaconul Vartolomeu Anania află că va fi 
arestat 2084 . Se predă singur procurorului militar 2085 . 

în arest a dormit „pe scândura goală" 2086 . E 

9087 

condamnat la „sase luni de lagăr" . Aici începe să 

r> ' 2088 

scrie piesa Drumur 

E pus să slujească în închisoare, de către 
comandantul închisorii, de Naşterea Domnului a 
anului 1943 2089 . Şi a slujit Utrenia şi Obedniţa, cu 
vesminte diaconale si cădelniţă aduse de la 

5 5 5 

Mănăstirea Antim 2090 . 

A si predicat, scoţând lacrimi din „ochii 
multora" 20 ' 91 . 



De Bobotează l-au pus să boteze puşcăria 2092 , 
însă de la Negru Vodă a fost dus la Jilava 2093 . Pentru 
închisoarea Jilava găseşte doar doi termeni: fioroasă 
şi dezgustătoare 1094 . 

Aici întâlneşte legionari, „unii dintre ei 
fanatici" 2095 . Le dădeau să mănânce „o zeamă caldă, 
cu câteva fărâme de cartofi stricaţi, în care... se mai 

5 ™ 

fierbea şi fân proaspăt cosit" 2 . Fapt pentru care cei 
închişi ajunseseră „în aşa hal de înfometare încât se 
rugau de gărzile de deasupra să le arunce câte un 
smoc de iarbă; preferau s 'o mănânce verde" 2091 . 



Bartolomeu era considerat un golan 
tor 98 , în slangul închişi 
ce înseamnă această poreclă... 



trăsnitor 2098 , în slangul închisorii. Nu ne explică însă 



2082 Idem, p. 50. 

2083 Idem, p. 54. 

2084 Idem, p. 55. 

2085 Idem, p. 56. 

2086 Idem, p. 57. 

2087 Idem, p. 58. 

2088 Idem, p. 59. 

2089 Idem, p. 60-61. 

2090 Idem, p. 61. 

2091 Ibidem. 

2092 Idem, p. 62. 

2093 Idem, p. 63. 

2094 Ibidem. 

2095 Idem, p. 64. 

2096 Ibidem. 

2097 Ibidem. 

2098 Idem, p. 65. 



218 



Celula în care îşi trăise ultimele zile Corneliu 
Codreanu fusese transformată în capelă 2099 . 

L-au lăsat cu o carte de rugăciuni la el 2100 . 

De la Jilava a fost dus la Târgu-Jiu 2101 . Aici 
fuseseră închişi şi Victor Eftimiu, Geo Bogza, Tudor 

9 1 no 

ArghezL.dar şi Gheorghe Gheorghiu-Dej 

Lagărul avea o Biserică din lemn, în care, 

duminica, slujea un preot din oraş 2103 . 

într-o zi de 4 aprilie a fost eliberat. Ştia codul 

Morse 2104 . 

A fost eliberat pe 4 aprilie 1944. Şi a plecat 
spre Polovragi 2105 . Devine „cetăţean cu domiciliu 
obligatoriu" 210 , supervizat de şeful de jandarmi 
Moacă 2107 . 

Moacă însă îi permite un drum la Bucureşti, 
„în interes de serviciu" şi Părintele Bartolomeu 
găseşte Bucureştiul distrus, în parte, de 
bombardamentele americane 2108 . 

In iunie intră la Medicină la Cluj -Sibiu 
înainte să plece la facultate, îl cunoaşte pe Radu Gyr 
şi pe soţia lui, care vin şi vizitează Mănăstirea 
Polovragi 2110 . 

Gyr îşi pierduse un ochi pe front... şi a stat 

9111 

aproape două săptămâni la Polovragi . Autorul îl 

9119 

numeşte: „cântăreţul „oficial" al Gărzii de Fier" 
deşi era „aproape deloc" 2113 om politic. 



A venit cu soţii Gyr şi Monica, fiica lor de 10 
ani Zil4 . După ce a plecat Gyr a venit la Polovragi şi 



•2114 



2099 Idem, p. 66. 
2l00 Ibidem. 
2101 Idem, p. 68. 
2l02 Ibidem. 

2103 Idem, p. 69. 

2104 Idem, p. 71. 

2105 Idem, p. 72. 

2106 Idem, p. 73. 

2107 Idem, p. 72. 

2108 Idem, p. 73. 
2l09 Ibidem. 
2ll0 Ibidem. 
2111 Ibidem. 
2U2 Ibidem. 

2113 Ibidem. 

2114 Idem, p. 74. 



219 



TI IC 

Emil Botta si asa 1-a cunoscut . Botta a vizitat 
Polovragiul împreună cu prietenul său Arşavir 
Acterian 2116 . 



Pe 23 august 1944 era la Polovragi şi a aflat că 
„s'a făcut pace" 2117 . Şi înţelegând că vor veni la 
putere comuniştii, ierodiaconul Vartolomeu a vrut să 
fugă peste graniţă 2118 . 

Insă e dus sub escortă undeva lângă 
Timişoara 2119 . Este eliberat şi ajunge în satul Obreja. 
Apoi la Petroşani 2120 . Ajunge în Parâng 2121 . îl 

w /v v ...... A ^2122 

mananca puricii şi la stana 

Şi, mergând prin munţi, ajunge din nou la 
Polovragi 2123 . însă cu ajutorul unui camion al 
jandarmeriei ajunge la Râmnicu- Vâlcea 2124 . 



înainte să plece de la Polovragi, Părintele 
Bica, stareţul, i-a spus că şi Radu Gyr se hotărâse să 
fugă în Ungaria-Austria şi că într-un moment de 
disperare încercase să se sinucidă bând otravă. A 
fost spitalizat pentru că „avea gâtlejul ars" 2125 . 

9 1 9f^ 

Ajunge la Bucureşti . Se întoarce la 

9 1 97 9 1 98 

Braşov , ajunge la Mănăstirea Bistriţa ...unde a 
fost trei săptămâni în convalescenţă 2129 . Aici începe 
să-i placă de Maica Artemia, care „nu era frumoasă 
dar avea ochi migdalati si făptură de trestie 

-„2130 

neagra 



In p. 92, în loc de a confesa, mitropolitul 
foloseşte verbul a confia. Si află de la Galiani 



2ll5 Ibidem. 
2ll6 Ibidem. 
2117 Idem, p. 76. 
2ll8 Ibidem. 

2119 Idem, p. 80. 

2120 Idem, p. 83. 

2121 Ibidem. 

2122 Idem, p. 87. 

2123 Ibidem. 

2124 Idem, p. 88. 

2125 Ibidem. 

2126 Idem, p. 89. 

2127 Ibidem. 

2128 Idem, p. 90. 

2129 Idem, p. 91. 

2130 Idem, p. 92. 



220 



(probabil o altă monahie), că în timp ce el cânta la 
slujbă, Maica Artemia „plângea în strană" 2131 . 

9 1 QO 

Pleacă la Mănăstirea Arnota . Aici observă 
faptul că „piatra de pe mormântul lui Matei 
Basarab" 2133 nu mai avea inscripţie. Cine o stricase? 
Stareţul mănăstirii. Pentru că „primise ordin de la 
nişte inşi să radă inscripţia cu dalta, că s 'a isprăvit 
cu domnii şi cu boierii şi cu toţi exploatatorii 
poporului" 2134 . 

9 1 ^S 

Pleacă de aici la Schitul Pătrunsa . Motivul? 

9 1 "2/L 

Era căutat de agenţi . De aici, i-a rămas mult timp 

9 1 %1 

în urechi, „muzica nocturnă" a lupilor şi a 
câinilor. 

După zece zile se întoarce la Mănăstirea 
Bistriţa, pentru că demonul desfrânării îi tot aducea 

9 1 ^S 

aminte „de ochii maicii Artemia" 

Stă „la voroavă [la discuţie] cu Mama 
Olga" 2139 . Vrea să se predea la Târgu-Jiu 2140 . Şi aici 
este pus în libertate, „după cinci luni de 
pribegie" 2141 . Ajunge până la Polovragi, apoi merge 
la Sibiu, la cursurile de Medicină 2142 . 

La Sibiu stă în gazdă la o săsoaică 2143 . Iar ca 
student la Medicină lucra pe mâini şi pe capete luate 

i i -2144 

de la morga 

O visează pe femeia căreia, pe zi, îi făcuse 

9 1 ZlS A 

disecţie . Insă era atât de sărac, ca student 
medicinist, încât nu putea să-şi cumpere nici măcar o 



pereche de pantaloni 

2131 Ibidem. 

2132 Ibidem. 

2133 Ibidem. 

2134 Ibidem. 

2135 Idem, p. 93. 

2136 Ibidem. 

2137 Idem, p. 94. 

2138 Idem, p. 95. 

2139 Ibidem. 

2140 Idem, p. 96. 

2141 Idem, p. 99. 

2142 Ibidem. 

2143 Idem, p. 100. 

2144 Idem, p. 101. 

2145 Idem, p. 102. 

2146 Idem, p. 103. 



2146 



221 



Maica Artemia, de care era îndrăgostit, era şi 



ea medicinistă la Sibiu 2147 . 



Aici, la Sibiu, la un cenaclu, în 1945, o 
cunoaşte şi pe Zorica Laţcu, viitoarea Maică 

9 1 zL8 

Teodosia de la Mănăstirea Vladimireşti 

ÎPS Nicolae Colan (1893-1967) 2149 era 
prieten 2150 cu episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, 
viitor cardinal 21 . „Mergeau împreună la teatru sau 
la unele şezători literare şi-şi spuneau „frate"" 2152 . 



IPS Nicolae Colan nu vrea să îl ajute financiar 

9 1 ^q 

pe autor . Nici măcar atunci când îşi dă pulpanele 
rasei la o parte şi îi arată că are nişte vechituri de 
pantaloni pe el 2154 . 

Mitropolitul Colan „a ridicat din umeri, a 
neputinţă, şi n 'a zis nimic". Fapt pentru care viitorul 
mitropolit Bartolomeu spune, cu durere: „am plecat 
ruşinat, umilit de moarte, şi am ajuns acasă 
plângând" 2155 . 

Şi aşa te ştie toată lumea, post-mortem, dacă 
faci lucruri fără conştiinţă... 

Părăseşte Clujul . In p. 142 e la Mănăstirea 

9 1 S7 

Bistriţa. Se întoarce la Schitul Pătrunsa . Revine la 

5 

9 1 SS 

Mănăstirea Bistriţa pe timpul verii 

Ii scrie Maicii Iuliana teza de licenţa. într-o 
lună şi jumătate. Cu titlul: Terminologia religioasă 
în opera lui Titus Livius 21 9 . Şi astfel o 
face... Profesoară de Latină 2160 . 



2147 Ibidem. 

2148 Idem, p. 107. 

2149 A se vedea: 

http://www.basilica.ro/stiri/39_de_ani_de_la_trecerea_la_domnul_a_ips_ 
nicolae_colan.html. 

2150 Valeriu Anania, Memorii, ed. cit., p. 107. 

2151 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iuliu_Hossu. 

2152 Valeriu Anania, Memorii, ed. cit., p. 107. 

2153 Idem, p. 129. 
2154 Ibidem. 

2155 Ibidem. 

2156 Idem, p. 140. 

2157 Idem, p. 142. 

2158 Idem, p. 143. 

2159 Ibidem. 

2160 Ibidem. 



222 



Şi pentru că îi făcuse teza Iulianei, Mama 
Olga şi-a adus aminte că şi Maica Sebastiana „e în 
urmă cu teza de licenţă" 2161 . De data asta la Limba 
Română. Titlul: Tipăriturile de la Râmnic din a 
doua jumătate a secolului XVIII . S-a dus la 
Biblioteca Academiei şi i-a scris-o şi pe a Maicii 
Sebastiana 2163 . 

Insă Maicile, după cum se vede, îşi alegeau 
subiecte grele dar fără să dorească să muncească 
serios pentru ele. Multă părere de sine. ..şi puţină 
muncă. 



Pe atunci, pe când făcea teze de licenţă pentru 
Maici nemuncitoare, Mitropolitul nostru era dat 
afară de la Medicină 2164 . 

Comuniştii fraudează alegerile şi formează 
guvernul 2165 . 

9 1 f\f\ 

E arestat de pe stradă la Cluj . Iar Maica 
Artemia îl vizitează în arest 2167 . După o săptămână la 

9 1 AO 

Bistriţa pleacă spre Baia de Arieş 
E arestat din nou 2169 . 



In p. 151 ajunge stareţ la Mănăstirea 

Topliţa...pus de acelaşi mitropolit Colan, care nu îl 

putuse ajuta cu puţin timp mai înainte. 

Intr-o seară îl cunoaşte pe Lucian Blaga 

E din nou arestat 2171 . „Celula era un fel de 

coşciug confortabil, în care ai fi putut sta cocoşat 

sau în genunchi" 2172 . 

9 1 "7^ 

Pleacă de la Cluj la Topliţa . Merge cu 
Părintele Bica la Mănăstirea Govora, pentru că acela 
fusese numit stareţ acolo 2174 . 



2161 Ibidem. 

2162 Ibidem. 

2163 Idem, p. 144. 

2164 Ibidem. 

2165 Ibidem. 

2166 Idem, p. 145. 

2167 Ibidem. 

2168 Idem, p. 147. 

2169 Idem, p. 149. 

2170 Idem, p. 152. 

2171 Ibidem. 

2172 Ibidem. 

2173 Idem, p. 158. 



223 



în 1948 mitropolitul nostru avea 27 de ani şi 
se simţea neîmplinit 2115 . Părintele Grigore Băbuş 
ajunsese Arhidiacon la Patriarhie 2176 . 

Pe Maica Tiberiada, „cea mai straşnică 
monahie a Bistriţei; voinică, îndrăzneaţă, onctuoasă, 
fără cultură, dar cu o prodigioasă inteligenţă nativă, 
perseverentă şi răzbătătoare" 2177 , o întâlneşte la 
Bucureşti şi o roagă să intervină pentru el la IPS 
Justinian Marina 2178 . De ce? Pentru că Tiberiada îl 
cunoştea pe mitropolit 2179 . 

Insă mitropolitul Justinian nu îl ajută 



Se duce la Arhiepiscopul Emilian Antal, al 
Sucevei, să-l ajute, însă „arhiereul [Emilian] - 
veleitar la scaunul patriarhal - avea să folosească 
dosarul şi pe mine împotriva celui ce devenea 
patriarhul Justinian" 2181 . 

9 1 89 

Din nou la Schitul Pătrunsa . Apoi la 
Sibiu l . Şi în p. 168 autorul ne spune că a terminat 
teologia „după şapte ani" de la începerea facultăţii. 

9 1 84. 

Se întoarce la Bucureşti . Studiază aproape 
două luni la Biblioteca Academiei pentru că dorea să 

9 1 8S 

scrie vieţile mai multor Sfinţi 



Mănăstirea Bistriţa era stavropighie 

9 1 Qf. 

patriarhală . Aici e cerut de Patriarhul 
Justinian 2187 . 

Discuţia cu patriarhul e la p. 17 1-172.. .care 
avea nevoie de „colaboratori destoinici" 2188 . 



2174 Idem, p. 161. 

2175 Ibidem. 

2176 Idem, p. 162. 

2177 Ibidem. 

2178 Ibidem. 

2179 Ibidem. 

2180 Ibidem. 

2181 Idem, p. 163. 

2182 Idem, p. 165. 

2183 Idem, p. 166. 

2184 Idem, p. 168. 

2185 Idem, p. 169. 

2186 Idem, p. 170. 

2187 Ibidem. 

2188 Idem, p. 171. 



224 



Capitolul „Sub patriarhul Justinian" începe cu 
fraza: „nu fusesem niciodată în reşedinţa primului 
prinţ al Bisericii" 2189 . 

Dintele de aur, pe care îl avea Patriarhul 
Justinian, îi „şedea foarte rău" 2190 . 

E primit de patriarh 2191 . Şi după ce a aşteptat 
două ore în palatul patriarhal... e poftit la masă 

După masă iarăşi mai aşteaptă ceva timp, până 
când vine Părintele Gheorghe Paşoi, care îi vesteşte 
că a fost făcut intendent... şi primeşte în grijă palatul 
patriarhal, cel cu 144 de camere 2193 . 

Părintele Bartolomeu o aduce la palat pe 
Maica Achilina, care 1-a slujit 20 de ani pe Patriarhul 

T • • 2194 

Justinian 



Este impresionat de „vigoarea şi vioiciunea" 
Patriarhului Justinian Marina, de „uriaşa sa putere de 
muncă, de memoria sa prodigioasă, de spiritul său 
administrativ aproape perfect" 2195 . 

Şi mai târziu a descoperit în el „pe diplomat, 
pe omul extrem de abil care tratează cu adversarul 
de pe poziţii aparent comune" 2196 . 

Patriarhul, pe când era preot de mir, fusese 
ţărănist 2191 . Şi ca patriarh, când mergea în provincie, 
era însoţit de un agent al Securităţii , care era 
înarmat şi care pretindea că este inginer, arhitect, 
consilier de presă 2199 ... 

Insă Patriarhul Justinian, subliniază autorul, 
„avea vederi de stânga [şi] se declara de acord... cu 
politica generală a Guvernului" 2200 . 



2189 Idem, p. 173. 
2l90 Ibidem. 

2191 Ibidem. 

2192 Idem, p. 174. 

2193 Ibidem. 

2194 Idem, p. 175. 

2195 Ibidem. 

2196 Ibidem. 

2197 Ibidem. 

2198 Idem, p. 176. 

2199 Ibidem. 

2200 Ibidem. 



225 



IPS Nicolae Bălan considera că Patriarhul 
Justinian era „omul potrivit" 2201 . Şi autorul spune că 
patriarhul nu a încercat niciodată să-i violenteze 

•-l 2202 

convingerile 



Arhiep. Emilian Antal era „cel mai înverşunat 
duşman al noului patriarh" 2203 . De aceea el a 
redeschis dosarul grevei lui Bartolomeu de la 
Cluj 2204 . 

Bartolomeu îi recita poeme patriarhului 
Justinian, în maşină, când făcea, împreună cu el, 
drumuri lungi 2205 . 

Şi de anul nou (anii 1948-1949) a fost 
singurul care a ciocnit cu patriarhul un pahar de 

• 2206 

şampanie 

Despre „ecumenismul intern" 2207 . 

E arestat din nou 2208 . însă, pentru că Patriarhul 
Justinian a vorbit cu prim-ministrul Petru Groza, 
nedormind toată noaptea, Bartolomeu a fost 
eliberat 2209 . 

După care patriarhul l-a dat afară din palat pe 
agentul Papamanole, pe care era să-1 lovească cu 
bastonul 2210 . 



In p. 186, Părintele Bartolomeu devine 
„inspector patriarhal pentru învăţământul religios". 

Patriarhul ştia că preotul Vasilian era „unul 
dintre cei mai periculoşi informatori ai 
Securităţii" 2211 . 

5 

Şi, în p. 188, Părintele Vasilian, informatorul, 
intră în viata Părintelui Bartolomeu... si îi laudă 
capacitatea intelectuală, talentul literar, integritatea 



2201 Idem, p. 177. 
2202 Ibidem. 
2203 Ibidem. 
2204 Ibidem. 

2205 Idem, p. 179. 

2206 Ibidem. 

2207 Idem, p. 180. 

2208 Idem, p. 182. 

2209 Idem, p. 184-185. 

2210 Idem, p. 185. 

2211 Idem, p. 187. 



226 



caracterului, naţionalismul, faptele sale eroice de la 
Cluj, conştiinţa sa românească 2212 ... 

Insă Părintele Vasilian, căruia Nenea Ion îi 
spunea „Popa Dracu" 2213 , era „fost legionar, chiar şef 

99 \ă. 

de garnizoană prin Dobrogea" 

Vizită la Arghezi, în care acesta, pentru prima 
dată, 1-a sărutat pe ambii obraji 2215 . 

La 28 de ani i s-a propus, pentru prima dată 

99 1 f\ 

Părintelui Bartolomeu, să devină ierarh . A fost 
anunţat într-o duminică dimineaţă de către fiul 
patriarhului, care locuia la palat 2217 . Propunere: vicar 
patriarhal 221 * . 

A refuzat 2219 . însă, de-a lungul anilor, i s-a 
propus de mai multe ori 2220 . 

Arghezi îi mulţumeşte pentru poezia pe care o 
scrie 2221 . La Mănăstirea Văratec s-a bucurat de 
ospitalitatea stareţei Irina Lecca, „o călugăriţă foarte 
cultă şi manierată, boieroaică de viţă veche, fostă, în 

9999 

vremea ei, doamnă de onoare la Palatul Regal" 

Secretarul Cazacu îi spune cum stă treaba cu 
ancheta patriarhală: ancheta nu se face în funcţie de 
adevăr, de ce a găsit la faţa locului, la Văratec, ci 
„se conchide în funcţie de ceea ce ai simţit că 
doreşte şeful" 2223 , adică patriarhul... 

Jumătate din câştigul lunar îl trimitea 
părinţilor săi 2224 . Foloseşte expresia: „nu mă 
dumeream" în ultimul rând al p. 198. 

Devine Asistent la Institutul Teologic prin 
desemnarea Sfântului Sinod 2225 . 

2212 Idem, p. 188. 

2213 Idem, p. 189. 
2214 Ibidem. 

2215 Idem, p. 190. 

2216 Idem, p. 191. 

2217 Ibidem. 

2218 Ibidem. 

2219 Idem, p. 192. 

2220 Ibidem. 

2221 Ibidem. 

2222 Idem, p. 196-197. 

2223 Idem, p. 197. 

2224 Idem, p. 198. 



227 



Şi-ar fi dorit să predea Omiletică şi Catehetică 
la Bucureşti. însă titularul catedrei era Părintele 
Grigore Cristescu...care îl ataca pe patriarh „la 
modul vulgar, mai ales când se îmbăta (ceea ce se 
întâmpla foarte des)" 2226 . 

De aceea a predat la Istorie bisericească 
universală, unde titular era Prof. Teodor M. 
Popescu, „om de caracter gigantic şi nu mai puţin 
uriaşă integritate morală, pe lângă faptul că era un 
savant" 2227 . 

Pentru 6-7 luni se ocupă din nou de 
aghiologie 2228 . Şi-ar fi dorit să se înscrie la doctorat 

999Q 

dar nu ştia prea bine limba greacă 

Pune în scenă piese de teatru 2230 . O 
reîntâlneşte pe Maica Artemia la Bistriţa, în 
vacanţă... care îi aduce un top de hârtie şi îl învăluie 
cu „surâsul ochilor ei migdalaţi, luminaţi pe 
dinlăuntru de nişte efluvii romantice ce se cereau, 
acum, şi mărturisite" 2231 . Efluvii despre care ştia şi 
Mama Olga dar „se făcea a nu pricepe" 2232 . 

A. 

In 1950 Biserica Mănăstirii Curtea de Argeş a 
fost închisă, „pe motiv că poporul nu trebuie să mai 
aibă acces la mormintele regale'" iar Sfintele Moaşte 
ale Sfintei Filofteia au fost strămutate la Episcopia 
din Râmnicu- Vâlcea 2233 . 

Insă Patriarhul Justinian a dat comuniştilor 
clădirile Mănăstirii Radu Vodă în schimbul Bisericii 
de la Curtea de Argeş 2234 . 

De aceea patriarhul îl pune pe Părintele 



Bartolomeu decan al Centrului de la Argeş 



2235 



Se mută la Curtea de Argeş 



2236 



2225 Idem, p. 199. 

2226 Ibidem. 

2227 Ibidem. 

2228 Ibidem. 

2229 Ibidem. 

2230 Idem, p. 200. 

2231 Idem, p. 202. 

2232 Ibidem. 

2233 Idem, p. 202-203. 

2234 Idem, p. 203. 

2235 Ibidem. 



228 



Aici locuieşte „în micul apartament, de două 
camere, fost cândva al reginei Elisabeta" 2237 . 

In p. 206 explică rolul pe care îl aveau 
„cursurile de îndrumări misionare" şi tot în această 
pagină mărturiseşte, că împreună cu profesorii Iustin 
Moisescu, Nicolae Chiţescu, Mircea Chialda, Mihail 
Bulacu (care predau la Bucureşti), asculta seară de 
seară Vocea Americii la radio. 

Viitorul patriarh Iustin Moisescu îl 
atenţionează pe Bartolomeu că Părintele Bulacu e 
„ciripitor", adică informator al Securităţii 2238 . 

La beţie, Părintele Grigore Cristescu îi 
mărturiseşte Părintelui Bartolomeu că venise la 
Curtea de Argeş ca să îl toarne 2239 . 

începe p. 208 vorbind despre Părintele Gala 
Galaction, care predică la Curtea de Argeş şi 
mărturiseşte că în acest oraş a scris nuvela 
Trandafirii. 

Din partea patriarhului, autorul primise „un 
Chevrolet vechi, condus de un călugăr priceput şi 

9940 

cuminte, Părintele Partenie" 

De ziua patriarhului, în luna februarie, acesta 
îi spune autorului că Pogăceanu insistă ca 
Bartolomeu să fie scos afară din învăţământ 2241 . 

E înlocuit cu Arhim. Atanasie Gladcovschi, 
fapt pentru care se întoarce la Bucureşti 2242 . Astfel 
devine directorul bibliotecii din palatul 
patriarhal 2243 . 

In bibliotecă, datorită prafului, lucrează cu 
mască chirurgicală 2244 . 

Odată cu el, „mai fusese dat afară de la 
Institutul Teologic şi profesorul Iustin Moisescu, 
titular al catedrei de studiul Noului Testament" 



2236 Idem, p. 204. 

2237 Idem, p. 205. 

2238 Idem, p. 206. 

2239 Idem, p. 207. 

2240 Idem, p. 208. 

2241 Idem, p. 209. 

2242 Idem, p. 210. 

2243 Ibidem. 
2244 Ibidem. 



229 



însă în p. 211, autorul ne mărturiseşte că 
Patriarhul Justinian s-a purtat „rece şi neînduplecat" 
cu viitorul patriarh Iustin Moisescu, după ce acesta a 
fost dat afară de la facultate. 

Viitorul Patriarh Iustin e caracterizat de 
Bartolomeu ca risipitor, cheltuindu-şi salariul „în 
numai patru-cinci zile, prin restaurante bune", după 
care mânca la cantina facultăţii 

Iar când a rămas fără salariu. ..„l-am văzut 
aşteptând ore întregi - şi zile de-a rândul - la uşa 
patriarhului, în nădejdea unei slujbe, fără să fie 
primit" 2247 în audienţă. 

Insă, după o masă la Prof. Nicolae Chiţescu, 
viitorul patriarh i-a mărturisit că a fost dat afară din 
facultate pentru că „nu acceptase să devină 

99AR 

informatorul lui Pogăceanu" 

Când ministru al Cultelor a ajuns Prof. 
Constantinescu-Iaşi, preşedintele Partidului 
Naţional Popular, care se înfiinţase pe 23 august 
1944 pentru intelectualii „progresişti", simpatizanţi 
ai Partidului Comunist, la care, „printre primii", a 
aderat Prof. Iustin Moisescu, viitorul patriarh Iustin 
a fost readus la catedră si a devenit director la 
Ministerul Cultelor 2249 . 



Moare IPS Nicolae Bălan şi e ales mitropolit, 

99 SO A 

în locul lui, Iustin Moisescu . Insă Iustin era 
profesor necăsătorit şi de aceea a fost făcut monah 

99S 1 

la Mănăstirea Cernica . Părintele Bartolomeu si 
Atanasie Gladcovschi, acum stareţ al Cernicăi, îi 
sunt naşi de călugărie viitorului patriarh Iustin 2252 . 

Iustin e hirotonit, „la câteva zile", ierodiacon 
şi apoi ieromonah 2253 . Iar „acolo, în stăreţia de la 
Cernica, l-am învăţat să spună ecteniile şi să 



2245 Idem, p. 211. 

2246 Ibidem. 
2247 Ibidem. 

2248 Ibidem. 

2249 Ibidem. 

2250 Idem, p. 212. 

2251 Ibidem. 

2252 Ibidem. 

2253 Ibidem. 



230 



slujească pe cel care urma să devină arhiereu fără ca 
în viaţa lui să fi pus mâna pe o cădelniţă" 

Iustin e făcut arhiereu pentru că fusese ales 
Mitropolit al Ardealului 2255 . Bartolomeu a fost 

99S^ 

prezent la instalare, fiind „în suita patriarhului" 

Rămâne cu mitropolitul Iustin şi împreună 

99S7 

merg la Mănăstirea Sâmbăta de Sus . Mitropolitul 
era stângaci la slujbe, nu-i plăcea postul şi nici 
privegherile cu metanii 2258 . 

In p. 214, cu amărăciune, autorul spune: „din 
profesorul modest şi cuviincios [, care era Iustin 
Moisescu,] răsărise un ierarh arogant şi ambiţios, cu 
nasul ascuţit si vorba tăioasă". 

Moare Sebastian Rusan, mitropolitul 
Moldovei, Prof. Liviu Stan interpretează canonul, 

99SQ /v 

luat în discuţie, în favoarea guvernului şi IPS 
Iustin devine mitropolitul Moldovei 

In p. 217 aflăm că PFP Justinian trăia cu frica 
de a nu fi otrăvit. Iar în finalul aceleiaşi pagini, 
Bartolomeu ne vorbeşte despre o discuţie a lui Iustin 
cu Teoctist Arăpaş (nu Arăpaşul), „pe atunci vicar 
patriarhal şi considerat unul dintre cei mai devotaţi 
oameni ai lui Justinian". 

Discuţia o aude fără să vrea. ..si este 
„cutremurat şi scârbit" 2261 . Pentru că „Teoctist se 
oferea să treacă „de partea" lui Iustin, cerând ca 
acesta, în schimb, să-i asigure scaunul de la Roman. 
Şi l-am văzut pe mitropolit surâzând triumfător şi 
pufnind un aer de dispreţ în fumul de ţigară aruncat 
în nasul interlocutorului, fără să se rostească în 
vreun fel. Teoctist a suportat palma şi s'a înecat 
într'o garafa de Cotnar" 22 2 . însă nu i-a spus 
niciodată lui Justinian despre această discuţie între 



2254 Ibidem. 

2255 Ibidem. 

2256 Idem, p. 213. 

2257 Ibidem. 

2258 Ibidem. 

2259 Idem, p. 214. 

2260 Idem, p. 216. 

2261 Idem, p. 217. 

2262 Idem, p. 217-218. 



231 



cei doi . Motivul? Deşi ţinea la Justinian, îi era 
frică să nu îl taxeze drept delator 11 ^. 



Părintele Bartolomeu 1-a adus la Bucureşti pe 
Părintele Andrei Scrima, în 1952, ca ajutor de 

9 9 f\^\ A 

bibliotecar . Insă, fiind cooptaţi ca „experţi 
culturali" de către patriarh, pentru vizita lui în 
Damasc, înainte de a pleca, când strângeau 
informaţii despre locurile pe care or să le viziteze, 
Scrima i-a mărturisit că vrea să fugă din ţară 2266 . 

In 1957, Patriarhul Justinian îi vesteşte 
autorului că puterea sa politică e în declin şi că îi dă 
binecuvântare să se alipească de orice ierarh, în care 
are încredere, pentru a-şi asigura viitorul 22 7 . 

I se refuză plecarea la Halki pentru 

99^8 

doctorat . Scria literatură fără să tragă nădejdea că 
va fi publicat 2269 . 

Vacantele de vară ale anilor 1952 si 1953 si 
le-a petrecut la Vatra Dornei 2270 . 

A terminat piesa Mioriţa în vara lui 1953, pe 
care o ştia, printre alţii, şi George Vraca, Vasile 
Voiculescu, Al. Mironescu, Părintele Ghius si ÎPS 

997 1 A 

Firmilian al Olteniei . Insă nu 1-a impresionat cu 

9979 

ea pe Părintele Scrima 

In 1955 îl cunoaşte pe Şerban Cioculescu, care 
„o ducea prost, trăia din munca soţiei, care lucra 
manual la cooperativa meşteşugărească; nu era 
publicat nicăieri, i se refuza (dar şi refuza) orice 
colaborare, şi ajunsese să-şi vândă cărţile rare din 
biblioteca proprie, umblând după un preţ mai 
bun" 2273 . 



2263 Idem, p. 218. 

2264 Ibidem. 

2265 Ibidem. 

2266 Ibidem. 

2267 Idem, p. 221. 

2268 Idem, p. 222. 

2269 Ibidem. 

2270 Idem, p. 223. 

2271 Ibidem. 

2272 Ibidem. 

2273 Idem, p. 223-224. 



232 



Arghezi „suferea de sărăcie şi de izolare" 
La Arghezi în curte i-a cunoscut pe Alexandru 
Balaci şi pe Mihai Sora 2275 . 

In cenaclul literar din casa lui Barbu 
Slătineanu, unde, în 1956, fusese introdus de 
Cioculescu, i-a întâlnit pe Vladimir Streinu, Dinu 
Pillat, Alice Voinescu, Ştefan Augustin Doinaş 

In 1956, după 11 ani de închisoare, Radu Gyr 
a fost eliberat 2277 . Şi Bartolomeu e chemat de Gyr 
pentru ca să intervină pe lângă Arghezi, acum 
„reabilitat", pentru a primi o casă, o pensie de la 
Uniunea Scriitorilor, prin Beniuc şi republicarea 
unei plachete de versuri pentru copii 2278 . 

A. 

Insă Gyr nu se cunoscuse niciodată cu 

997Q 

Arghezi ...Si Arghezi nu 1-a ajutat în niciun fel, în 

1 i- -2280 

cele dm urma 

Dar Patriarhul Justinian i-a trimis lui Gyr 
„impresionante cantităţi de carne, ouă, brânzeturi şi 
vin.. .prin mijlocirea fiicei sale, discret, seara, la 
coltul străzii" 2281 . 

Gyr îl vizita pe autor. Şi, la cererea lui 
Bartolomeu, Gyr i-a recitat două balade, pe care le-a 
imprimat „pe bandă de magnetofon", având astfel de 
înregistrări şi cu Arghezi, Vasile Voiculescu şi 



Sandu Tudor 2282 . 




Părintele Andrei 


Scrima pleacă în 


străinătate . Părintele 


Bartolomeu, la vizite 



oficiale, era traducător de limbă franceza 2284 . 
îl cunoştea pe Radu Popescu 2285 . 
Insă e arestat, vârât într-un jeep şi i s-au pus 



ochelari negri 

2274 Idem, p. 226. 

2275 Idem, p. 227. 

2276 Idem, p. 228. 

2277 Idem, p. 232. 

2278 Idem, p. 233. 

2279 Idem, p. 234. 
2280 Ibidem. 

2281 Ibidem. 

2282 Ibidem. 

2283 Idem, p. 237. 

2284 Idem, p. 239. 

2285 Idem, p. 243. 

2286 Idem, p. 245. 



2286 



233 



E închis la Uranus 2287 . Ieşirea la aer era pentru 
„15-20 de minute" 2288 . Anchetatorul său, maiorul 
Aramă, îl preţuia ca scriitor 2289 . 

Insă „tehnica anchetei era aceea de a-ţi crea 
probleme sufleteşti, de a te ţine veşnic încordat, 
agitat interior" 2290 . 

Scrisese primele poezii pe la 10 ani, pe când 
păştea vaca pe luncă 2291 . 

99Q9 

E anchetat asupra relaţiilor sale cu Gyr 
Maica Olimpiada Liţescu inventează pe seama 
lui o subversiune la Târgovişte 2293 . 



In p. 270 începe tortura: legat, îl pun la gura 
unui cuptor aprins. Şi în această postură e întrebat ce 
cunoaşte „despre banii pe care patriarhul îi are în 

99Q4 

băncile din străinătate" 

E lovit cu vâna de bou peste tălpi 2295 . Când 
leşină... e trezit cu găleata de apă rece 



II bat, până când Părintele Bartolomeu începe 
e îngrozitor 2297 . A doua zi, din cauzi 
picioare, avea picioarele „ca butucii" 2298 . 



99Q7 

să urle îngrozitor . A doua zi, din cauza bătăilor la 



l-au pus înainte un act fals, cel prin care i se 
cerea să recunoască activitatea sa legionară de la 
Viforâta...si el 1-a semnat 2299 . 

In p. 273: află că au fost arestaţi şi Părintele 
Sofian si Părintele Grigore Băbus si Părintele 

1 O 5 5 

Stăniloae si Părintele Daniil Sandu Tudor. 

Şi tot în p. 273, Părintele Bartolomeu 
mărturiseşte că recita Liturghia, „în genunchi, ca de 
obicei". 



E dus „în arestul Securităţii din Ploieşti" 2300 . 



2287 Idem, p. 250. 

2288 Ibidem. 

2289 Idem, p. 255. 

2290 Idem, p. 257. 

2291 Ibidem. 

2292 Idem, p. 261. 

2293 Idem, p. 265. 

2294 Idem, p. 270. 

2295 Ibidem. 

2296 Ibidem. 

2297 Idem, p. 271. 

2298 Idem, p. 272. 

2299 Ibidem. 



234 



Aici, de la avocatul Popescu, Bartolomeu află 
că Radu Gyr fusese arestat din nou 2301 . 

Află, de asemenea, că va fi judecat în curând 

9^09 A 

şi i se arată dosarul personal: 1. 250 de pagini . In 
două zile îl citeşte aproape în întregime şi îşi dă 
seama că „sute de oameni [fuseseră] interogaţi [din 
cauza lui] şi puşi să iscălească declaraţii" 2303 . Printre 
cei interogaţi, Bartolomeu găseşte si „nume 
scumpe" 2304 . ' 



în p. 277 aflăm că i s-au pus pe masă două 
dosare, care o vizau pe maica Veniamina. Despre 
care Securitatea credea că delapidase peste 100.000 
de lei 2305 . 

Pe 7 mai 1959 e dus la frizerie şi aranjat la păr 
şi barbă. Nu mai văzuse o oglindă de. ..un an de 
zile . Pentru că va fi dus la tribunal pentru 
judecată 2307 . 

Ii spune judecătorului că a fost torturat 

E condamnat la 25 de ani muncă silnică, 10 
ani degradare civică, o mie de lei cheltuieli de 
judecată şi confiscarea totală a averii personale 
Motivele? A fost legionar şi a luptat pentru 
schimbarea ordinii sociale 2310 . 

De la p. 289 începe puşcăria. Află că şi 

9^ 1 1 

Părintele Arsenie Papacioc fusese arestat 

E readus la Uranus, pentru ca să fie martor al 
acuzării în procesul lui Gyr 



2312 



Ochelarii enormi ai lui Gyr... şi el, cel care 



„privea tăcut", la propriul său proces 



2313 



^2314 a 



Cere „curaj şi putere" în rugăciunile sale. 



2300 Idem, p. 275. 

2301 Ibidem. 

2302 Idem, p. 276. 

2303 Ibidem. 

2304 Ibidem. 

2305 Idem, p. 277. 

2306 Idem, p. 279. 

2307 Idem, p. 280. 

2308 Idem, p. 281. 

2309 Idem, p. 286. 

2310 Ibidem. 

2311 Idem, p. 290. 

2312 Idem, p. 294. 

2313 Idem, p. 295. 



235 



Renunţă la planul de a se orbi în urma visului 
avut 2315 . 



îl revede pe Gyr 2316 . Şi Gyr fuma 2317 ... 
Bartolomeu e dus la Jilava 2318 . Stă cu aproape 

OO 1 Q 

30 de oameni într-o celulă . Mâncau turtoi (mălai 
copt la tavă) la cele 3 mese ale zilei 2320 . 

E dus la Piteşti ca martor în procesul Preotului 
Fănel Mărgăritescu, consătean cu el 2321 . 

De la doctorul Pâslaru a învăţat codul 
Morse 2322 . 



I s-au pus lanţuri la picioare 2323 . în închisoarea 
de la Piteşti termină poemul cosmogonic 

F 2324 

Facerea 

E readus la Jilava, într-o celulă „foarte 
murdară", unde „urina fermentase în hârdău şi 
împinsese pe de margini fecale uscate" . Şi un 
şobolan îşi avea vizuina sub pat 2326 ... 

I se taie lanţurile . Ii catehizează pe 
gardieni 2328 . 

E dus la Aiud . Aici lucrează la Steaua 
Zimbrului si Meşterul Manole . Nu avea voie să 
stea întins pe pat în timpul zilei 2331 . 

Mama lui îl alinta Valerică 

Decretul din 1959 împotriva 

monahismului 23 . 



2314 Idem, p. 301. 

2315 Idem, p. 302. 

2316 Idem, p. 304. 

2317 Idem, p. 305. 

2318 Idem, p. 307. 

2319 Idem, p. 308. 

2320 Idem, p. 309 şi Idem, p. 309, n. 1. 

2321 Idem, p. 311. 

2322 Idem, p. 312. 

2323 Idem, p. 313. 

2324 Idem, p. 314. 

2325 Idem, p. 315. 

2326 Ibidem. 

2327 Idem, p. 316. 

2328 Idem, p. 316-319. 

2329 Idem, p. 321. 

2330 Idem, p. 322. 

2331 Idem, p. 323. 

2332 Idem, p. 325. 

2333 Idem, p. 327. 



236 



Pe 1 august 1964 este eliberat 2334 . 



Fusese închis 6 ani si două luni. Revine la 

OOQC 

Bucureşti . E primit de Patriarhul Justinian şi se 

noi/: 

confesează reciproc . De la Justinian află că 
„mitropolitul Iustin [Moisescu], susţinut de 
profesorul Dumitru Dogaru, şeful Departamentului 
Cultelor, propusese în Sinod ca arhidiaconul Anania 
să fie exclus din monahism si caterisit" 

Pleacă la Glăvile şi plânge la mormântul 
mamei sale. Tatăl său murise, la câteva luni după 
moartea soţiei, într-o casă de bătrâni 2338 . 

A vizitat-o la Bistriţa pe Mama Olga, care nu 
mai avea „uniformă călugărească" şi care locuia, cu 
chirie, într-o casă în afara Mănăstirii 



Tot din p. 337 aflăm că a scos „în taină", din 
puşcărie, nişte caiete. Cu maşina de scris de la 
patriarh, „vreme de trei săptămâni, ziua şi seara până 
târziu", a scris cele două piese (Steaua Zimbrului şi 
Meşterul Manole) şi poeziile compuse şi memorate 
în închisoare 2340 . 

A început să lucreze la Biblioteca Sfântului 
Sinod, de la Mănăstirea Antim 2341 . Şi, cineva de la 
Securitate, i-a adus „caietele rămase la Aiud" 2342 . 

De la Părintele Liviu Stan află că e cerut în 
America 2343 . 



Concediu la mare, la Mamaia 2344 . Primeşte 
1.092 de dolari, la plecarea în America, de la 
patriarh 2345 . Părintele Stăniloae i-a dat „câteva adrese 



din America" 2346 . 



2334 Idem, p. 334. 

2335 Idem, p. 336. 

2336 Idem, p. 336-337. 

2337 Idem, p. 337. 

2338 Ibidem. 

2339 Ibidem. 

2340 Ibidem. 

2341 Idem, p. 338. 

2342 Ibidem. 

2343 Ibidem. 

2344 Idem, p. 342. 

2345 Idem, p. 344. 

2346 Ibidem. 



237 



Pleacă cu avionul, de la Băneasa, pe 29 
octombrie 1965 2347 . 

Şi prima parte a memoriilor sale se încheie în 
p. 345, fiind semnate ca. finalizate în 8 mai 1974, la 
Detroit, Michigan. 

Dacă prima parte a fost scrisă pe hârtie şi a 
fost transcrisă electronic între 2007-2008 2348 , a doua 
parte a fost scrisă direct pe computer şi începută la 
Cluj, în februarie 2004. Şi, la fel ca în prima parte, 
autorul şi-a propus să fie „veridic" 2349 . 

Părintele Bartolomeu simte libertatea numai 
când ajunge în aeroportul din Copenhaga 2350 . Ajunge 
pe aeroportul din New York, primeşte „o viză 
specială de intrare", iar după câteva zile „legitimaţia 
Green Cârd" 2351 . 

Prima sa noapte în America a fost una 
„bântuită de coşmaruri" 2352 . Face cunoştinţă cu 

77 1 5 5 

„pragmatismul american" 

Numai după trei ani de zile începe să 
vorbească, fluent limba engleză 

Episcopia Ortodoxă Română a Americii s-a 
înfiinţat în 1929 dar primul ei episcop a fost PS 
Policarp Moruşca, începând cu anul 1935 2355 . 

II cunoaşte la New York pe Părintele John 
Meyendorff . De la Jerome Newville, convertit la 
Ortodoxie, află că duhovnicul său e Victorin 
Ursache 23 7 . Pe Victorin îl ajută să devină episcop şi 
el va fi hirotonit într-o zi de duminică, pe 7 august 
1966, în Biserica Sfântul Gheorghe din Windsor 2358 . 



2347 Idem, p. 345. 

2348 Idem, p. 345, n. 

2349 Idem, p. 349. 

2350 Idem, p. 351. 

2351 Ibidem. 

2352 Idem, p. 354. 

2353 Idem, p. 356. 

2354 Idem, p. 357. 

2355 Idem, p. 358. 

2356 Idem, p. 361. 

2357 Idem, p. 363. 

2358 Idem, p. 369. 



1. 



238 



împreună cu PS Victorin, Părintele 
Bartolomeu va locui, sub acelaşi acoperiş, timp de 
10 ani de zile 2359 . 

După 9 ani de zile, PS Victorin devine 
arhiepiscop, pentru că Episcopia devine 
Arhiepiscopie 2360 . 

La cererea sa, Părintele Bartolomeu e hirotonit 
ieromonah, în catedrala din Detroit, pe 20 octombrie 
1967. Şi va fi ieromonah timp de 26 de ani 

A lucrat 10 ani împreună cu Părinţii 
Meyendorff şi Schmemann 

II cunoaşte pe Prof. Nikos Nissiotis . In 
vizită în Milano . La Universitatea din 
Uppsala 2365 . La Bombay, în India 2366 . Şi vizitează 
India în luna ianuarie, „când se recoltează 
orezul" 2367 . 

Din India pleacă în Etiopia, la Addis 
Abeba . La curtea împăratului Haile Selassie a 
văzut lei „vii... şi liberi" . De ce? Pentru că, în 
Etiopia, „leul este animalul emblematic pentru 
dinastia imperială" 

Etiopia sărbătoreşte Botezul Domnului pe 19 
ianuarie si această zi e ziua lor naţională 



In p. 452 este arhimandrit. Şi călătoreşte în 
Honolulu 2372 , unde ajunge pe 29 decembrie 1970 2373 . 
Aici ţine un Jurnal hawaiian 

Şi pe 30 decembrie 1970 vorbeşte despre „un 
supermarket superb" 2375 . 



2359 Idem, p. 378. 

2360 Idem, p. 381. 

2361 Idem, p. 382. 

2362 Ibidem. 



Ibidem. 

2363 Idem, p. 424. A se vedea: 
http://de.wikipedia.org/wiki/Nikos_Nissiotis. 

2364 Idem, p. 427. 

2365 Idem, p. 429. 

2M T 1 ,.^-T 



lucm, p. tz^. 

2366 Idem, p. 437. 

2367 Idem, p. 439. 

2368 Idem, p. 445. 

2369 Idem, p. 446. 

2370 Ibidem. 

2371 Idem, p. 448. 

2372 Idem, p. 452. 

2373 Idem, p. 457. 

2374 Ibidem. 



239 



Pe 18 ianuarie 1971 primeşte o scrisoare, în 
Honolulu, de la Adrian Marino 

Pe 25 ianuarie 1971, zi de luni, tot la 
Honolulu, află că Dan Zamfirescu a publicat 
învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său 
Teodosie 2311 '. 

Pe 1 februarie 1971, tot zi de luni, îşi notează 
că a aflat din Contemporanul, cum că Zaharia 
Stancu a primit Premiul Herder 231s . 

împlineşte 50 de ani pe 18 martie 1971, într-o 
zi de joi, în Hawaii 2379 . însă pe 21 iunie 1971 
părăseşte arhipelagul 2 . 



Despre cum s-a cunoscut cu Constantin Noica 
şi discuţia despre caietele lui Eminescu 2381 . Pe 
Mircea Eliade 1-a cunoscut în 1967, în cenaclul lui 

9^89 

Leonid Mămăligă 

Din 1973 începe să corespondeze cu PFP 
Justinian 2383 . Care moare în p. 628. L-a văzut la 
morga, zăcând pe masă, „aproape dezbrăcat, cu gura 
strânsă de o faşă care-i ţinea bărbia legată de cap. 
încă se răcea" 2 . 



Despre PFP Iustin Moisescu începe să discute 
din p. 631. De la Văratec, în februarie 1993, devine 
Arhiepiscop al Clujului 2385 . 

A început diortosirea Scripturii pe 23 
decembrie 1990 şi de atunci n-a mai scris 
literatură 2386 . 



Despre PFP Teoctist Arăpaşu a scris începând 
cu p. 664. L-a cunoscut în 1942 2387 . Patriarhul 
Teoctist îşi cultiva cu „abilitate" relaţiile personale, 

2375 Idem, p. 458. 

2376 Idem, p. 472. 

2377 Idem, p. 477. 

2378 Idem, p. 481. 

2379 Idem, p. 502. 

380 Idem, p. 553. A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Hawaii. 

2381 Idem, p. 588. 

2382 Idem, p. 590. 

2383 Idem, p. 606. 

2384 Idem, p. 628. 

2385 Idem, p. 652. 

2386 Idem, p. 655. 

2387 Idem, p. 664. 



240 



„inclusiv prin cadouri costisitoare (era un familiar al 
magazinelor de consignaţii)", având relaţii cu 
familia Ceausescu 2388 . 

La revoluţie, Părintele Bartolomeu avea 
„cumplite dureri lombosciatice" şi era la Bucureşti. 
A văzut totul la TV 2389 . 

Plesu si Sora devin miniştri 2 ™. Teodor 

5 5 î t 

Baconsky dă un interviu la BBC 

Pe 9 ianuarie 1990 era acasă la Plesu. Si 
acolo, aşteptându-l pc.Pleşu, înfiinţează, împreună 
cu alţii, Grupul de Reflecţie pentru înnoirea 
Bisericii 2392 . Aici, în p. 670, e pentru prima oară 
amintit viitorul patriarh Daniel Ciobotea. 



Grupul de reflecţie „a funcţionat aproape doi 
ani" . In p. 673 sunt amintiţi Vasile Răducă şi 
Sorin Dumitrescu iar Părintele Dumitru Radu 
numeşte Grupul de reflecţie: Grupul de infecţie 2394 . 

Şi Părintele Galeriu e amintit în p. 673. 

„Un grup de studenţi teologi", pe 17 ianuarie 
1990, cer demisia patriarhului Teoctist 2395 . Joi, 18 
ianuarie 1990, Patriarhul Teoctist îşi prezintă 
demisia „în şedinţa plenară a Sfântului Sinod" 2396 . 

Părintele Stăniloae îi scrie Părintelui Ilie 
Cleopa ca să accepte să devină patriarh. Acesta 
refuză 2397 . 



Părintele Daniel Ciobotea devine episcop- 
vicar al Mitropoliei Banatului. Autorul a fost prezent 
la hirotonia sa, împreună cu Părintele Galeriu 2398 . 

Pe 7 martie 1990 Patriarhul Teoctist pleacă de 
la spitalul Elias la Mănăstirea Sinaia 



2388 Idem, p. 665. 

2389 Idem, p. 667. 

2390 Idem, p. 668. 

2391 Idem, p. 669. 

2392 Idem, p. 670. 

2393 Idem, p. 672. 

2394 Idem, p. 673. 

2395 Idem, p. 676. 
2396 Ibidem. 

2397 Idem, p. 680. 

2398 Idem, p. 681. 
2399 Ibidem. 



241 



Despre Episcopul Daniel Ciobotea, autorul 
scrie: „tânăr, inteligent, cult, şcolit în Occident. Se 
arătase deschis înnoirilor substanţiale, se bucura de 
preţuirea profesorului său, Dumitru Stăniloae, iar 
părintele Cleopa, duhovnicul său de la călugărie, îmi 
şoptise odată că, în privinţa zburdălniciilor trupeşti, 
Daniel „e aşa cum l-a făcut mă-sa"", adică curat 
trupeşte 2400 . 

Grupul de reflecţie, în şedinţa din 29 mai 
1990, în acord unanim, la care a subscris şi 
Patriarhul Teoctist, l-a desemnat pe PS Daniel viitor 
Mitropolit al Moldovei 2401 . 

Şi în ultima filă a memoriilor sale, semnată pe 
22 februarie 2009, la Mănăstirea Nicula, autorul 
vorbeşte despre alegerea sa ca Arhiepiscop de Cluj. 
Cu 80de voturi din 11 9 2402 . 



90. Chestiunea evreiască la Junimea 



In cartea sa despre Junimea, Gheorghe Panu 
(1848-1910) 2403 , în cap. al XXIV-lea, vorbeşte 
despre „chestia evreiască" 2404 . Chestiune politică... ce 
„se discuta liber" la Junimea 240 . 

Petre Carp 240 era „absolut singurul partizan 
de pe atunci al evreilor" 2407 . Alături de el mai erau 
Manolache Costache si C. A. Rosetti 2408 . 

Iar cei de la Iaşi erau „mai mult sau mai puţin 
antisemiţi si „Junimea" nu se deosebea în această 
privinţă" 240 *. 

Autorul încetează să mai fie antisemit în 1878, 
după ce se întoarce din străinătate 2410 . Fără detalii... 



2400 Idem, p. 686. 

2401 Ibidem. 

2402 Idem, p. 691. 

2403 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Panu. 

2404 Gheoj-ghg p anUţ Amintiri de la „Junimea " din Iaşi, ed. a 2-a, o ediţie, 
cu pref. şi tabel cronol., de Z.[igu] Ornea, Ed. Minerva, Bucureşti, 1998, 
223. Cartea are 677 în ed. a 2-a şi noi discutăm aici doar p. 223-233. 
Prima ediţie a fost tipărită de editura Adevărul, în 1908. 

2405 Ibidem. 

2406 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Petre_P._Carp. 
Gheorghe Panu, Amintiri de la „Junimea " din Iaşi, ed. cit., p. 224. 

2408 Ibidem. 

2409 Ibidem. 



242 



Evreii din Iaşi erau emigranţi din Rusia si 
Galiţia 2411 . Aveau un port aparte, descris în p. 225, 
şi... „nu era evreu pe atunci care să vorbească, nu 
perfect, dar măcar corect româneşte; toţi doctorii, 
arhitecţii etc, evrei, vorbeau o limbă oribilă" 2412 . 

Motivul? Nu îşi trimiteau copiii la şcoală ci şi- 
i educau în şcoli speciale, cu profesori „de o 
ignoranţă fenomenală" 2413 . 

Eminescu „era teribil" 2414 în problema 
evreiască. Maiorescu era rezervat în această 
chestiune 2415 . Vasile Pogor 2416 era dezinteresat de 
evrei, pentru că nu-i iubea 2417 . 

Vasile „Alecsandri era un antisemit vesel şi 
glumeţ" . Iacob Negruzzi era singurul junimist 
care era „antisemit pasionat, neastâmpărat, având 

9A90 

vecinie [veşnic/ constant] preocuparea evreilor" 

Cuvântul de blam pe care îl foloseau: 
jidanul 2421 . Căruia Carp îi lua apărarea şi spunea că 

9A99 

„jidanul... este harnic şi sobru" 

Oamenii învăţaţi îi combăteau pe evrei cu 
Talmudul. Arătând că, după Talmud, „evreii sunt 
datori să fie lacomi, cruzi si înşelători fată de alte 
rase" 2423 . 

Junimiştii, deşi îl considerau pe Haşdeu 
duşmanul lor, erau prieten cu el în ceea ce priveşte 
antisemitismul 2424 . 

Şi Vasile Conta 2425 era „un antisemit 
îndârjit" 2426 . El milita pentru „alungarea în masă" 2427 
a evreilor din pământurile româneşti. 



2410 Ibidem. 

2411 Idem, p. 225. 

2412 Ibidem. 

2413 Ibidem. 

2414 Idem, p. 226. 

2415 Ibidem. 

2 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Pogor. 

Gheorghe Panu, Amintiri de la ,, Junimea " din Iaşi, ed. cit., p. 226. 
' Idem, p. 227. 
2419 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Iacob_Negruzzi. 

Gheorghe Panu, Amintiri de la ,, Junimea " din Iaşi, ed. cit., p. 227. 

2421 Ibidem. 

2422 Ibidem. 

2423 Idem, p. 229. 

2424 Ibidem. 

2425 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Conta. 



241S 



91. Păunul la români 

Părintele Simion Florea Marian alocă 
păunului p. 263-272 din voi. al 2-lea al cărţii 
Ornitologia poporană română 2428 . 



243 



„Femeiuşcă" păunului e, la români, păuna, 

9A9Q 

păunica sau păunită . Iar bărbaţii şi-au dezmierdat 
nevestele şi iubitele cu aceste trei nume 2430 . 

A 9-d^ 1 

Intr-o horă din Bucovina, mireasa e Păuna 
Intr-o alta, tot din Bucovina, ea se numeşte 

Păunită 2432 . 

y 

Insă românii au numit păunite şi vacile şi 
vitelele foarte frumoase la înfăţişare 2433 . 

5 5 5 

In Ialomiţa, o locuinţă izolată se numeşte 

5 ~ 5 5 

^2434 

păuna 



7 2435 



Puiul de păun este păunaş sau păunei . Insă 

păunaş sau păunei este şi dezmierdarea/ alintul 

pentru bărbaţii cei frumoşi şi, în special, pentru 
feciori, pentru tinerii necăsătoriţi 2436 . 




Gheorghe Panu, Amintiri de la „Junimea " din Iaşi, ed. cit., p. 230. 
2427 Ibidem. 

2428 Simion Florea Marian, Ornitologia poporană română, voi. 2, Ed. 
Tipografia lui R. Eckhardt, Cernăuţi, 1883, 423 p. A se vedea: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Simeon_Florea_Marian. 

2429 Idem, p. 263. 
2430 Ibidem. 

2431 Idem, p. 264. 

2432 Ibidem. 

2433 Idem, p. 265. 

2434 Ibidem. 

2435 Ibidem. 

2436 Ibidem. 



244 



Păunaşul e „rotat" într-un cântec popular. 
Adică are coada sub formă rotundă. 

Dar şi viţeii frumoşi sunt păunaş sau 
păunei 2431 . 

Iar autorul a găsit în Bucovina şi nume de 
familii derivate de la păun: Păun, Păunaş, Păunei, 
Păunen, Pănescu . Noi îl ştim pe Adrian 
Păunescu 2439 , ca nume celebru derivat de la păun. 

Când un tânăr si o tânără se aseamănă la 
frumuseţe şi purtări sunt „ca doi păunaşi" 2440 . 

De la păun au apărut şi numele: păunar, 
păuneasă, adj. păunescu, v. a se păuni = a se răsfăţa, 
păunire = răsfăţare, păunărie = o mulţime de 
păuni 2441 . Păunărie fiind corelativul lui găinărie. 
Adică: crescătorie de păuni şi de găini. 

Există satul Păun (în judeţul Iaşi, în corn. 
Bârnova) 2442 dar şi satele Păuneşti 2443 : unul în 

t 7 2444 ■ i i a ■ i » 2445 

Vrancea iar altul in jud. Argeş 

Se purtau pene de păun la pălărie, în 
sărbători 2446 . Dar se foloseau şi la farmece şi 
descântece 2447 . 

Găinaţul păunului, credeau unii români, dacă e 
amestecat în băutură, îl face pe beţiv să se lase de 

. • • 2448 

acest viciu 

In proverbele româneşti, păunul este tipul 
omului mândru. Care se laudă tot timpul, mai ales cu 
frumuseţea sa exterioară 2449 . De unde a se împăuna. 



2437 Ibidem. 
2438 Ibidem. 

2439 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_P%C4%83unescu. 

2440 Simion Florea Marian, Ornitologia poporană română, voi. 2, ed. cit., 
p. 266. 

2441 Ibidem. 

2442 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83un,_Ia%C8%99i. 

2443 Simion Florea Marian, Ornitologia poporană română, voi. 2, ed. cit., 
p. 267. 



2444 A se vedea: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_P%C4%83une%C8%99ti,_Vrancea 

2445 Idem: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83une%C8%99ti,_Arge%C8%99. 

2446 Simion Florea Marian, Ornitologia poporană română, voi. 2, ed. cit., 
p. 267. 

2447 Idem, p. 268. 

2448 Idem, p. 270. 

2449 Ibidem. 



245 



De aceea el e simbolul deşertăciunii 2450 . 



92. Ziarul Adevărul la început de secol 

Ziarul Adevărul din 21 noiembrie 1905 (o zi 
de luni) are 4 pagini 2451 . Şi costa „5 bani în toată 

9AS9 

tara" . Fondatorul său: Alex. V. Beldiman...si 
apărea zilnic, la ora 5 seara. „Cu ultimele ştiri ale 
zilei" 2453 . 

Cu litere mari, pe prima pagină: Cine va 
prezida jubileul. Regele şi junimiştii. La putere era 
„guvernul Cantacuzino" 2454 . 

In pagina a 2-a, singurul desen: capul lui 
Eugeniu Voineseu. Pe partea dreaptă, tot în a doua 
pagină, articolul: „Evreii în Rusia". în care se 
vorbeşte despre „recentele masacre antisemite din 
Rusia" 2455 . 

In pagina a 3-a găsim „ultimele informaţii". Şi 
anume că liberalii vor face o întrunire pe 4 
decembrie, în sala Dacia 2456 . 

Primul mesaj publicitar al ziarului e tot în p. 3. 
Unde ni se spune că sunt de vânzare „viţe americane 
altoite" (se referă la viţă de vie), din pepiniera 
„Sigmund Teleki din Funfkirchen"...şi care se 
vindeau pe strada Doamnei, nr. 21, din Bucureşti 2457 . 

A 4-a pagină e aproape, în întregime, 
publicitară. Avem date de la bursă, despre casele de 
bani Hesky, despre „marea loterie" din Băneasa... 

Redacţia şi tipografia ziarului erau pe strada 
Sărindar, nr. 11. 

93. Dicţionarul lui Săineanu 

Ediţia a 8-a a cărţii Dicţionar universal al 
limbei române, a lui Lazăr Săineanu (1859-1934), 
are 872 de pagini. 



2450 Idem, p. 271. 

2451 Ziarul Adevărul, anul al 17-lea, nr. 5844, 21 noiembrie 1905, 4 p. 

2452 Idem, p.l. 

2453 Ibidem. 
2454 Ibidem. 

2455 Idem, p. 2. 

2456 Idem, p. 3. 

2457 Ibidem. 



246 



Introducerea are 50 de pagini 2458 . 

Abundanţă = belşug, îndestulare 2459 ; acribie = 
exactitate scrupuloasă 2460 . Eu prefer transliterarea cu 
v din limba greacă: acrivie. 

Acvarelă [adică acuarelă de azi] = desen cu 
culori muiate în apă. Situat între acuzator şi 
acvarelist 2461 . 

Adagiu = maximă veche ; adăsta = a aştepta 
cu nerăbdare (de la lat. adastare) 24 3 ; ad hoc (adv.) = 
într-adins, pentru un scop determinat 2464 ; adresant = 
cel ce adresează/ trimite scrisoarea, expeditorul; 
adresat = cel căm 
adică destinatarul. 



adresat = cel căruia i-a fost adresată scrisoarea 2465 



Aerolit = piatră căzută din cer 2466 . Afet = 
suportul unui tun 2467 ; afund = adâncime 2468 ; aspidă = 
fel de viperă, pe când, la figurat: fiinţă veninoasă, 
femeie foarte rea 2469 . 

Augmenta = a mări, a spori 2470 ; autodidact = 
cel care a învăţat singur 2471 ; avalma (adv.) = în 
comun, cu grămada 2472 ; avat = peşte de Dunăre care 
seamănă cu şalăul 2473 ; a băcăi = a bate pulsul, a 
palpita (onomatopee) 2474 ; bădiţă = nume de alint pe 
care o ţărancă i-1 dă iubitului ei 2475 ; băgau = tutun de 

Al fi 

mestecat, fabricat din foi subţiri si răsucite 

" 5 5 



Lazăr Şăineanu, Dicţionar universal al limbei române, ed. a 8-a, 
revăzută şi adăugită la ed. a 6-a, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1929, L + 
872 p. 
A se vedea: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Laz%C4%83r_%C8%98%C4%83ineanu. 

2459 Idem, p. 3. 

2460 Idem, p. 6. 

2461 Idem, p. 7. 
2462 Ibidem. 

2463 Ibidem. 

2464 Idem, p. 8. 

2465 Idem, p. 9. 

2466 Idem, p. 10. 

2467 Ibidem. 

2468 Idem, p. 11. 

2469 Idem, p. 40. 

2470 Idem, p. 44. 

2471 Idem, p. 45. 

2472 Ibidem. 

2473 Idem, p. 46. 

2474 Idem, p. 48. 

2475 Idem, p. 49. 

2476 Ibidem. 



247 



Bahorniţă = femeie necinstită (un cuvânt slav, 
care, în sensul prim, înseamnă vrăjitoare) 2411 . 

Băieţandru = băiat de până în 20 de ani 2478 ; 
balabustă = evreică măritată (cuvânt ironic) 2479 ; 

9ARO 

baltac = baltă mică ; bandulieră = curea 

.v -2481 -i • • 2482 

ostăşeasca ; capan = magazie de aprovizionare ; 
capsoman = prost şi încăpăţânat 2483 ; a cărăbăni = a 
apuca cu lăcomie, a da lovituri dese, a-şi lua toate şi 
a pleca 2484 ; cărăeală [acum e cârâială] = 
cicăleală 2485 ; carat = a 24-a parte din greutatea 
aurului si unitatea de 21 centigrame din greutatea 

• . -l ' 2486 

pietrelor scumpe 

Cârmâzin = roşu-închis (cuvânt turcesc) 2487 ; 
cârnătar = cel ce face sau vinde cârnati 2488 ; cartabos/ 
caltaboş e trecut între cuvintele cu origine 
necunoscută 2489 ; căscăund = gură-cască 2490 ; caschetă 
provine de la fr. casquette şi e un fel de şapcă cu 
cozoroc 2491 (eu am auzit forma cosorog). Pluralul lui 
cozoroc e cozoroace. 



La Bucureşti, când cumperi mâncare de la 
supermarket, eşti servit la.. .casoletă. Adică, într-o 
cutie de plastic. ..în care ţi se dă mâncarea 
comandată. 

Insă casoletă nu e cutia din plastic pe care tu 
o primeşti... ci vasul metalic inoxidabil în care 
supermarketul ţine mâncarea, deja pregătită, pe care 
vrea să ti-o vândă. 

Săineanu nu cunoştea acest sens, cu vasul 
inoxidabil, dar ştia că vine de la fr. cassolette. 



2477 Ibidem. 
2478 Ibidem. 

2479 Idem, p. 50. 

2480 Idem, p. 52. 

2481 Idem, p. 53. 

2482 Idem, p. 100. 

2483 Idem, p. 102. 

2484 Idem, p. 103. 

2485 Ibidem. 

2486 Idem, p. 104. 

2487 Idem, p. 106. 

2488 Idem, p. 107. 

2489 Ibidem. 

2490 Idem, p. 109. 

2491 Ibidem. 



248 



94Q9 

Si că înseamnă: afumătoare, cătuie . Pentru 
că, la francezi, e vasul în care se arde mirodenii. 

Cassier = cel ce ţine cassa de bani 2493 (astăzi s- 
a eliminat s-u\ şi din casier şi din casa de bani); 
căşunătură = durere neaşteptată, la figurat: 
capriciu 2494 ; catagrafie = recensământ, inventar 2495 ; 
cataroiu (mold.) = gripă, guturai 2496 ; catrafuse (pi.) = 
cele necesare de îmbrăcat, mărunţişuri de-ale 
casei 2497 ; cavală = iapă 2498 ; ceahlău = pasăre 
răpitoare de munte, care îşi face cuibul în stânci 
inaccesibile. Şi autorul presupunea că de la această 
pasăre a venit numele muntelui Ceahlău 2499 . 



Ceanac (turc.) = strachină mai mică cu 
interiorul smălţuit 2500 ; cereviş (turc.) = grăsime 
topită, folosită la mâncare. Grăsime de bou, vacă, 
bivol 2501 . Cherapleş (m.) = tont, zevzec 2502 ; 
chibritelniţă = cutioară pentru păstrarea şi aprinsul 
chibriturilor 2503 ; chichirneţ = pipernicit 2504 ; chilimboţ 
= bucată de pâine necoaptă 2505 ; chiloman = oală de 
băut 250 ; chiomb = miop 2507 ; chisnovat = poznaş 2 ° 8 ; 
chiţoran = şoarece de câmp, cu botul ascuţit, care 
distruge porumbul 2509 ; cioaclă = cârlig de înhăţat 
pentru cei morţi de ciumă 2510 ; ciobotă (mold.) = 
cizmă; un cuvânt care vine din rus. cobotu 2511 . 



2492 Ibidem. 

2493 Idem, p. 110. 

2494 Ibidem. 



luiuem. 

2495 Idem, p. 111. 

2496 Idem, p. 112. 

2497 Idem, p. 113. 

2498 Idem, p. 114. 

2499 Idem, p. 1 15. A se vedea: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Masivul_Ceahl%C4%83u. 

2500 Idem, p. 116. 

2501 Idem, p. 120. 

2502 Idem, p. 123. 

2503 Ibidem. 



2504 Idem, p. 124. 

2505 Ibidem. 

2506 Ibidem. 

2507 Idem, p. 125. 

2508 Idem, p. 127. 

2509 Ibidem. 

2510 Idem, p. 130. 

2511 Ibidem. 



249 



Cioclas = ţăran care vinde lemne cu căruţa ; 

5 5 5 ~ 

a ciocoi (v.) = a linguşi la modul înjositor ; cioflac 
= copil răzgâiat 2514 ; ciopor = turmă de oi sau de 

9 S 1 S " - 9 S 1 f\ 

vite ; ciorobară (în Banat) = coţofană ; 
ciuciulete = ciupercă comestibilă, de culoare gălbuie 

9 S 1 7 

sau Morchella esculenta 



9S 1 R 

Clabăţ = căciulă mare a bănăţenilor ; clisură 
= strâmtoare 2519 ; cocuţă (f.) = copil în faşă, prunc 2520 ; 
cojan = locuitor de la câmp 2521 ; comană = coama 
casei 2522 ; dănănaie = minunăţie, lucru de mirare (de 
la a dănănăi = ceva ce se vede în depărtare) 2523 ; 
fustanelă = fustă largă si cu multe creţuri, purtată de 

■ ■ - , -2524 - ' a v • -, 2525 

greci şi arnauţi ; gaman = mancacios, lacom ; 
gigea = frumuşel, drăguţ ; giumbuş = petrecere, 
haz, poznă 2 27 ; glajă = sticlă 2528 ; însurăţel = tânăr 
abia însurat 2529 ; învierşunare = furie îndărătnică 2 30 ; 

9S^ 1 

iorgovan = liliac (în Banat; de la sârb. iorgovan) ; 
izbă = lovitură 2532 ; a jugăni = a castra caii 2533 ; lacră = 
ladă de zestre, raclă 2534 ; lavină = avalanşă 5 ; 
locandă = ospătărie, han 2536 ; magopaţă = curvă (în 



2512 Idem, p. 131. 

2513 Ibidem. 

2514 Idem, p. 132. 

2515 Idem, p. 133. 

2516 Ibidem. 

2517 Idem, p. 136. A se vedea: 
http://en.wikipedia.org/wiki/Morchella_esculenta. 

2518 Idem, p. 138. 

2519 Idem, p. 140. 

2520 Idem, p. 145. 

2521 Idem, p. 146. 

2522 Idem, p. 150. 

2523 Idem, p. 190. 

2524 Idem, p. 264. 

2525 Idem, p. 267. 

2526 Idem, p. 276. 

2527 Idem, p. 277. 

2528 Ibidem. 

2529 Idem, p. 333. 

2530 Idem, p. 340. 

2531 Idem, p. 341. 

2532 Idem, p. 346. 

2533 Idem, p. 350. 

2534 Idem, p. 353. 

2535 Idem, p. 358. 

2536 Idem, p. 369. 



250 



Moldova) ; mămular = mic negustor ambulant (de 
la turc. mamele) 2538 . 



Muscel = deal înalt, de până la 400 de 
metri 2539 ; muşcoiu = catâr (cuvânt albanez, 
muşk) 2540 ; mutră (ironic) = obraz, îndrăzneală, 
personaj, rang, nazuri (pi.) 2541 ; nadiceancă = un fel 
de trăsură 2542 ; năem = plată, chirie 2543 ; namestie = 
dependentă (cuvânt slavon) 2544 ; nărămzat = 

•• 2545 - .v ■ • ■ 2546 - . 

stacojiu ; a nastavi = a inspira ; nastrapa = 
cană 2547 ; nat = fecior (în graiul bănăţean; de la lat. 
natus) ; nătărău = tare prost ; năucie = 
stupiditate 2 °; nemeş = de neam, nobil 2551 . 



Neneacă = mamă (în Moldova, cuvânt 
turcesc) 2552 ; netoţie = idioţie 2553 ; ningău = 
ninsoare 2554 ; nisam-nitam (adv.) = cu totul fără 
temei 2555 ; nucet = pădure de nuci (de la lat. 
nucetum) 2556 ; oarzăn = timpuriu 2557 ; obrăzar = 
mască 2558 ; a obroci = a fermeca, a zăpăci (cuvânt 
sârbesc); octofor = purtător de lectică (la romani) 25 "' 
odaliscă = femeie din haremul sultanului 2560 
odobeală = închisoare 2561 ; ofis = decret domnesc 2562 
olastiseală = linguşire (în Muntenia) 



2537 Idem, p. 376. 

2538 Idem, p. 379. 

2539 Idem, p. 414. 

2540 Idem, p. 415. 

2541 Idem, p. 416. 

2542 Ibidem. 

2543 Idem, p. 417. 

2544 Ibidem. 

2545 Idem, p. 418. 

2546 Idem, p. 419. 

2547 Ibidem. 

2548 Idem, p. 420. 

2549 Ibidem. 

2550 Ibidem. 

2551 Idem, p. 426. 

2552 Idem, p. 427. 

2553 Idem, p. 430. 

2554 Idem, p. 431. 

2555 Ibidem. 

2556 Idem, p. 434. 

2557 Idem, p. 436. 

2558 Idem, p. 437. 

2559 Idem, p. 440. 

2560 Ibidem. 

2561 Ibidem. 



251 



Olum = vad în care se adapă vitele (de la 
turcescul olum = vad) 2564 ; onânie = fiinţă slabă şi 
urâtă (în Moldova, de la cuvântul rutean: omana, 
vedenie amăgitoare) 2565 ; opreală = arest 2566 ; orândar 
= cârciumar în sat (în Moldova) 25 7 ; otavă = iarbă 
crescută după a doua cositură (de la cuvântul bulgar: 
otava) ; otecinic = colecţie de vieţi de Sfinţi 
(cuvânt slavon, uteciniku, care derivă de la oteţl 
părinte) 2 69 ; otnoşenie = raport final (cuvânt rusesc: 
otiinoşeniîe) 2510 . 

Oţopină = mârţoagă ; păcurar = cel ce 
scoate sau vinde păcură 2572 ; pălămar = paraclisier 
(în Moldova) ; palavră = vorbă seacă, minciună, 
vorbă lăudăroasă (de la cuvântul turc palavra) 251 ; 
palincă = rachiu (vine de la cuvântul unguresc 
palinka, care vine de la sârbescul palinka; paliti = a 
arde... pentru că e o ţuică ce te arde pe gât) 



A paradosi = a preda (în graiul moldovean, 
care vine din neogreacă) 2 7 ; părăduitor = 
risipitor ; paraponisit = nemulţumit ; paraxân = 
bizar, curios (adv.) şi ciudă (subst.) 2579 ; paretis = 
actul de demisie al unui arhiereu 2580 ; parlagiu = 

9SS 1 

măcelar (cuvânt turcesc) ; parpalec = plăcintar 

2582 • -, . .2583 n ,2584 

grec ; parucic = locotenent ; paşol! = marş! ; 



2562 Idem, p. 441. 

2563 Idem, p. 442. 

2564 Idem, p. 443. 

2565 Idem, p. 444. 

2566 Idem, p. 445. 

2567 Idem, p. 446. 

2568 Idem, p. 451. 
2569 Ibidem. 

2570 Ibidem. 

2571 Ibidem. 

2572 Idem, p. 453. 

2573 Idem, p. 455. 

2574 Ibidem. 

2575 Idem, p. 456. 

2576 Idem, p. 461. 

2577 Ibidem. 

2578 Idem, p. 462. 

2579 Ibidem. 

2580 Idem, p. 463. 

2581 Idem, p. 464. 

2582 Idem, p. 465. 

2583 Idem, p. 466. 

2584 Idem, p. 468. 



252 



paţachină = arbust cu bobite negre sau Rhmanus 



cathartica 2585 . 



Pateriţă = toiagul arhieresc ; pavogadu = 
exerciţiu de solfegiere în muzica psaltică 2587 ; 
pazarlâc = târguiala, negustorie 2588 ; pedel = servitor 
la o universitate 2589 ; pidosnic = ciudat, pe dos (în 
Moldova) 2590 ; pintenog = cal negru sau murg cu pete 
albe la glezne 2591 ; pipirig = un fel de trestie 2592 ; a 
pisicări = a linguşi în mod viclean 2593 . 



Şi Lazăr Şăineanu cunoştea forma pimniţă, 
care se mai foloseşte şi azi în Teleorman, paralelă cu 
pivniţă. Care vine de la slavonescul pivniţa, unde 
pivo = băutură 2594 . 

A pliroforisi = a lua informaţii, a se desluşi/ 
clarifica într-o problemă anume 2595 ; podmet = 
momeală ; a poftori = a repeta ; pogonici = cel 
ce mână plugul 2598 ; pohoţ = desfrânat 2599 ; pojijie = 
gospodărie 2600 ; poiată = palat 2601 ; a pologi = a 
aşterne jos 2 02 ; ponor = scobitură a terenului în 
formă de pâlnie (de la slavonescul ponoru = locul 
unde apa se ascunde în pământ) 2603 ; ponos = nume 
rău, poreclă, greşeală 2604 ; popondoc = stâlpul unei 
prispe ţărăneşti. Cuvânt folosit în Tulcea 2605 . 

2585 Idem, p. 469. A se vedea: 
http://en.wikipedia.org/wiki/Rhamnus_cathartica. 

2586 Ibidem. 

2587 Idem, p. 471. 

2588 Ibidem. 

2589 Idem, p. 472. 

2590 Idem, p. 480. 

2591 Idem, p. 482. 

2592 Idem, p. 483. 

2593 Idem, p. 484. 

2594 Idem, p. 485. 

2595 Idem, p. 488. 

2596 Idem, p. 491. 

2597 Idem, p. 492. 

2598 Ibidem. 

2599 Ibidem. 

2600 Idem, p. 493. 

2601 Ibidem. 

2602 Idem, p. 494. 

2603 Idem, p. 495. 

2604 Ibidem. 

2605 Idem, p. 496. 



253 



Poponeţ = volbură (un fel de iarbă), opaiţ (de 
la cuv. sârbesc: poponaţ = volbură) 2606 ; a popri = a 

•2607 ,1 '* i- 2608 

opri ; potlogar = cârpaci, pungaş ordinar ; 
povestaş = povestitor 2609 ; primiţii = primele roade, 
prinoase 2610 ; a pritoci = a turna dintr-un vas în 

-,. -,2611 - i - -2612 

altul ; progrom = măcel in masa ; a puiezi = a 
face pui ; pulpană = partea de jos a unei haine, 
care acoperă pulpa piciorului 2614 . 



Puţar = cel ce sapă puţuri (de la lat. 
putearius) 2615 ; putinei = putină mică în care se bate 
laptele pentru a face unt 2 16 ; râbiţă = peşte de apă 
dulce din familia crapilor. Sau Gobio fluviatilis 

Răgălie = rădăcină 2618 ; rână = coastă, 
latură 2619 ; a răpşti = a se răsti 2620 ; răsbucuros = 
foarte bucuros ; răsmerită = revoluţie (de la slav. 

... - i -n2622 - ' - 2623 - .■ 

razmiriţa = război) ; raspas = răgaz ; răstimp = 
interval temporal 2624 ; razna (adv.) = încoace şi 
încolo 2625 ; refec = cusătură pe marginea unei stofe, la 

r- . -2626 > v • , 2627 

lig.: mustrare aspra ; regea = rugăminte 

Sărăcan = foarte sărac 2628 ; sărăcustă = 
sărindar 2629 ; sardea = peştişor sărat 2630 ; sărman = 



2606 Ibidem. 

2607 Ibidem. 

2608 Idem, p. 501. 

2609 Ibidem. 

2610 Idem, p. 512. 

2611 Idem, p. 514. 

2612 Idem, p. 517. 

2613 Idem, p. 523. 

2614 Idem, p. 523-524. 

2615 Idem, p. 526. 

2616 Idem, p. 527. 

2617 Ibidem. A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Gobio_gobio. 

2618 Idem, p. 529. 

2619 Idem, p. 531. 

2620 Idem, p. 532. 

2621 Idem, p. 533. 

2622 Idem, p. 534. 

2623 Idem, p. 535. 

2624 Ibidem. 

2625 Idem, p. 537. 

2626 Idem, p. 540. 

2627 Idem, p. 541. 

2628 Idem, p. 565. 

2629 Ibidem. 

2630 Idem, p. 566. 



254 



sărac, orfan 2631 ; scârnă = balegă 2632 ; scârnăvie = 
murdărie 2633 ; a scorbeli = a scormoni în pământ 2634 ; 
scripcar = lăutar 2635 ; scutar = ciobanul care conduce 
stâna 2636 ; şelar = cel care face şi vinde şei pentru 
cai 2637 ; şerpar = cingătoarea ţărănească de piele în 
care se pătrau banii 2638 ; sgârţă = babă sfrijită 2639 . 

Silhui = acoperit de codri 2640 ; simigiu = cel 
care face şi vinde simiţi [pesmeţi], covrigi etc. 2641 ; 
sin = fiu 2642 ; şiştar = găleata în care se mulg oile 2643 ; 
şledun = gorun (un soi de stejar) 2644 ; şoacăţă = 
şobolan, la fig: duşman 2645 ; a solomoni = a fermeca, 
a vrăji 2646 . Şi asta când Sfântul Profet Solomon este 
etalonul înţelepciunii... 

Spiţer = farmacist 2647 ; ştiubei = stup făcut 
dintr-un butuc găurit 2648 ; stretenie = întâmpinare 2649 ; 
stropşitură = epilepsie 2650 ; a sudui = a înjura, a 
dojeni 2651 ; a suguşa = a gâtui 2652 ; tocsin = clopot de 
alarmă 2653 ; toloşcan = om trândav (în Moldova) 2 4 ; 
voloc = plasă de peşte, una mai mică decât 
năvodul 2655 ; a vorovi = a vorbi 2656 ; zabet = 
guvernator 2657 ; zalhana = abator 2658 . 



2631 Idem, p. 567. 

2632 Idem, p. 572. 

2633 Ibidem. 

2634 Idem, p. 576. 

2635 Idem, p. 577. 

2636 Idem, p. 579. 

2637 Idem, p. 582. 

2638 Idem, p. 585. 

2639 Idem, p. 589. 

2640 Idem, p. 591. 

2641 Idem, p. 592. 

2642 Idem, p. 593. 

2643 Idem, p. 595. 

2644 Idem, p. 597. 

2645 Idem, p. 599. 

2646 Idem, p. 602. 

2647 Idem, p. 609. 

2648 Idem, p. 617. 

2649 Idem, p. 621. 

2650 Idem, p. 622. 

2651 Idem, p. 625. 

2652 Idem, p. 627. 

2653 Idem, p. 657. 

2654 Ibidem. 

2655 Idem, p. 701. 

2656 Idem, p. 702. 

2657 Idem, p. 704. 



255 



Dicţionarul propriu-zis se termină în p. 711. 
De la p. 713 începe un dicţionar de nume. Care se 
termină în p. 870. Suplimentul lingvistic: p. 871- 
872. 

94. Din Jurnalul lui Livius Ciocârlie 

E vorba despre jurnalul anilor 1978-1983. 
Ediţia 2008 2659 . 

La p. 6: despre şedinţa „patronată... de un 
dobitoc, secretarul ştiinţific al Academiei de Ştiinţe 

7 5 3 5 5 

Sociale". Autorul scrie fără grija cititorului, aşa că e 
greu să înţelegi, întotdeauna, la cine se referă. 

„Tristeţea atroce a lui Trakl 2660 " 2661 . 

în 1978 tatăl lui trăia 2662 . Dar si mama 2663 . 



Scrie despre corespondenţa lui Proust 2664 , 
citeşte iurnalul lui Adrian Marino si se întâlneşte 

5 <J 5 3 

pe drum cu „popa Gheorghiţă, duhovnicul nostru, al 
Ciocârlestilor, de cincizeci de ani" 2666 . 

5 7 

In 1978 autorul era lector. Pentru că 
profesorul Tănase îi cere să se prezinte „la concursul 
de conferenţiar" 

De vorbă cu Adriana Babeţi 2668 , în p. 25 
aminteşte de Andrei, care era „arhivist la 
Mitropolie", „drama (?) Nadiei Comăneci" 2669 ...şi 
într-o zi de noiembrie spune despre sine că este 



„moale ca o pernă de ace" 



2670 



2658 Idem, p. 706. 

2659 Livius Ciocârlie, Cu dinţii de lână. Jurnal 1978-1983, Ed. Humanitas, 
Bucureşti, 2008, 422 p. 

Despre autor a se vedea: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Livius_Cioc%C3%A2rlie. 

2660 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Georg_Trakl. 

2661 Livius Ciocârlie, Cu dinţii de lână. Jurnal 1978-1983, op. cit., p. 9. 

2662 Ibidem. 

2663 Idem, p. 13. 

2664 Idem, p. 11. 

2665 Idem, p. 15-16. A se vedea: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_Marino. 

2666 Idem, p. 19. 

2667 Idem, p. 21. 

2668 Ibidem. A se vedea: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Adriana_Babe%C8%9Bi. 

2669 Idem, p. 29. 

2670 Idem, p. 35. 



256 



în p. 36 cumpără cartea lui Radu Petrescu, 
Ocheanul întors 2611 . Iar episcopul (fără nume, care, 
de fapt, era mitropolit) este fostul său coleg de la 

T .„2672 

Loga . 



Andrei, care lucra la Mitropolie, devine 
„muzeograf . Curs despre teatrul lui Sartre 
lăudat de Emil Brumaru , un curs despre 
Chateaubriand , are „o studentă gravidă, cu 
liniştea şi frumuseţea maternităţii apropiate" , 
ascultă Enescu 2678 , zece ani s-a ocupat de 
semiotică 2679 iar profesorii de la Litere, în 1978, se 
plângeau că n-au aragaz 80 . Acasă, bineînţeles... 

Strada Carmen Sylva devenise Lenin 
Vrea o înzdrăvenire la Băile Herculane 



Paul Cornea era prorector în 1978 , 1-a 
văzut pe Lucian Raicu (evreu) „plângând pe o 
scrisoare a lui Eminescu" 268 , deşi „Eminescu a fost 
antisemit" , e obosit la curs („abia împing frazele 
şi termin cu două minute înainte de pauză") 2687 , e 
întâmpinat, cu amabilitate şi „pe muteşte, [de] Eugen 
Simion, Manolescu, Papahagi [şi] Gabriel [?]" 
Marin Mincu e „tânăr, blond, cârlionţat ca peruca 
doamnei R." , Mircea Dinescu vine împreună cu 



2671 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Petrescu. 

2672 Livius Ciocârlie, Cu dinţii de lână. Jurnal 1978-1983, op. cit., p. 36. 

2673 Ibidem. 



2674 Idem, p 

2675 Idem, p 

2676 Idem, p 

2677 Idem, p 

2678 Idem, p 

2679 Idem, p 

2680 Idem, p 

2681 Idem, p 

2682 Idem, p 



39. 

41. 

44. 

45. 

46. 

48. 

49. 

50-51. 

52. A se vedea: 



https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83ile_Herculane. 
2683 Idem, p. 54. 

A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Raicu. 

2685 Livius Ciocârlie, Cu dinţii de lână. Jurnal 1978-1983, op. cit., p. 55. 

2686 Ibidem. 

2687 Ibidem. 

2688 Idem, p. 57. 

2689 Idem, p. 58. 



257 



Denisa Comănescu 2690 , care era „la fel de frumoasă 

.* -„2691 

ca asta-vara 

Dacă Eugen Jebeleanu sta la masă cu Ileana 
Mălăncioiu si cu alte doamne ...Marin Preda a 
trecut pe lângă autor „cu un aer spectral de om 
ameţit" . Insă „cineva spune că [Marin Preda] e 
asa fiindcă n-a băut nimic" 2 . 



Se observă aici prima mare invidie a lui 
Ciocârlie din Jurnal. Pentru că atunci când consideri 
că tot ce ai de spus despre Marin Preda e că bea. ..de 
fapt îl invidiezi pentru ceea ce scrie. 

In p. 61, Eugen Simion e prezentat într-un 
context nesemnificativ, asa cum o făcuse si cu Marin 
Preda, tocmai pentru ca să îl ridiculizeze: „trece pe 
acolo Eugen Simion cu o pereche de pantaloni 
înveliţi în ziar pe braţ, în drum spre croitor". 

In aceeaşi pagină, Simion ajunge la restaurant, 
si autorul îl caracterizează în următorii termeni: 
„pare un om fericit: arată bine, încă tânăr, deştept, 
echilibrat, fără nelinişti grave, mulţumit". Dar din 
cuvintele pe care le foloseşte reiese scepticismul său 
vizavi de potentele de scriitor ale lui Eugen Simion. 

Denisa Comănescu e tot cu...Dinescu 2695 . 
Coniacul Milcov, vinul de Ştefăneşti 2696 , apar Denisa 
si Mircea Dinescu si în p. 63... si vorbeşte cu Dinescu 
despre Marin Preda 

De la Dinescu află despre „ţuica ardelenească" 
pe care Preda „o oferă" scriitorilor la Mogoşoaia 

Adică iarăşi despre băutură. ..ca să acrediteze 
ideea că viaţa lui Preda e, de fapt, beţia.. .nu 
scriitura. 



2690 A se vedea: http://www.humanitas.ro/denisa-comanescu. 

2691 Livius Ciocârlie, Cu dinţii de lână. Jurnal 1978-1983, op. cit., p. 59. 
2692 Ibidem. 

2693 Idem, p. 60. 

2694 Ibidem. 

2695 Idem, p. 61. 

2696 Idem, p. 62. 

2697 Idem, p. 63. 

2698 Ibidem. 



258 



Cum e Preda în p. 63? „O natură fragilă, cu 
mari crevase în el" 2 ". După cum se observă: nu are 
nimic „special"... 

L-a cunoscut pe Daniel Turcea. Şi dacă atunci 
când l-a cunoscut era „un tânăr subţirel, vioi şi cam 
copilăros" 2700 , acum, când îl reîntâlneşte la Capsa, 
după 8 ani, e „un bătrânel pierit, chel, cu barbă mare, 
pur şi hieratic ca un serafim" 2701 . 

Vine şi Mircea Ivănescu şi îi înapoiază o carte 
a lui Denis de Rougemont pe care i-o 
împrumutase 2702 . Dan Cristea l-a luat peste picior 2703 . 
Iar 1978 „se termină cu bani şi posomorât" 2104 . 

Din a doua pagină a anului 1979 aflăm că e 
profesor de 20 de ani 2705 . Cu sensul că: predă în 
învăţământ de 20 de ani... 

Cumpără „de la stand un Mihai Sora şi un 
Dosoftei " , nu poate să scrie despre George 
Călinescu fără să pomenească despre „lucrurile 
[sale] detestabile" 2708 , ca acelea de „şantaj ist şi de 
bătăuş" 2709 , Pintilie (probabil Lucian Pintilie 2710 ) îl 
serveşte cu o cafea şi cu un coniac 2711 iar la Lugoj a 
fost aşteptat de A. (de ce nu intră... în cârd! Nu e 
„femeie"?) şi de „un cârd de doamne 
profesoare" 2712 . 

Şi se foloseşte cârd... atunci când vrei să spui 
că doamnele sunt cam văcuţe (cârd de vaci) sau 
asurzitoare (cârd de raţe sau gâşte). 



2699 Ibidem. 
2700 Ibidem. 

2701 Ibidem. 

2702 Idem, p. 63-64. 

2703 Idem, p. 70. 

2704 Idem, p. 73. 

2705 Idem, p. 75. 

2706 Probabil e vorba de ediţia: N. Ursu, Dosoftei. Opera. I. Versuri, ediţie 
critică, cu studiu introd. de Al. Andriescu, Bucureşti, 1978, CI + 544 p. 

2707 Livius Ciocârlie, Cu dinţii de lână. Jurnal 1978-1983, op. cit., p. 76. 

2708 Ibidem. 

2709 Ibidem. 

2710 



A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Pintilie 

2712 



"' Livius Ciocârlie, Cu dinţii de lână. Jurnal 1978-1983, op. cit., p. 76. 



Idem, p. 83. 



259 



Cine e Maestrul 2113 ! Maestrul a făcut 
facultate 2714 si are o „imensă... putere de 

„2715 ' 

regenerare 

în p. 86, după Maestru, apare Profesorul. 

OH 1 f\ 

Profesorul i-a citit un articol şi articolul „nu i-a 
plăcutdeloc" 2717 . 

în p. 87 apare „filozoful Gogoneaţă". 

In p. 90 află că „Petru Groza...a avut o groază 
de copii din flori". 

In p. 91 Maestrul are mai multe iubite.. .dacă 
„este la el şi o iubită a Maestrului". Una dintre multe 
altele... Pentru că atunci când ai doar una. ..se spune: 
„iubita Maestrului". 

Autorul nu vrea să rămână „popândău cu 
doamnele" 2718 . Adică: atent la toate... 

Maestru aduce „un vin de Arad" 2 ' 19 şi se 
mănâncă „omletă cu ciuperci 



„2720 



2721 



A fost „blând... la examen" cu studenta din 
anul patru, care era „foarte bună studentă, dar 
ingenuă şi bolnavă de nervi" 



2722 



Din p. 95 începe anul 1980, în care: „m-am 
împotmolit cu Maestrul la restaurantul nou de pe 
Bega. Dă-i cu bere, dă-i cu vin, ne-am cam 

,-,"2723 

ameţit 



Axente Sever Popovici i-a fost asistent lui 

9774 

Nae Ionescu 

Care Sorin 2115 ! Citeşte memoriile lui Iorgu 
Iordan 2726 . 



2713 Ibidem. 

2714 Idem, p. 84. 

2715 Idem, p. 85. 

2716 Idem, p. 86. 

2717 Idem, p. 87. 

2718 Idem, p. 91. 

2719 Ibidem. 

2720 Ibidem. 

2721 Idem, p. 92. 

2722 Ibidem. 

2723 Idem, p. 95. 

2724 Idem, p. 96. 

2725 Idem, p. 98. 

2726 Idem, p. 99. 



260 



în p. 99 vorbeşte pentru prima oară despre 
intrarea Securităţii la el în casă: „dar eu, după ce 
venise Sarsailă [la mine] în casă, am ars o mulţime 
de hârtii acum câteva luni". 



2727 pw,, _ x , ,. -„2728 



Din nou.. .Sorin . „Căldură tomnatică' 
Ulici 2 

■„2730 



un articol al lui Ulici 2729 , îsi duce fetele la o 



„expoziţie de câini" , Profesorului nu îi plac 
„capitolele din teza de doctorat" 2731 , cine e D., cel 
care îşi lansează o carte în p. 107, dar şi C. U., cel 
care vorbeşte „foarte inegal" 2 ' 32 ... pentru ca în p. 110 
să stea la masă cu „Marin Preda, Dinescu, Denisa, 
Teodor Mazilu si Valentin Serbu". 



Marin Preda tocmai se întorsese de la 
Dinescu, de la Slobozia . Insă nu cu mâna goală! 
Pentru că au venit de la Slobozia cu „molan (care 
înseamnă şi peşte şi vin, dar, cu precădere, vin de 
buturugă), ţuică şi varză cu carne" 2734 . 

Dar Preda si Dinescu.. .tot de la Slobozia.. .au 
venit „cu vorbe porcoase, cu vorbe subţiri" 2 ' 35 . Mă 
îndoiesc însă că şi-au cumpărat vorbele de la vreo 
cârciumă din... Slobozia. 

Marin Preda ştia „pe de rost pagini întregi din 
Desculţ" . Un roman al lui Zaharia Stancu 

Mircea Zaciu şi Romul Munteanu au fost 

studenţii săi 2738 . 

t 

/\ 

In p. 116 vorbeşte despre demersurile sale 
pentru a fi primit în Asociaţia Scriitorilor. 

In p. 117 cred că vorbeşte despre Daniel 
Vighi 2739 , care era pe atunci în anul IV de facultate. 



2727 Idem, p. 100. 

2728 Idem, p. 103. 

2729 Idem, p. 106. A se vedea: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Lauren%C8%9Biu_Ulici. 

2730 Idem, p. 107. 

2731 Ibidem. 

2732 Ibidem. 

2733 Idem, p. 110. 

2734 Ibidem. 

2735 Ibidem. 

2736 Idem, p. 111. 

2737 Poate fi downloadat de aici: 
http://ro.scribd.com/doc/135097560/Zaharia-Stancu-Descul%C5%A3. 

11 Livius Ciocârlie, Cu dinţii de lână. Jurnal 1978-1983, op. cit., p. 1 16. 



261 



în p. 1 19 îi spune numele întreg: Daniel Vighi. 
Miza pe Vighi, pe Vasile Popovici si pe Marcel 

rp , 2740 

Tolcea 



Tot în p. 119 îl pune la colţ şi pe Ilarion 
Ciobanu, după cum a făcut cu Marin Preda şi cu 
Eugen Simion: „din când în când Ilarion Ciobanu, 
beat la o masă, scoate un horcăit de speriat". Dar şi 
pe Lucian Pintilie: „Lângă masa noastră, Pintilie, şi 
el ameţit. Nu mă observă" 2741 . 

Spre sfârşitul lui 119 e amintit şi Tatulici 
(Mihai Tatulici?), alături de Sorin (?), Nicolae 
Ciobanu şi Papilian (?). 

In p. 120: Dan Hăulică, Doinaş şi Bogza. 

Maestrul reapare în p. 125. In p. 132 bârfeşte, 
împreună cu el, „pe unul şi pe altul". 

Pune pe carnetul CEC 300 de lei, pe care i-a 
câştigat din colaborarea cu revista Orizont 2142 . 

Alături de Maestru, la facultate, apare si loji 
(?) 2743 . 

^-1 • 2744 • i i2745 

Gngurcu a scris despre el 

T. este ocultat 2746 , cel care cumpără „o gâscă 
şi cartofi" 2747 . însă T. „lucrează la catedră" 2748 , adică 
a fost coleg de catedră, la facultate, cu autorul. 

Ironic la adresa lui Adrian Păunescu 2749 . 
Tudor Ţopa îi scrie o scrisoare „cam zurlie" 2750 . încă 
o băută cu Maestrul 27 . 



Ţăranii „precupeţi", la Bucureşti, vindeau o 
gâscă cu 1 00 de lei în 1 980 2752 . 



39 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Daniel_Vighi. 

2740 Livius Ciocârlie, Cu dinţii de lână. Jurnal 1978-1983, op. cit., p. 1 19. 

2741 Ibidem. 

2742 Idem, p. 134. A se vedea: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Orizont_%28revist%C4%83%29. 



2743 



Idem, p. 135. 



2744 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Grigurcu. 

2745 Livius Ciocârlie, Cu dinţii de lână. Jurnal 1978-1983, op. cit., p. 138. 

2746 Ibidem. 

2747 Idem, p. 139. 

2748 Idem, p. 143. 

2749 Idem, p. 145. 

2750 Idem, p. 153. 

2751 Ibidem. 



262 



Şi tot în 1980, Ciocârlie avea peste 4.000 de 
lei la CEC 2753 . 



Numele lui Liiceanu apare în p. 161. Radu 

97SJ. A 

Petrescu face pancreatită în 1981 .In p. 184 apare 
„tuşa Lola, tanti Chiva şi uica Ion". 

Daniel Vighi a fost, împreună cu Marcel 
Tolcea, în vizită la Nichita Stănescu . Insă 
reîntâlnim din nou invidia autorului pe marii scriitori 
contemporani cu el. Pentru că, despre poemul dăruit 
de Nichita celor doi, spune: „s-au ales cu o poezie 
fircălită pe o foaie de caiet. [Şi] de emoţie, s-au 
urcat în trenul de Iaşi" 2756 . 

Insă orice poezie compusă pe loc şi scrisă de 
mână e fircălită/ mâzgălită pe hârtie/ scrisă febril. 
Iar Nichita le-a făcut o mare cinste unor tineri... că 
le-a dăruit un poem. Ce a dăruit vreodată autorul, 
din scrisul său, celor care l-au vizitat? Ce a compus, 
pe loc, pentru cineva? 

Dar dacă darul lui Nichita a fost „o 
mâzgălitură pe hârtie", Livius Ciocârlie s-a bucurat 
însă că lui Nichita i-au plăcut poeziile „fine" ale lui 
Marcel Tolcea 2757 . Pentru că autorul ştia cine e 
Nichita.. .dar nu dorea să recunoască acest lucru. Şi 
asta este invidia: a nu vrea să recunoşti valoarea 
cuiva şi nu a nu o înţelegel 

Mihăieş apare în p. 185, autorul, într-o noapte, 
se visează boier 2158 , o cafea la Caransebeş 2759 , pe 

97(^0 

Corina (?) „o trage aţa spre literatură" iar „lumea 
e un război generalizat al pulsiunilor" . In p. 196 
mărturiseşte că citeşte din Scriptură, însă „nevrotic", 
alături de cărţi de Manolescu, Zaciu, Papahagi, 



2752 Idem, p. 153-154. 

2753 Idem, p. 157. 

2754 Idem, p. 165. 

2755 Idem, p. 184. 

2756 Ibidem. 

2757 Ibidem. 

2758 Idem, p. 187. 



1UC111, p. IO/. 

2759 Idem, p. 191. 

2760 Idem, p. 194. Expresia vine de la laţul cu care se prind păsări. 

2761 Idem, p. 196. 



263 



Ricoeur, Faulkner, Sorin (?)" 2762 . Şi tot din p. 196 
aflăm că Marin Preda abia murise. 



Studenţii lui 1981: „Examen oral până la 
douăsprezece. Nivel de limbă submarin, lecturi 
deloc, dar au tocit de prin cursuri, speriaţi de 
renumele meu de capsoman" 

Nu a scris cu plăcere ceea ce a publicat . Şi, 
deopotrivă, scrie anevoios: „Mă foiesc zile întregi 
până încep un articol, de parcă nu ştiu ce minuni aş 
pregăti. Ce scriu cu vervă e superficial" 

Mircea Mihăies îl sună în 1981 si îl anunţă că 

3 5 5 

a devenit profesor „într-un sat de lângă Oradea, [iar] 
nevastă-sa prin Harghita" 

Cumpără „o carte pentru copii de Ana 
Blandiana" 2767 . îl cunoaşte pe Emil Brumaru în p. 
219 şi se întâlneşte cu „Pepelea de la engleză" 2768 . 

X îl laudă în faţă şi îl denigrează pe la spate 
pentru un articol despre Eminescu 2769 . 



Oamenii stăteau la coadă în faţa unui „ghişeu 

9770 

liliputan" . Adică minuscul. 

Mircea Dinescu e bolnav în p. 275. însă, cu 
toată boala lui, „ne spune poeziile scrise în ultima 
vreme, unele contestatare, altele cu imagini 
neaşteptate despre care zice că sunt mişto. Mulţumit 
de ce face, fără nimic supărător. Chiar şi aşa, 
diminuat [din cauza bolii], umple camera de viaţă, 
de minte tânără, de curajoasă nepăsare. E tonicul 
perfect. Cu unul ca el pe aproape, treci mai uşor prin 

977 1 

Istorie" . E pentru prima dată când laudă pe 
cineva la modul absolut... 



2762 Ibidem. 

2763 Idem, p. 201. 

2764 Idem, p. 208. 

2765 Ibidem. 

2766 Idem, p. 214. 

2767 Idem, p. 215. 

2768 Idem, p. 259. 

2769 Idem, p. 266. 

2770 Idem, p. 270. 

2771 Idem, p. 275. 



264 



0T70 

Pentru că Sorin „e în Olanda" , înseamnă că 
e vorba despre Sorin Alexandrescu 2773 . 

Eugen Simion îi dă o carte a lui în manuscris, 

9774 

pentru ca să o citească . Dorin Tudoran e amintit 

977S 

în p. 281. Vorbeşte cu Mircea Martin , Nicolae 
Manolescu „a avut necazuri cu sănătatea, cu 

977f^ 

boala... de care au murit si tatăl, si bunicul lui" , în 
p. 297 îi aminteşte pe Sorin Dumitrescu şi pe Andrei 
Pleşu, vorbeşte cu Bujor Nedelcovici despre 
polonezi 2777 , cu Petre Stoica despre fotbal 2778 ... şi se 
termină anul 1981 2779 . 



In 1982, îi judecă pe oameni „după distanţa pe 
care o pun între cuvintele mângâioase si adevăratul 

•„2780 

mesaj 

N. Manolescu a fost consultat de un medic din 
Cluj 2781 . Tatăl autorului împlinea 77 de ani în 

1982 2782 J n p 321 apare şi Akx Ş tefănescu 2783 ^ 

care îl cheamă, de fapt, Alexandru Ştefănescu). 

778/L 

Prima însemnare pe 1983 e din luna martie 
Primeşte o „scrisoare amabilă" de la Dan C. 

97RS 

Mihăilescu . Zoe Dumitrescu-Buşulenga e 
amintită, în treacăt, în începutul p. 344. 

Cine e „Moş Poveste" 2786 de la facultate? 
Apare „familia X" /87 . Ceauşescu şi „o nouă teorie 
despre viaţă" 2788 . 

Artur Silvestri a scris împotriva lui Ciocârlie 



în Luceafărul. In 1983 



2789 



2772 Ibidem. 

" 73 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Sorin_Alexandrescu. 

2774 Livius Ciocârlie, Cu dinţii de lână. Jurnal 1978-1983, op. cit., p. 280. 

2775 Idem, p. 281. 

2776 Idem, p. 281-282. 

2777 Idem, p. 298-299. 

2778 Idem, p. 299. 

2779 Idem, p. 300. 

2780 Idem, p. 301. 

2781 Idem, p. 304. 

2782 Idem, p. 317. 

2783 A se vedea: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Alex_%C8%98tef%C4%83nescu. 

2784 Livius Ciocârlie, Cu dinţii de lână. Jurnal 1978-1983, op. cit., p. 334. 

2785 Idem, p. 336. 

2786 Idem, p. 344. 

2787 Ibidem. 

2788 Idem, p. 346. 



265 



îl apără Norman Manea, tot în Luceafărul. Iar 
autorul îşi notează: „atenţii prieteneşti aproape că n- 
am avut până acum decât de la evrei" 2190 . 

Şi Jurnalul se termină în p. 383, unde 
aminteşte că a fost „atacat" şi în Săptămâna. 

Intre p. 387-422 ale cărţii avem note despre 
autor din dosarul său de la Securitate. 

Sursa Arbore N., pe 25 aprilie 1966, ne spune 
că Ciocârlie era pe atunci „asistent de limbă 

97Q 1 

Franceză la Institutul Pedagogic" 

Intr-o notă din 18 iunie 1989 , aflăm că era 
influenţat de N. Manolescu şi că dorea „să 
întreprindă acţiuni ostile, contestatare, fiind de acord 
cu „scrisorile de protest", semnate de scriitorii 
Mircea Dinescu, Dan Deşliu din Capitală şi cu 
scrisoarea „celor şapte scriitori" în apărarea 

97Q^ 

susnumitilor" 

Dintr-o notă a Securităţii din 18 octombrie 
1988 aflăm că pe 17 octombrie 1988 Alexandru 
Paleologu a fost la Timişoara şi a fost cazat la 
hotelul Continental 

Si tot din aceeaşi notă, că Livius Ciocârlie, 

97QS 

Mircea Mihăies si Adriana Babeti-Simlovici „au 

5 5 5 ~~ 

cultivat insistent pe Nicolae Manolescu, Lucian 
Raicu, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu şi Eugen 
Simion, cunoscuţi ca rezistenţi faţă de conducerea 
domeniilor" 2796 . 

Din nota informativă a zilei de luni, 14 
noiembrie 1988, în care se prezintă o discuţie 
telefonică între Manolescu şi Ciocârlie, aflăm că 
autorul era „conferenţiar universitar la 
Timişoara" 2797 . 



2789 Idem, p. 379. 
2790 Ibidem. 

2791 Idem, p. 387. 

2792 Idem, p. 389. 

2793 Idem, p. 390. 

2794 Idem, p. 398. 

2795 Ibidem. 

2796 Idem, p. 398-399. 

2797 Idem, p. 400. 



266 



95. Panait Istrati despre marxism 

In articolul Tolstoim sau bolşevism, din 1919, 
Istrati scria: 

„Dl [Pavel] Birukov ne spune că marxismul 
este o doctrină „amorală", căci nu oferă nimic 
sufletului. Dar tocmai în asta stă forţa ei. Este o 
doctrină pur materialistă, care se bazează pe 
adevăruri istorice şi pe legi economice. 

Marxismul nu este o dorinţă izvorâtă dintr-un 
suflet mare, nu propovăduieşte nimic şi nu aţâţă 
nimic. 

Marxismul este expresia rece a unui calcul 
matematic, o profeţie ştiinţifică prin care, pentru 
prima dată, proletariatul intră în istoria lumii ca 
factor economic, ca factor conştient de destinul lui, 

97QS 

nu ca o masă smiorcăită cu ochii la cer..." 
Autorul pledând pentru marxism... 



96. Articolele literare ale lui Steinhardt 



George Ardeleanu le-a republicat în 20 12 2799 . 
E vorba despre 65 de articole. 

Din Repere biobibliografice, aflăm că Nicu- 
Aureliu Steinhardt se naşte pe 29 iulie 1912, la 
Bucureşti. In casa părintească din Calea Moşilor, nr. 

208 28 00 ; 

Studiază la Liceul „Spiru Haret", a fost coleg 
de liceu cu Constantin Noica, Alexandru Paleologu 
şi Mircea Eliade, în 1929 o cunoaşte pe Monica 
Lovinescu, în 1934 scrie sub pseudonimul 
Antisthius 2m , devine Doctor în Drept în 1936, 
colaborează la Revista Fundaţiilor Regale la 



2798 Panait Istrati, Trei decenii de publicistică, voi. 2, între banchet şi 
ciomăgeală (1919-1929), ed. îngrij. de Ion Ursulescu, Ed. Humanitas, 
Bucureşti, 2005, p. 1 1-12. Volumul citat are 499 de p. 

2799 N.[icu-Aureliu] Steinhardt, Incertitudini literare, ed. îngrij., studiu 
introd., note, ref. critice şi indici de George Ardeleanu, cu repere 
biobibliografice de Virgil Bulat, Mănăstirea Rohia şi Ed. Polirom, Iaşi, 
2012, 433 p. 

2800 Idem, p. 9. 

2801 Ibidem. 



267 



recomandarea lui Camil Petrescu 2802 iar între 1937- 
1939 face „călătorii de studii în Elveţia, la Paris si la 
Londra" 2803 . 

Pe 4 ianuarie 1960 e arestat de Securitate, nu 
vrea să fie „martor al acuzării în procesul „mistico- 
legionar" Constantin Noica - Dinu Pillat" 2804 , e 
condamnat la 12 ani muncă silnică iar pe 15 martie 
1960, în închisoarea de la Jilava, e botezat ortodox 
de Ieromonahul Mina Dobzeu 

A fost eliberat în august 1964, primeşte Taina 
Sfântului Mir la Schitul Darvari din Bucureşti si se 
angajează ca „muncitor necalificat", refuzând orice 
„colaborare cu comunismul" 280 . 

A. 

In 1972 termină de scris Jurnalul fericirii, 
care are 570 de pagini în formatul dactilografiat 2807 . 1 
se confiscă manuscrisul, de către Securitate, pe 14 
decembrie 1972. In 1975 i se returnează. Pe 14 mai 
1984 i se confiscă din nou. El va fi publicat, în 1990, 
de către editura Dacia 2808 . 

Intre 1978-1980, la Paris, locuieşte în casa lui 
Mircea Eliade, discută cu Cioran şi „aproape un an 
stă la mănăstirea benedictină Chevetogne si la 
Louvain" 2809 . 

In 1980 publică cartea de faţă, Incertitudini 
literare, pentru care primeşte premiul pentru critică 
al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. 

Şi tot în 1980, el optează pentru monahism, la 
Mănăstirea Rohia 2810 . 



E primit la Rohia pe 16 august 1980 2811 . în 
1988 au loc discuţiile cu Ioan Pintea 2812 . 

5 

Părintele Nicolae Steinhardt adoarme în ziua 
de 30 martie 1989 2813 . 



2802 Idem, p. 10. 

2803 Idem, p. 11. 
2804 Ibidem. 
2805 Ibidem. 
2806 Ibidem. 

2807 Idem, p. 12. 

2808 Ibidem. 

2809 Idem, p. 13. 

2810 Ibidem. 

2811 Idem, p. 13-14. 

2812 Idem, p. 15. 



268 



Textul propriu-zis al cărţii începe în p. 55 şi se 
termină în p. 394. Textul introductiv al lui Ardeleanu 
e tipărit între p. 1 7-5 1 . 

Si de la Ardeleanu aflăm că Steinhardt a fost 
eliberat din închisoare pe 3 august 1964. închisoarea 

9 8 1 A 

ultimă fiind Gherla 

Steinhardt a dedicat cartea „memoriei lui Dinu 
Pillat" 2815 . 

981 f\ 

Şi primul articol e despre Malraux , pe care 
îl caracterizează ca scriitor al interioritătii si al 
rigorii 2 * 11 . Pe Virginia Woolf o consideră o „mare 

98 1 o 

romancieră realistă a veacului XIX" . Iar în 
discuţia despre Stendhal, găseşte că acesta căuta să 
îşi termine fraza cât mai repede 2819 . 

Despre balada Mioriţa, Steinhardt spune că e 

9890 

„principalul produs al geniului popular" şi că ea 
reprezintă „un caz tipic de glorificare a procesului 
transfigurării" 2821 . Tot aici, el consideră comentariul 
lui Mircea Eliade la Mioriţa drept „tâlcuire 

-„2822 

riguroasa 



Foloseşte pe „neîndoios" în p. 91, consideră 
Jurnalul lui Alexandre Dumas o scriitură „fără 
îngrijire şi [cu]. ..multe lucruri lipsite de interes, 
profunzime ori semnificaţie" 2823 , pe când, pe Jules 
Verne, îl crede „nemuritor" 2824 în scrisul său, pentru 
că e „autorul cel mai tipic - şi încheietor de formaţie 
- al fazei de încredere în atotputernicia, caracterul 
progresist şi efectele strict binefăcătoare ale 
ştiinţei" 2825 . Căci „secolul XX... a pus capăt viziunii 



2813 Idem, p. 16. 

2814 Idem, p. 18. 

2815 Idem, p. 53. 

2816 Idem, p. 59. 

2817 Idem, p. 62. 

2818 Idem, p. 66. 

2819 Idem, p. 70. 

2820 Idem, p. 91. 

2821 Ibidem. 

2822 Ibidem. 

2823 Idem, p. 105. 

2824 Idem, p. 110. 

2825 Ibidem. 



269 



total optimiste şi încrezătoare [în ştiinţă] - viziune 
oarecum simplistă, „vulgară" - din secolul XIX" 

Cruzimea e un ,flagel al lumii contemporane 
şi [o] obsesie a literaturii „negre"" 2827 . 

Feţele tăcerii, romanul lui Augustin Buzura 
din 1974, „este o carte nespus de tristă" 2 * 28 . Dar 
lecţia ei e aceea că „suferinţa este o admirabilă 
scoală a cunoaşterii" 2829 . 

Fantasticul lui Mircea Eliade e oriental sau 
ortodox 30 şi nu suprarealist ca cel occidental 2831 . 

Autorul consideră piesele de teatru ale lui 
Oscar Wilde drept nişte „politicoase melodrame, 
comedii convenţionale, iscusit construite, dovedind 
un dar scânteietor al dialogului de salon şi al 
replicelor cu priză la public" 2832 . 

îl laudă pe Odobescu 2 3 pentru 
Pseudokynegeticos 2834 . 

Delirul lui Marin Preda îl consideră a fi „de 
sănătoasă tradiţie stendhaliană" 

Observă că „dealul e unul din motivele cele 
mai frecvente la Horia Bernea" . In pictura 
acestuia. 

însă Steinhardt se pierde în propria sa erudiţie 
fără să ne arate că gândeşte profund şi coerent 
despre persoanele dezbătute. 



97. Prima rugăciune din CRV 278 



E vorba despre o rugăciune „adunată" de 
Sfântul Patriarh Ghennadios al II-lea al 



2826 Idem, p. 

2827 Idem, p. 

2828 Idem, p. 

2829 Idem, p. 

2830 Idem, p. 



111. 
125. 
128. 
130. 
151 



iuem, p. ui. 

2831 Idem, p. 150. 

2832 Idem, p. 168. 

' 833 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Odobescu. 

2834 N.[icu-Aureliu] Steinhardt, Incertitudini literare, ed. cit., p. 171. 

2835 Idem. d. 208. 



2835 Idem, p. 208. 

2836 Idem, p. 232. 



270 



Constantinopolului , pe care o transliterăm din 
grafie slavonă şi o diortosim : 



Mărire Tie, Doamne, Ziditorule al nostru si 
Dumnezeule! Mărire Tie, Povătuitorule si 
Izbăvitorule al nostru! Mărire Ţie, împărate drepte şi 
Părinte Preamilostiv! 

Multumescu-Ti că m-ai auzit când Te-am 
chemat, Dumnezeul meu, căci în scârbe/ necazuri m- 
ai desfătat. 

Insemnatu-s-a peste mine lumina feţei Tale şi 
ai dat veselie în inima mea. 

[Aşadar] şi acum ascultă rugăciunea mea, că 
spre Tine am nădăjduit. 

Doamne, Dumnezeul meu, mântuieşte-mă de 
toţi cei ce mă [pri]gonesc şi mă izbăveşte [de ei]. 

Ca nu cumva să răpească ca un leu sufletul 
meu, nefiind Cel ce izbăveşte, nici Cel ce 
mântuieşte. [Amin!] 



98. Ce se spune despre Zaharia Stancu 



Eugen Uricaru, într-un interviu din 2010, 
spunea că Zaharia Stancu „este o emblemă a celui 
care le-a făcut bine scriitorilor" 2839 . 

El „a făcut politică de stânga, dar asta nu 
înseamnă că a fost un dogmatic" 28,40 . 

Acelaşi: „Spre deosebire de Marin Preda, care 
a făcut din ţărănia lui o operă de un realism 
cuceritor, Zaharia Stancu a făcut din tărănia lui o 
operă de un lirism cuceritor. 

Avea o viziune mitică asupra ţăranilor şi 
asupra ţărăniei" 2841 . 



" ,37 A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Gennadius_Scholarius. 

2838 Cf BAR, CRV 278, p. 7-8. 

' ' Monica Andronescu, Zaharia Stancu s-a făcut frate cu dracul ca să 

treacă puntea, 3 martie 2010, în Jurnalul, 

cf. http://jurnalul.ro/cultura/arte-vizuale/zaharia-stancu-s-a-facut-frate-cu- 

dracul-ca-sa-treaca-puntea-537446.html. 

2840 Ibidem. 

2841 Ibidem. 



271 



Valeriu Râpeanu, în 2012, scrie un articol în 
Curierul Naţional la împlinirea a 110 ani de la 
naşterea lui Zaharia Stancu 

In care spune că Stancu „a făcut un adevărat 

noii a 

blazon... âm originea lui ţărănească" . Insă, în 
acelaşi timp, şi-a ajutat confraţii din lumea scrisului. 

Pentru că el „a deschis larg paginile revistei 
intelectualilor, scriitorilor asupra cărora apăsau ani 
grei de interdicţie şi chiar de închisoare. 

Aici a reintrat în viaţa literară Şerban 
Cioculescu, care după 1947, din momentul 
interzicerii ziarului „Dreptatea" nu mai avea drept să 
publice, numele său fiind hulit ca „reacţionar". 

A trecut peste resentimentele personale şi 
conflictele de altădată. Şi dintre multele exemple 1- 
aş da pe cel mai semnificativ: Petru Comarnescu. 

Atunci când l-am propus să scrie un articol 
despre colecţia Shakespeare apărută în 1955 s-a 
aşternut tăcere şi George Macovescu, redactorul şef- 
adjunct, mi-a spus: să-1 întreb pe Zaharia. 

Nu ştiam că Petru Comarnescu îl dăduse în 
judecată pe Zaharia Stancu în anul 1935. Nu a mai 
vrut să-şi aducă aminte de acest episod care îi 
despărţise timp de decenii şi mi-a spus să-i cer 
articolul. 

Atunci, Petru Comarnescu, după şapte ani de 
interdicţie, reapărea în presa românească. Demersul 
lui Zaharia Stancu a fost, în acei ani, imens în 
deschiderea de drumuri a literaturii române" 2844 . 

Cornel Ungureanu, în România literară, în 
2007, afirma că Stancu a început să îşi ficţionalizeze 
biografia odată cu romanul Desculţ 2845 . 

Articol pe care îl încheia astfel: „în paralel cu 
opera de gazetar, de romancier, Stancu va publica 
poezii: e un act purificator, sau un ritual purificator 



Valeriu Râpeanu, Zaharia Stancu — scriitorul adevărat, omul care a 
înfruntat furtunile, 13 noiembrie 2012, în Curierul Naţional, cf. 
http://www.curierulnational.ro/Specializat/2012- 11-1 3/Zaharia+Stancu+- 
+scriitorul+adevarat,+omul+care+a+infruntat+furtunile. 
2843 Ibidem. 
2844 Ibidem. 

2845 Cornel Ungureanu, Istoria critică a literaturii române: Zaharia 
Stancu, în luptele cu „ înalta societate ", nr. 15/ 2007, cf. 
http://www.romlit.ro/zaharia_stancu_n_luptele_cu_nalta_societate. 



272 



care îi validează/ salvează cealaltă identitate, cea 
sustrasă imediatului politic. 

Nimic nu e mai important pentru Zaharia 
Stancu decât identitatea pe care, în ultimă instanţă, 
poate să şi-o asume. Şi o face cu demnitate, în 
vremuri grele pentru breasla scriitoricească" 2846 . 

Ion Murgeanu, într-un articol din 3 martie 
2010, afirma că „Zaharia Stancu rămâne, [în mod] 
esenţial, poet: confesiv, confesor, până şi-n cărţile 
lui de proză, până în penultima sa carte de proză Ce 
mult te-am iubit, Buc, EPL, 1968, un admirabil 
poem al morţii şi al vieţii deopotrivă, care i s-a 
dictat parcă anume de un destin special, spre a-şi 

i • • , „2847 

încununa şi opera, dar şi viaţa 

Si încheie astfel articolul: 

„Simplitatea, profunzimea şi armonia, îl 
propun pe Zaharia Stancu ca pe un autentic clasic, 
din generaţia postbelică de clasici ai literaturii 
române. 

Căci nu-i bine să uităm, că înaintea lui Marin 
Preda, care nici el în relaţia cu comuniştii nu a 
fost numai lebădă, ultimul cronicar al satului 
tradiţional şi rapsod al Câmpiei Române, a fost 
Zaharia Stancu" 2848 . 

99. Scrisorile lui Kogălniceanu 

Dintre anii 1834-1849 2849 . Si costau 2 lei la 
publicare. 

Din prefaţa lui Haneş, aflăm că manuscrisele 
lui Kogălniceanu au fost cumpărate de Academia 
Română şi că el a copiat toate scrisorile lui 



2846 Ibidem. 

Ion Murgeanu, Zaharia Stancu — la judecata de apoi a literaturii, 3 
martie 2010, cf. http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/zaharia- 
stancu-la-judecata-de. 

2848 Ibidem. 

2849 M.[ihail] Kogălniceanu, Scrisori (1834-1949), cu o prefaţă şi cu 
indice de lucruri, de nume proprii şi de cuvinte de Petre V. Haneş, 
profesor secundar, Ed. Minerva, Bucureşti, 1913, XIX + 262 p. + 11 f. 
facsl. 



273 



Kogălniceanu către tată şi surori, din vremea 
studiilor sale la Luneville si Berlin 

De la Luneville, Kogălniceanu a corespondat 
şi cu Vasile Alecsandri, care era la Paris 2851 . La 
Luneville a studiat un an. De aici „a plecat amărît la 

9SS9 

Berlin" . Si amărăciunea consta în aceea că dorea 
să studieze la Paris si nu la Berlin 2853 . 

L-a cunoscut pe Alexander von Humboldt 2854 
dar şi pe Willibald Alexis 2855 . 

Tot de la Haneş aflăm că grafia scrisorilor lui 
Kogălniceanu este cea chirilică 



Prima scrisoare editată aici e din 17 august 
1834. Către tatăl său. In care îl numeşte: „babacă" 
[tată] 2857 . Şi se semnează: „Al dumitale pre[a] plecat 
fiu, Mihalache Kogălnicean" 2858 . 

Totodată îl anunţă că a stat în gazdă, la 
Botoşani, „la mătuşica Mărioara" 2859 . 

Surugiii erau beţi 28,60 ... când caii nu suportă să 
aibă un vizitiu care să miroase a băutură... 

La Herţa a dormit „la cucoana Catinca 
Ghiculeasă" 286Î . 

Duducile sunt surorile lui: Marghioara şi 
Elenco 2862 . Fratele său mai mic: Alecu 2863 . Pe 
surorile şi pe fratele lui îi sărută „dulce" 



De la Cernăuţi la Lemberg a făcut trei zile şi 
jumătate . In p. a 4-a a cărţii vorbeşte despre 
târgul Cernăuţi: „un târg mic dar frumos". 



2850 Idem, p. III. 

2851 Idem, p. IX. 

2852 Idem, p. X. 

2853 Ibidem. 



2853 Ibidem. 

2854 Idem, p. XII. A se vedea: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexander_von_Humboldt. 

2855 Idem, p. XIII. A se vedea: 
http://de.wikipedia.org/wiki/Willibald_Alexis. 

2856 Idem, p. XIX. 



2856 Idem, p. XIX. 

2857 Idem, p. 1. 

2858 Ibidem. 

2859 Ibidem. 

2860 Idem, p. 2. 

2861 Ibidem. 



Z0DJ Ibidem. 

2862 Ibidem şi Idem, p. 2, n. 2. 

2863 Ibidem si Idem, p. 2, n. 3. 

2864 ThiHom ' 



2864 Ibidem. 



274 



A trecut Nistrul pe un pod plutitor . Avea 
aversiune faţă de evrei, pe care îi numeşte 
„jadowi 

Satul cu multe poame . Crucile şi statuile 
stradale din Austria . Pe 30 august 1834 îşi anunţă 
tatăl că peste 7 zile ajunge la Viena 2870 . 

In „ducatul Austriei", oamenii erau 
„ţivilisaţi" 2871 [civilizaţi], însă vorbeau „un fel de 
nemtăste stricat" 2872 . 

Miunhen [Munchen]: „capitalia" [capitala] 
Bavariei 2873 . De aici scrie o scrisoare pe 19 
septembrie 1834 2874 . în care spune că nu i-a plăcut 
cetatea Vienei, pentru că uliţele ei sunt foarte 

, - . 2875 

strâmte 

Dar la Viena a cercetat „mormânturile" 
împăraţilor, ale împărăteselor şi ale prinţilor 
Austriei . Aici a văzut şi mormântul fiului lui 
Napoleon 2877 . 



In prima scrisoare către Mihail Sturza i se 
adresează cu apelativul „Suveranul meu", apoi cu: 
„Măria Voastră" " 78 . Şi îşi exprimă recunoştinţa 

OQ-7Q 

pentru faptul că a fost trimis la studii 

Iar scrisoarea către domnul Moldovei o 
semnează astfel: „cel mai plecat şi pre[a] ascultător 
supus, Minail" 2 ™ . 

Până atunci semnase cu Mihalache, dar asta în 
scrisori de familie, către tatăl său. 



2865 Idem, p. 3. 

2866 Idem, p. 4. 

2867 Ibidem. 

2868 Idem, p. 4-5. 

2869 Idem, p. 5. 

2870 Idem, p. 7. 

2871 Idem, p. 8. 

2872 Idem, p. 9. 

2873 Idem, p. 11. 

2874 Ibidem. 

2875 Idem, p. 11-12. 

2876 Idem, p. 12. 

2877 Ibidem. 

2878 Idem, p. 15. 

2879 Ibidem. 

2880 Idem, p. 16. 



275 



Pe 9 noiembrie 1834 scrie surorilor sale în 
limba franceză 2881 . Mai multe scrisori în franceză, pe 
care editorul român nu le traduce. Până în p. 40. 

Ii scrie din nou tatălui său... si dă laudă Prea 
milostivului Dumnezeu, din a Cărui milă se află „în 
bună stare" 2882 . 

„Colleghium" pentru colegiu 2883 . Şi vrea să 
înveţe latină, franceză şi germană 2884 . 



Dintr-o altă scrisoare către tatăl său, aflăm că 
a avut probleme cu ochii. A fost la un doctor şi i-a 
dat „nişte apă" 2885 de ochi. 

„Cucoana lui Costache Paşcanu" , la Viena 
a cheltuit 10 galbeni 2887 , un ceasornic de aur costa 30 
de galbeni 2888 , un pieptene de os costa 15 franci, 
adică 1 5 lei moldoveneşti 

Din p. 57-58 aflăm că ceasornicul de aur costa 
30 de galbeni la Paris si că i 1-a cumpărat „Monsiu 
Lencur" 2890 . 

La Luneville, în martie 1835, un galben costa 

9RQ1 

1 1 franci şi jumătate 

A. 

In p. 61, Kogălniceanu vorbeşte despre faptul 
că a postit prima săptămână. Iar cum scrisoarea e 
din martie, se referă la Postul Mare. 

9RQ9 /v 

A primit premiul întâi la limba germană . In 
p. 63 dă mărturie că a studiat limbile franceză, 
greacă şi latină la Luneville. 

In gazetele din Franţa se vorbea mult despre 
Moldova si Valahia. Din ele a aflat că turcii nu mai 
i-au bir din Moldova 2893 . 

In timpul postului a mâncat doar pâine, cartofi 

. 2894 

şi mere coapte 



2881 Idem, p. 17. 

2882 Idem, p. 41. 

2883 Ibidem. 

2884 Ibiddem. 

2885 Idem, p. 43. 

2886 Idem, p. 46. 

2887 Idem, p. 48. 

2888 Idem, p. 49. 

2889 Ibidem. 

2890 Idem, p. 58. 

2891 Idem, p. 61. 

2892 Idem, p. 62. 

2893 Idem, p. 63. 



276 



în p. 65 vorbeşte despre oraşul Nantes, pe care 
îl numeşte Nansi. Pe atunci Nantesul avea 40.000 
„de suflete" şi era unul dintre cele mai frumoase 
„politii" [oraşe] ale Franţei 2895 . 

In aceeaşi scrisoare în care a vorbit despre 
Nantes, datată 6/18 iunie 1835 , trimisă tatălui 
său, autorul vorbeşte şi despre „Vasălică Alecsandri 
[Vasile Alecsandri], fiul spatariului Alecsandri", 

- r> ■ 2897 

care era in Paris 

Şi Kogălniceanu îşi dorea, ca împreună cu 
Alecsandri să viziteze Parisul, „acest frumos oraş, 

i ■•,,2898 

minunea lumei 



De la Berlin, pe 22 februarie 1837, 
Kogălniceanu îi scrie, în limba franceză, lui Mihail 
Sturza. Cu aceeaşi formulă: „Mon souverain 
[Suveranul meu]" 2899 . 

De la p. 72 încep scrisorile către tatăl său, 
dintre anii 1835-1838. 

Despre cel mai mare butoi din lume: 160.000 
de garafe de vin 2900 . Şi-a trimis cărţile pe Dunăre, pe 
la Galaţi, într-un vas cu aburi 2901 . 

La pastorul luteran Suşon, în casă, împreună 
cu beizadeaua Vogoridi, Kogălniceanu a învăţat 
latină, franceză, germană, engleză, matematică, să 
călărească, să tragă cu arma, să zugrăvească [să 
picteze], să danseze 2902 . 

In scrisoarea din 16/ 4 octombrie 1835, către 
tatăl său, autorul îi mărturiseşte că posteşte pentru a 
se împărtăşi în curând 2903 . Tot din această scrisoare 
aflăm că învăţa si greaca si latina... dar si 
diplomaţie 2 . 



2894 Ibidem. 

2895 Idem, p. 65. 

2896 Idem, p. 66. 

2897 Idem, p. 65. 

2898 Ibidem. 

2899 Idem, p. 69. 

2900 Idem, p. 73. 

2901 Ibidem. 

2902 Idem, p. 75. 

2903 Ibidem. 

2904 Ibidem. 



277 



Despre rugăciunile sale de seară şi de 
dimineaţă 2905 . Contravaloarea la 60 de galbeni era 
195 de taleri 2906 . Despre bacşişul dat slugilor 2907 . 

Insă din p. 79 aflăm, că Kogălniceanu a stat la 
Berlin pe banii tatălui său şi nu pe banii domnului 
Moldovei, deşi fusese trimis ca să înveţe împreună 
cu fiul domnului. 

bine, spre a-î arăta recunoştinţa me. Nu pot sâ-fl spun, ba- 
bacă, cîtă mâhniciunc am că tot te supăr cu banii, dară nu 
am ce să fac; cînd aş ave leafă de la Mărie Sa, nu te-aş 
supăra. Dară aice toate sînt foarte scumpe. Pentru un măr 



Un măr sau o pară la Berlin, în 1836, costa un 
gros, adică 20 de parale 2 . 

A. 

In p. 80 autorul mărturiseşte că a început să 
înveţe limba italiană pe banii lui. 

Pe 7 aprilie 1836, în Joia Mare, s-a spovedit şi 
s-a împărtăşit 2909 . Dar nu înţelegea nimic din slujbe 
pentru că erau în slavonă 2910 . 

Din scrisoarea din 28 aprilie 1836 aflăm că îşi 
plătea singur dascălii şi că a început să poarte 
ochelari 2911 . 



Cucoana Saftita Paladi 2912 . 

„Dorul meu cel maî mare şi mâhniciunea mea 
este că nu sînt acasă, ca să pot a-ţî arăta prin fapte cît 
îţî sînt de cunoscătorii! [de recunoscător] pentru 
nenumăratele faceri de bine cu care dumneata [i se 
adresează tatălui său] m'aî dăruit [mi-ai dăruit] de la 
cea maî mică copilărie a me" 2913 . 

Pe 8 februarie 1837 îl anunţă pe tatăl său că a 
scris, în limba franceză, o istorie a Moldovei si a 
Valahiei 2914 . 

Tatăl îi trimite 50 de galbeni, 30 dintre ei 
dându-i pe tipărirea istoriei şi pe cumpărarea de 
cărţi „trebuincioase" 2915 . 



2905 Idem, p. 77. 

2906 Idem, p. 78. 

2907 Idem, p. 79. 

2908 Ibidem. 

2909 Idem, p. 82. 

2910 Ibidem. 



2911 Idem, p. 84. 

2912 Idem, p. 98, 106, 108, 112, 135. 

2913 Idem, p. 99-100. 

2914 Idem, p. 100. 



278 



Istoria a fost tipărită pe 20 de coli 



tipografice * . 



In p. 107 îi cere tatălui său istoria lui 
Cantemir, care a fost publicată la Mănăstirea Neamţ. 
Din n. 1 a p. 107 aflăm că e vorba despre Hronicul 
Romano-Moldo-Vlahilor, Iaşi, 1835. Cererea istoriei 
o face în scrisoarea din 13/1 aprilie 1837, de la 
Berlin. 

In p. 110 îşi arată nemulţumirea sa profundă 
faţă de moldovenii săi neavizi de cultură: moldovenii 
dau sute de mii de lei pe carete şi mărfuri din Viena 
dar nu dau un galben sau doi pentru „o istorie a 
patriei lor". 

Insă considera că străinii si muntenii îi vor 
cumpăra istoria... şi deja fusese cerută în Franţa, 
Germania şi Rusia (50 de exemplare) şi în Valahia 
(20 de exemplare) 2917 . 

9Q 1 8 

I-a scris lui Asachi de la Berlin 

Din scrisoarea din data de 25/ 13 iunie 1837 
aflăm că avea 20 de ani pe când îşi publica 
istoria... şi că se considera „un om" cu multe 
cunoştinţe şi prieteni 2919 . Asta, apropo, de cei care au 
probleme cu scriitorii precoci... 

Considera drept matcă a legilor „codica" 

9Q90 

Sfântului Justinian cel Mare . Ocrotitorul tatălui 
său: Sfântul Proroc Ilie 2921 . 

Din p. 120 aflăm că, la Berlin, mureau de 
holeră câte 50-60 de oameni pe zi şi se îmbolnăveau 
câte 120-130. 

In p. 123, Kogălniceanu spune: „Aici, în 
Evropa [Europa] luminată, oamenii cad la jenunche 
[în genunchi] numai înaintea luî Dumnezeu, iar nu 
înaintea oamenilor". 



2915 Idem, p. 101. 
2916 Ibidem. 

2917 Idem, p. 110. 

2918 Ibidem. 

2919 Idem, p. 112. 

2920 Idem, p. 113. 

2921 Idem, p. 115. 



279 



Spera să primească 400 de taleri pe vânzarea 
istoriei sale 2922 . A trimis la Cernăuţi, unui librar, 30 
de volume 2923 . Pe 7 decembrie 1837 îsi anunţa tatăl 
că a încetat epidemia de holeră la Berlin 2924 . 



De la p. 141 încep scrisorile către surorile 
sale. ..şi tot în limba franceză. Până în p. 185. 

Din p. 1 86 încep scrisorile scrise în drum spre 
Moldova. Prima e scrisă din Cracovia, pe 20 
februarie/ 4 martie 1838 2925 . 

Din nou despre evrei 2926 : 

Vieaţa care am trecut un an şi jumătate în casa păstoriuluî 
nu o doresc Vrăjmaşului meu celui mai amarnic. Eu am pe- 
trecut această vreme ticăloasă într'o casă de Jâdovîvpotezap. ; 
căci păstoriţii îî Jâdov botezat, pedagogul îî Jâdov botezat, 
fimeea din casă ce îî însărcinată cu gospodăria îî Jâdoavcă 
botezată, asăminea îî fata care ne face aşternuturile. Când 
am întrat în casa lui, Hufeland n'aii scris Măriei sale că ne 
pune îtjtr'o casă de Jâdovî, dară aceasta îî curatul adevăr. 

Pe 16 februarie 1846 îi scrie tatălui său din 
Paris. După două luni de stat la Paris 2927 ... 

Scrisorile către fratele său, din anii 1848- 
1849, încep în p. 198. 

Insă el, cel care iubise atât de mult să vadă 
Parisul, pe 22 februarie 1849, într-o scrisoare către 
fratele său, Alecu, scria cu amărăciune: „Parisul de 
astăz[i] este mai trist decât însuşi Viena" 2928 . Nu ne 
spune însă motivul nefericirii sale. 

Numeşte Constantinopolul numai 

Ţarigrad 2929 . în scrisoarea din 4 iulie 1849, de la 
Paris, aminteşte de „Nicu [Nicolae] Bălcescu" 2930 . 

Pe 18 decembrie 1848, în scrisoarea de la 
Cernăuţi, scrie că a rămas cu totul singur si că 

\ -.2931 

moare de urat 



2922 Idem, p. 124. 

2923 Ibidem. 

2924 Idem, p. 128. 

2925 Idem, p. 186. 

2926 Idem, p. 187. 

2927 Idem, p. 196. 

2928 Idem, p. 210. 

2929 Idem, p. 219. 

2930 Idem, p. 220. 

2931 Idem, p. 223. 



280 



într-o altă scrisoare, din Paris, din 27 iunie 
1849, aflăm că si la Paris era epidemie de holeră la 

2932 

acea vreme 

Din p. 238 încep indicii. 



100. Amintirile lui Gabriel Dimisianu 



Apărute în vara lui 2013 , fiind încurajat să 
le scrie după o bună receptare a unor memorii 
publicate în Lumea criticului, în 2000 2934 . 

Primul evocat: Victor Eftimiu, care „nu ştia 
cum să-şi stăpânească personajele" 2935 . Arghezi, 
după o conferinţă de 3 ore, a fost ovaţionat până în 
stradă 2936 . Pe Tudor Vianu 1-a întâlnit la BCU, în 
primul an la Litere. In 1953 

Despre exmatricularea, din anul 4 de facultate, 
a lui Sorin Titel 2938 . Pe Georgeta Mircea Cancicov a 
cunoscut-o personal 2939 . La fel şi pe Ury Benador 2 , 
care moare m 1971 



Pe Arghezi 1-a cunoscut datorită Adrianei 
Fianu, în 1960 2942 , pe când poetul împlinea 80 de 
ani 2943 . Arghezi avea un apartament într-un bloc, pe 
bulevardul Aviatorilor, în apropierea Pieţei Charles 
de Gaulle 2944 . 

A. 

In 1974, la moartea lui Zaharia Stancu, lumea 
literară a trăit „sentimentul de catastrofă" 2945 . Şi 
autorul găseşte că Stancu avea „o doză de 



2932 Idem, p. 227. 

Gabriel Dimisianu, Amintiri şi portrete literare, col. Memorii şi 
Jurnale, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2013, 214 p. 
Despre autor a se vedea: 
http://www.cartearomaneasca.ro/catalog/autori/dimisianu-gabriel/. 

2934 Idem, Cuvânt preliminar. 

2935 Idem, p. 8. 

2936 Idem, p. 10. 

2937 Idem, p. 11. 

2938 Idem, p. 14. 

2939 Idem, p. 18. 

2940 Idem, p. 19-27. 

2941 Idem, p. 27. 

2942 Idem, p. 28. 

2943 Idem, p. 29. 
2944 Ibidem. 
2945 Idem, p. 32. 



281 



histrionism" 2946 , pe lângă distincţia cu care se 

2947 

impunea 

I-a cunoscut pe Vladimir Streinu şi Şerban 
Cioculescu 

începând cu p. 39 vorbeşte despre Mihail 
Crama, pseudonimul lui Eugen Enăchescu, mort pe 
16 aprilie 1994 2949 . 



Pe Ion Caraion, Dimisianu 1-a cunoscut în 
1964- 1965 2950 . Au fost colegi de redacţie la 
România literară după 1968, adus de Geo 
Dumitrescu, cu care Ion Caraion era prieten 2951 . 

Caraion locuia într-un mic apartament din 

9QS9 

Colentina, alături de soţia si fiica sa, Marta 
Numele real al lui Caraion: Stelian Diaconescu 2953 . 



George Ivaşcu a făcut critică de 
întâmpinare 2954 si „a jucat un indiscutabil rol 
benefic" 2955 . 

Pe Geo Dumitrescu 1-a cunoscut prin 1960 2956 . 
Si autorul consideră că urmaşii literari ai lui Geo 
Dumitrescu sunt Marin Sorescu şi Mircea 
Dinescu 2957 . 

L-a cunoscut şi pe Crohmălniceanu, care a 

9QSS 

murit în anul 2000 . Despre Breban în p. 96-101. 

Cu Nichita Stănescu la un pahar 2 ...dar nu îi 
plac „abundente [le] publicistici hagiografice" 2960 
apărute după moartea lui. L-a cunoscut pe Fănuş 
Neagu 2961 , pe Cezar Baltag 2962 , pe Ştefan 
Bănulescu 29 . 



2946 Idem, p. 35. 

2947 Idem, p. 32. 

2948 Idem, p. 36. 

2949 Idem, p. 39. 

2950 Idem, p. 43. 

2951 Idem, p. 44. 

2952 Idem, p. 45. 

2953 Ibidem. 

2954 Idem, p. 49. 

2955 Idem, p. 50. 

2956 Idem, p. 54. 

2957 Idem, p. 57. 

2958 Idem, p. 68. 

2959 Idem, p. 109. 

2960 Idem, p. 113. 

2961 Idem, p. 126-133 



282 



în p. 173, autorul spune că „[Nicolae] 
Manolescu prezintă asemănări de comportare 
socială cu Lovinescu". 

Şi-a distrus propriul jurnal şi regretă asta. 
Consideră gestul o „automutilare" 2964 . îl începuse în 
1974 2965 . 



2962 Idem, p. 134-138. 

2963 Idem, p. 139-141. 

2964 Idem, p. 210. 

2965 Idem, p. 209. 



Bibliografia 

(în funcţie de apariţia textuală) 



Alexandru D.[imitrie] Xenopol, Istoria 
Românilor din Dacia Traiană, ed. a IlI-a, revăzută 
de autor şi îngrijită de I. Vlădescu, voi. VII, De la 
Matei Basarab şi Vasile Lupu până la Brancovanu 
(1633-1689), Ed. Cartea Românească, Bucureşti, f. 
a., 283 p. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_D._Xe 
nopol 

Regatul României. Monitorul oficial, nr. 7, 
vineri, 8 (20) aprilie 1888, 16 p. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Eufrosin_Poteca 

G. Dem. Teodorescu, Vieţa şi operile lui 
Eufrosinu Poteca (cu câte-va din scrierile 7 inedite), 
Ed. Tipografiei Academiei Române, Bucuresci, 
1883, 84 p. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Petrache_Poenaru 

Ziarul Opinia (ziar conservator-democrat), 
anul XL, nr. 2.073, duminică, 5 ianuarie 1914, 4 p. 

B. Petriceicu-Hâjdeu, Oda la boeri (1848- 
1869), Ed. Tipografia C. A. Rosetti, Bucuresci, 
1869, 14 p. 

D.[umitru] Teleor, Ultimele schiţe umoristice, 
Ed. Tipografia G. A. Lazareanu, Bucuresci, 1900, 93 

P- 

Viaţa Capitalei (revistă de spectacole teatrale, 
de artişti români si străini, de informaţii din tară si 

5 5 7 5 5 5 

străinătate), nr. 2, 1 ianuarie 1912, Ed. Tipografia 
Cooperativa, Bucureşt, 1912, 8 p. 



Dumitru Stăniloae, Poziţia dlui Lucian Blaga 
faţă de creştinism şi ortodoxie, Ed. Paideia, 
Bucureşti, 1993, 125 p. 

A Good Day To Die Hard [2013]: 
http://www.imdb.com/title/ttl606378/. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Antioh_Dimitriev 
ici_Cantemir 

Antioh Cantemir, Stihuri, trad. din rusă în 
rom. de Virgil Teodorescu, cu studiu introd. de Paul 
Cornea, Ed. pentru Literatură universală, Bucureşti, 
1966, 295 p. 

http://googlereader.blogspot.ro/2005/10/googl 
e-reader-two-weeks.html 

http://googlereader.blogspot.ro/2013/03/power 
ing-down-google-reader.html 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_I._Br% 
C4%83tianu 

Gheorghe I. Brătianu, Cuvinte către români. 
Zece conferinţe şi prelegeri, ediţie, studiu introd., 
note şi indice de Ion Toderaşcu, Ed. Universităţii 
„Al. I.' Cuza", Iaşi, 1996, 179 p'. 

Neagu Djuvara, Intre Orient şi Occident. 
Ţările române la începutul epocii moderne (1800- 
1848), trad. [din fr.] de Măria Carpov, Ed. 
Humanitas, Bucureşti, 1995, 398 p. 

B. Petriceicu-Hâjdeu, Talmudul ca profesiune 
de Credinţă a poporului Israelit. Studiu asupra 
Iudaismului, Ed. „Biroului universal" Athanasie I. 
Niţeanu, Bucureşti, 1916, 40 p. 

Monitorul comunal. Organ oficial săptămânal 
[al Primăriei Municipiului Bucureşti], anul LXIII, 
nr. 6, duminică, 6 februarie 1938, 24 p. 



B. P. Hasdeu, Sic Cogito. Ce e viaţa? Ce e 
moartea? Ce e omul?, Ed. Revista nouă, Bucuresci, 
1892, 152 p. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Iulia_Hasdeu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Pablo_Picasso 

Diac. Ioan I. Ică jr., Canonul Ortodoxiei, voi. 
I. Canonul apostolic al primelor secole, Ed. Deisis/ 
Stavropoleos, Sibiu, 2008, 1039 p. 

http://it.wikipedia.org/wiki/Giuseppe_Girgenti 

Anuarul Bucureştilor, pe anul 1906, ed. a 
XVI-a, Ed. Institutul de Arte Grafice „Carol Gobl", 
Bucureşti, 1906, 468 p. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Petre_Pandrea 

Petre Pandrea, Brâncuşi. Amintiri şi exegeze, 
Ed. Minerva, Bucureşti, 1967, 261 p. 

http://en.wikipedia.org/wiki/Henri_Matisse 

http://en.wikipedia.org/wiki/Amedeo_Modigli 
ani 

http://en.wikipedia.org/wiki/Guillaume_Apolli 
naire 

http://en.wikipedia.org/wiki/James_Joyce 

http://www.codrosu.ro/muzele-lui-constantin- 
brancusi-%E2%80%93-femeia-sursa-de-inspiratie-a- 
lui-brancusi/ 

Peter Neagoe, Sfântul din Montparnasse, trad. 
în rom. [din engl] de Sever Trifu, pref. de Ioan A. 
Popa, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1977, 286 p. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C 
3%A2ncu%C8%99i 



G. Dem. Teodorescu, Vieţa şi activitatea lui 
Antonu Pann. Cu noţiuni despre istoriculu musiceî 
orientale şi despre serdarulu Dionisie Fotino, 
Partea I, Ed. Gutenberg, Bucurescî, 1893, 76 p. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4 
% 8 3 stirea_Dintr-un_Lemn 

http://bucuresti.wikia.com/wiki/Biserica_Luca 
ci_-_Sf %C3 % A2ntul_Stelian 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Kretzule 
seu 

Voinţa Naţională (diar naţional-liberal), 
sâmbătă 1 (13) august 1887, 4 p. 

Ziarul Lupta, anul VI, seria III, nr. 812, 
miercuri, 19 aprilie 1889, Bucureşti, 4 p. 

Salvador Dali: Umbre ale nopţii care cade 
(1931), Fântână necrofilă curgând dintr-un pian 
mare (1933), Spania (1938), Enigma lui Hitler 
(1939), învierea trupurilor (1945), Ultima Cină 
(1955), Persistenţa memoriei (1931), Ceasuri moi 
(1933), Rănitul ceas moale (1974), Tânără 
domnişoară auto-sodomizându-se prin propria sa 
castitate (1954), Peisaj fluture (Marele masturbator 
într-un peisaj suprarealist cu D. N. A.) (1957). 

Idem: Descoperirea Americii de către 
Cristofor Columb (1958), Sinodul Ecumenic (1960), 
Gala contemplând Marea Mediterană, care, la 20 de 
metri devine portretul lui Abraham Lincoln - 
Omagiul lui Rothko (1976), Leda atomică (1949), 
Madonna de la Port Lligat (1950). 

Idem: Crucifixul (trupul hipercubic) (1954), 
Hristos al Sfântului Ioan al Crucii (1951), Natură 
moartă vie (încă viaţa în mişcare se mişcă) (1956), 
Poezia Americii (1943), Elefanţii (1948), Colocviu 
sentimental (1944), Corabie (1935), Masa soare 
(1937), Vis cauzat de zborul unei albine în jurul unei 



rodii, a doua oară înainte de trezire (1944), Ispitirea 
Sfântului Antonie (1946). 

http://en.wikipedia.org/wiki/Christ_of_Saint_J 
ohn_of_the_Cross 

http://www.edali.org/the-poetry-of- 
america.jsp 

http://www.virtualdali.com/48Elephants.html 

http://www.virtualdali.com/44SentimentalColl 
oquy.html 

http://www.virtualdali.com/35Ship.html 

http://www.virtualdali.com/36SunTable.html 

http://en.wikipedia.org/wiki/Dream_Caused_b 
y_the_Flight_of_a_Bee_Around_a_Pomegranate_a_ 
Second_Before_Awakening 

http://www.art.com/products/pl0063400-sb- 
i677503/salvador-dali-the-temptation-of-st-anthony- 
c-1946.htm 

Adrian Marino, Politică şi cultură. Pentru o 
nouă cultură română, Ed. Polirom, Iaşi, 1996, 368 

P- 

Krikor H. Zambaccian, însemnările unui 
amator de artă, Ed. LiterNet, Bucureşti, 2004, 145 

P- 

http://editura.liternet.ro/carte/80/Krikor-H- 

Zambaccian/Insemnarile-unui-amator-de-arta.html 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Krikor_H._Zamb 
accian 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Muzeul_Zambacc 
ian 



Damian P. Bogdan, Pomelnicul Mânăstirei 
Bistriţa, Ed. Fundaţia Regele Carol I, Bucureşti, 
1941, 164 p. + 8 planşe. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Aaron 

Vasile Aron, Patima şi Moartea Domnului şi 
Mântuitoriului nostru Isus Hristos, Ed. Tipografia 
luî Georgie de Clozius, Sibiu, 1 862, 432 p. 

Ovidiu Papadima, Ipostaze ale iluminismului 
românesc, Ed. Minerva, Bucureşti, 1975, 395 p. 

Miron Radu Paraschivescu, Scrieri 1. Primele. 
Declaraţie patetică. Cîntice ţigăneşti. Laude şi alte 
poeme. Versul liber, Ed. pentru Literatură, 
Bucureşti, 1969, 509 p. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_C._Iones 
cu 

Mircea Eliade, Lucrurile de taină. Eseuri, ed. 
îngrij., note şi pref. de Emil Mânu, Ed. Eminescu, 
Bucureşti, 1995, 389 p. 

Se împlinesc 40 de ani de la prima convorbire 
cu un telefon mobil, cf. 

http://jurnalul.ro/it/tehnica/se-implinesc-40- 
de-ani-de-la-prima-convorbire-cu-un-telefon-mobil- 
640564.html. 

Articol nesemnat, de pe Jurnalul.ro, din data 
de 3 aprilie 2013, ora 10. 55. 

http://en.wikipedia.org/wiki/Martin_Cooper_ 
%28inventor%29 

http://www.goya.net/images/paintings/witches 
-sabbath.jpg 

http://digitool.bibnat.ro: 1801/webclient/Delive 
ryManager?application=DIGiTOOL- 
3&owner=&custom_att_l=&custom_att_3=fwd_ref 
&user_mode=&pds_handle=GUEST&search_terms 



=&adjacency=&frameId=l&user=viewer:GUEST& 
hideLogo=true&application=DIGITOOL- 
3&metsId=142667&pid=142668&locale=ro_RO&d 
vs=1365184532544~119 

http://digitool.bibnat.ro:! 80 1/webclient/Delive 
ryManager?application=DIGITOOL- 
3&owner=&custom_att_l=&custom_att_3=fwd_ref 
&user_mode=&pdsJiandle=GUEST&search_terms 
=&adjacency=&frameId=l&user=viewer:GUEST& 
hideLogo=true&application=DIGITOOL- 
3 &metsld=25 3430&pid=25 343 1 &locale=ro_RO&d 
vs=1365184781804~304 

http://digitool.bibnat.ro: 180 1/webclient/Delive 
ryManager?application=DIGITOOL- 
3&owner=&custom_att_l=&custom_att_3=fwd_ref 
&user_mode=&pds_handle=GUEST&search_terms 
=&adjacency=&frameId=l&user=viewer:GUEST& 
hideLogo=true&application=DIGITOOL- 
3&metsId=142684&pid=142685&locale=ro_RO&d 
vs=1365185190415~54 

http://digitool.bibnat.ro: 180 1/webclient/Delive 
ryManager?application=DIGITOOL- 
3&owner=&custom_att_l=&custom_att_3=fwd_ref 
&user_mode=&pdsJiandle=GUEST&search_terms 
=&adjacency=&frameId=l&user=viewer:GUEST& 
hideLogo=true&application=DIGITOOL- 
3&metsId=250745&pid=250746&locale=ro_RO&d 
vs=1365185600876~194 

http://ziarullumina.ro/sites/default/files/styles/ 

articol-content wide/public/articol/2013-02/hrisov- 

al-lui-stefan-cel-mare.jpg 

Rev. Furnica, nr. 192, joi, 15 maiu 1908, lip. 

http ://w w w . arhivelenationale.ro/fototeca/picde 
tails.php?picid=30658X2X5732 

http://www.arhivelenationale.ro/fototeca/picde 
tails.php?picid=30752X22X5732 



http://www.arhivelenationale.ro/fototeca/picde 
tails.php?picid=308 18X39X5732 

http://www.arhivelenationale.ro/fototeca/picde 
tails.php?picid=30956X64X5732 

http://www.arhivelenationale.ro/fototeca/picde 
tails.php?picid=30984X72X5732 

http://www.arhivelenationale.ro/fototeca/picde 
tails.php?picid=3 1434X169X5732 

http : //www . arhi velenationale .r o/f ototeca/picde 
tails.php?picid=3 1442X17 1X5732 

http://www.arhivelenationale.ro/fototeca/picde 
tails.php?picid=3 1448X173X5732 

http://www.arhivelenationale.ro/fototeca/picde 
tails.php?picid=3 1496X186X5732 

http://www.arhivelenationale.ro/fototeca/picde 
tails.php?picid=3 1536X202X5732 

http ://w w w . arhivelenationale .ro/f ototeca/picde 
tails.php?picid=3 1566X212X5732 

http://www.arhivelenationale.ro/fototeca/picde 
tails.php?picid=3 1660X241X5732 

http://www.arhivelenationale.ro/fototeca/picde 
tails.php?picid=3 1830X286X5732 

http://www.arhivelenationale.ro/fototeca/picde 
tails.php?picid=3 1838X290X5732 

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ioan_Pral 
e 

Ioan Prale, Psaltirea Prorocului şi împărat 
David. In versuri alcătuită, Braşov, 1827, 202 p., cf. 
BAR, CRV 1322. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Iosif_Naniescu 



Nicolae Carandino, Viata de haz si de necaz a 
lui Constantin Tănase, cu pref. de Vartan 
Arachelian, Ed. Biblioteca Bucureştilor, Bucureşti, 
2011, 251 p. 

Ioan Petru Culianu, Studii româneşti, voi. I. 
Fantasmele nihilismului. Secretul doctorului Eliade, 
trad. de Corina Popescu şi Dan Petrescu, Ed. 
Nemira, Bucureşti, 2000, 395 p. 

Părintele Dumitru Stăniloae, O teologie a 
Icoanei, cu postfaţă de Adrian Matei Alexandrescu, 
voi. îngrij. de Ştefan Ionescu-Berechet, Ed. 
Fundaţiei Anastasia, Bucureşti, 2005, 262 p. 

Paladie, Istoria Lausiacă (Lavsaicon), trad., 
introd. şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, ed. 
a 2-a, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 2007, 131 p. 

Palladio, La storia lausiacă, con una 
introduzione di Christine Mohrmann, testo critico e 
commento a cura di G. J. M. Bartelink, Ed. 
Mondadori - Fondaz. L. Valla, Milano, 1974, XXIII 
+ 415p. 

Cf. 
http://www.abebooks.com/servlet/BookDetailsPL7bi 
=8760665730&searchurl=bsi%3D0%26ds%3D30% 
26tn%3Dstoria%2Blausiaca. 

http://en.wikipedia.org/wiki/Nicholas_of_Myr 
a 

http://en.wikipedia.org/wiki/Arius 

http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfantul 
-nicolae/palma-sfantului-nicolae- 127566.html 

http://www.stnicholascenter.org/galleries/galle 
ry/6418/ 

http://www.flickr.com/photos/toddhopkinsl4/ 
665494947/ 



http ://ww w .zorbas . de/maniguide/anodoli .html 

http://en.wikipedia.org/wiki/Basil_II 

http://weber.ucsd.edU/~dkjordan/xy/xydocs/X 
nHeresies.html 

Mihail Eminescu, MS 6441, Bucureşti, 1879, 

cf. 

http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/13239/ 

l/BCUCLUJ_FCS_MS6441.pdf. 

Rev. Destin, Caietul nr. 15, Madrid, 1966. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/August_Scriban 

August Scriban, Dicţionaru limbii româneşti 
(Etimologii, înţelesuri, exemple, citaţiuni, arhaizme, 
neologizme, provincializme), Ed. Institutul de Arte 
Grafice „Presa Bună", Iaşi, 1939, 1447 p. 

Luceafărul (revistă literară), anul I, nr. 11, 1 
decembrie 1902, Ed. Tipografia „Poporul Român", 
Budapesta, p. 161-176. 

A.[lexandru] Vlahuţă şi G.[eorge] Coşbuc, 
Carte de citire pentru şcolile secundare şi 
profesionale, Partea I, Ed. Librăriei Socecu & 
Comp., Bucureşti, 1902, 329 p. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Daniel_Turcea 

Daniel Turcea, Epifania. Poezii, cu postfaţă de 
Artur Silvestri, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 
1982, 357 p. 

http://via.lib.harvard.edu/via/deliver/chunkDis 
play?_collection=via&inoID=804555&recordNumb 
er=5&chunldSrumber=25&method=view&image=ful 
l&startChunkNum- 1 &endChunkNum=5 1 &totalChu 
nkCount=5 1 &off set- 1 



http://via.lib.harvard.edu/via/deliver/chunkDis 
play?_collection=via&inoID=804555&recordNumb 
er=5&chunkNumber=3&method=view&image=full 
&startChunkNum= 1 &endChunkNum=5 1 &totalChu 
nkCount=5 1 &off set= 1 

Constantin Ciopraga, Personalitatea 

literaturii române, Ed. Princeps Edit, Iaşi, 2007, 417 

P- 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Ciopr 
aga 

Marin Mincu, Avangarda literară românească 
[de la Urmuz la Paul Celan], ed. a IlI-a, revăzută şi 
adăugită, cu studiu introd., antologie şi note 
bibliografice de Marin Mincu, şi cu texte traduse din 
limba fr. de Ştefania Mincu, Ed. Pontica, Constanţa, 
2006, 643 p. ' 

Poeţi de la Semănătorul, ediţie de Petru 
Homoceanul, cuvânt înainte de Al. Piru, Ed. 
Minerva, Bucureşti, 1978. 

Titu Maiorescu, Despre scrierea limbei 
rumăne, Ed. Imprimeria Societăţei Junimea, Iassi, 
1866, Prefaţă de două pagini + 152 p. 

http://archive.org/details/actasanctorum01unse 

http://archive.org/details/actasanctoruml2unse 

Colecţia Acta Sanctorum, ed. iniţiată în 1863, 
poate fi downloadată de aici: http://www.roger- 
pearse.com/weblog/20 1 2/06/ 1 9/volumes-of-the-acta- 
sanctorum-online/. 

Penticostarion, Blaj, 1768, cf. BRV 363/A: 
filai: 

http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/ 
1 248 1/1/BCUCLUJ_FCS_BRV363 A_l.pdf; 

fila 2: 



http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/ 
12481/2/BCUCLUJ_FCS_BRV363A_2.pdf. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Gram 
a 

Alexandru Grama, Mihailu Eminescu. Studiu 
criticii, Ed. Tipografia Seminariuluî archidiecesanu, 
Blaşiu/Blaj, 1891, 214 p. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Dobro 
geanu-Gherea 

Victor Eftimiu, Portrete şi amintiri, Ed. 
pentru literatură, Bucureşti, 1965, 523 p. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Maxim_Gorki 

Pr. Prof. Acad. Niculae M. Popescu, Preoţi de 
mir adormiţi în Domnul, alcătuire şi îngrij. ed. de 
Alexandru Dimcea, cu postf. ed. de Răzvan 
Codrescu, Ed. Christiana, Bucureşti, 2002, 206 p. 

http://report.rice.edu/sir/faculty.detail7p- 1 3D 
08B47BC9D8B72 

Mihail Neamtu, Credinţă si raţiune. 
Dialoguri. Contradicţii. împăcări, cu o pref. de 
Teodor Baconschi, Ed. Lumea credinţei, Bucureşti, 
2013, 172 p. 

Dimitrie G. Boroianu, licenţiat în Teologie, 
Istoria dogmelor Bisericii creştine ortodoxe de 
Resărit, Ed. de Tipo-Litografia Ed. Wiegand & C. C. 
Săvoiu, Bucuresci, 1893, 373 p. 

http://guimtio.blogspot.ro/ 

http://2.bp.blogspot.com/- 
8bS55orNbjO/UPfkOpVlUQI/AAAAAAAABT4/DE 
fRqvay-yg/s320/galeria2.jpg 



http://4.bp.blogspot.com/- 
M5SaFJi8uBU/T_FlAKqHecI/AAAAAAAABHQ/ 
GkOROXHj7uA/s640/IMG_0003 .jpg 

Ion Sachelarescu, Din istoria Bucureştilor. 
Plumbuita, Ed. Tipografia Cuvântul Românesc, 
Bucureşti, 1940, 224 p. 

Radu Preda, Revenirea lui Dumnezeu. Studii 
social-teologice, col. Universitas, seria Theologia 
Socialis, nr. 12, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2010, 347 

P- 

S.[imion] Fl.[orea] Marian, Tudor Pamfile, 
Mihai Lupescu, Cromatica poporului român, ed. 
îngrij., pref. şi note de Petre Florea, Ed. Saeculum I. 
O., Bucureşti, 2002, 367 p. 

Istoria Românilor, voi. VIII. România 
întregită (1918-1940), coordonată de Prof. Univ. Dr. 
Ioan Scurtu şi având drept secretar pe Dr. Petre Otu, 
Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2003, 792 p. 

Ioan I. Ică jr., Papa renunţă la titlul de 
"patriarh al Occidentului". Semnificaţiile posibile 
ale omiterii unui titlu pontifical vechi de 1500 de 
ani, în rev. Inter II (2008), nr. 1-2, p. 206-2012. 

http://www.mter- 
review.ro/images/stories/arhiva/02-inter-II-l-2- 
2008/ica-jr-ioan-i_papa-renunta-la-titlul-de-patriarh- 
al-occidentului.pdf 

http://www.mter- 
review.ro/images/stories/arhiva/02-inter-II-l-2- 
2008/inter-ii- l-2-2008-complet.pdf 

Playboy România, aprilie 2013, 120 p. 

Florin Iaru, Cântece de trecut strada, Ed. 
LiterNet, 2009, 105 p. 



http://editura.liternet.ro/carte/251/Florin- 
Iaru/Cintece-de-trecut-strada.html 

Gabi Gombos, Misteriosul deces al 
scriitorului mason Mihail Sadoveanu, un subiect 
„ interzis" de 50 de ani, p. 289-292, în Acta 
Moldaviae Septentrionalis, voi. 10, redactat de 
coord. Dr. Dan Prodan si Eduard Setnic, Ed. 
Quadrat, Botoşani, 201 1, 360 p. 

http://www.cimec.ro/Arheologie/ACTA/dl.asp 
?filename=Acta-Moldaviae-Septentrionalis-X- 
2011.pdf 

Angela Paveliuc, Arta populară din zona 
Botoşanilor. Scoarţe şi lăicere, ed. de Muzeul 
judeţean din Botoşani, 1976, 77 p. + 58 de planşe cu 
exemplificări. 

http://www.cimec.ro/Etnografie/dl.asp7filena 
me=Paveliuc-01ariu- Angela- Arta-populara-din- 
zona-Botosanilor-Scoarte-si-laicere.pdf 

http://ro.wikipedia.Org/wiki/C % C3 % A2mpeni 

Prof. Univ. Dr. Silviu Dragomir, Avram 
Iancu, Ed. Insitutul de Arte Grafice „România 
Nouă", Bucureşti, 1924, 135 p. 

http://ro.wikipedia.Org/wiki/Fi%C8%99ier:Go 
runul_Lui_Avram_Iancu_4 .jpg 

LXX, ed. Alfred Rahlfs, cf. BW 7. 

Dr. Ad.[olf] Stern, Din viaţa unui evreu- 
romăn, Ed. Tipografia Progresul, Bucureşti, 1915, 
IV p. + 375 p. 

http://www.bibliotecametropolitana.ro/Upload 
s//3_201 17163627.pdf 



Nicolaus Cusanus, Coincidentia oppositorum, 
voi. I, ed. bilingvă, studiu introd., trad. şi note de 
Mihnea Moroianu, Ed. Polirom, Iaşi, 2008, 445 p. 

Mineiulpe septembrie, ed. BOR 1984, 388 p. 

Mineiulpe octombrie, ed. BOR 1929, 416 p. 

Mineiulpe noiembrie, ed. BOR 1927, 488 p. 

Mineiulpe decembrie, ed. BOR 1991, 519 p. 

Mineiul pe ianuarie, ed. BOR, fără pagină de 
titlu, 516 p. 

Mineiul pe februarie, ed. BOR 1893, 295 p. 

Mineiulpe martie, ed. BOR 1893, 295 p. 

Mineiulpe aprilie, ed. BOR 1893, 267 p. 

Mineiulpe mai, ed. 1893, 273 p. 

Mineiulpe iunie, ed. BOR 1894, 323 p. 

Mineiulpe iulie, ed. BOR 1894, 375 p. 

Mineiulpe august, ed. BOR 1894, 363 p. 

Prof. George Potra, Mihail Eminescu. Cauzele 
morţii sale. Studiu, Ed. Librăriei „Cultura 
poporului", Bucureşti, 1934, 16 p. 

I.[sac] Peltz, Amintiri din viaţa literară, Ed. 
Cartea Românească, Bucureşti, 1974, 21 1 p. 

Dr. Petru Groza, In umbra celulei. Malmaison, 
1943-1944 Iarna, Ed. „Cartea rusă", Bucureşti, 
1945, 314 p. 

Ion Dulgheru, Din însemnările unui ospătar, 
Ed. pentru literatură, Bucureşti, 1969, 124 p. 



http://www.carucubere.ro/ro/homepage 

Studii de istoria limbii române literare. 
Secolul al XlX-lea, voi. 2, Ed. pentru literatură, 
Bucureşti, 1969, 617 p. 

N.[icolae] Culianu, Cursu de Cosmografie 
pentru usulu scoalelor secundare, Ed. Tipografia 
Naţională, Iaşi, 1895, 371 p. 

Alexandru Marghiloman, Note politice (1897- 
1924), voi. IV (1918-1919), Ed. Institutului de Arte 
Grafice „Eminescu", Bucureşti, 1927, 436 p. 

N.[icolae] Iorga, Oameni cari au fost, voi. 1, 
Ed. Fundaţia pentru literatură şi artă „Regele Carol 
II", Bucureşti, 1934, 466 p. 

Enciclopedia istoriografiei româneşti, coord. 
de Prof. Univ. Dr. Ştefan Stefănescu, membru 
corespondent al Academiei RSR, Ed. Ştiinţifică şi 
Enciclopedică, Bucureşti, 1978, 470 p. 

Cartea ca destin. Daniel Cristea-Enache în 
dialog cu Dan C Mihăilescu, col. Portrete în dialog, 
Ed. Humanitas, Bucureşti, 2013, 304 p. 

http://www.icr.ro/bucuresti/declaratii-de- 
avere-fosti-angajati/tania-radu- vicepresedinte.html 

http ://re vistacultura.ro/ 

http://www.cristea-enache.ro/ 

https://www.facebook.com/danielcristeaenach 
e 

Valeriu Anania, Memorii, Ed. Polirom, Iaşi, 
2008, 691 p. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Straja_%C8%9A 

%C4%83rii. 



http://ro.wikipedia.org/wiki/Gurie_Grosu. 

http://www.basilica.ro/stiri/39_de_ani_de_la_t 
recerea_la_domnul_a_ips_nicolae_colan.html 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Iuliu_Hossu 

http://de.wikipedia.org/wiki/Nikos_Nissiotis 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Hawaii 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Panu 

Gheorghe Panu, Amintiri de la „Junimea" din 
Iaşi, ed. a 2-a, o ediţie, cu pref. şi tabel cronol, de 
Z.[igu] Ornea, Ed. Minerva, Bucureşti, 1998, 677 p. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Petre_P._Carp 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Pogor 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Iacob_Negruzzi 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Conta 

Simion Florea Marian, Ornitologia poporană 
română, voi. 2, Ed. Tipografia lui R. Eckhardt, 
Cernăuţi, 1883, 423 p. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Simeon_Florea_ 
Marian 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_P%C4%8 
3unescu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83un,_Ia 
%C8%99i 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Comuna_P%C4% 
83une%C8%99ti,_Vrancea 

http://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83une%C 
8%99ti,_Arge%C8%99 



Ziarul Adevărul, anul al 17-lea, nr. 5844, 21 
noiembrie 1905, 4 p. 

Lazăr Săineanu, Dicţionar universal al limbei 
române, ed. a 8-a, revăzută şi adăugită la ed. a 6-a, 
Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1929, L + 872 p. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Laz%C4%83r_% 
C8%98%C4%83ineanu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Masivul_Ceahl% 
C4%83u 

http://en.wikipedia.org/wiki/Morchella_escule 
nta 

http://en.wikipedia.org/wiki/Rhamnus_catharti 
ca 

http://en.wikipedia.org/wiki/Gobio_gobio 

Livius Ciocârlie, Cu dinţii de lână. Jurnal 
1978-1983, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2008, 422 p. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Livius_Cioc%C3 
%A2rlie 

http://en.wikipedia.org/wiki/Georg_Trakl 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_Marino 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Adriana_Babe%C 
8%9Bi 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Petrescu 

https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83ile_H 
erculane 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Raicu 

http://www.humanitas.ro/denisa-comanescu 



N. Ursu, Dosoftei. Opera. I. Versuri, ediţie 
critică, cu studiu introd. de Al. Andriescu, Bucureşti, 
1978, CI + 544 p. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Pintilie 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Lauren%C8%9Bi 
u_Ulici 

http://ro.scribd.com/doc/135097560/Zaharia- 
Stancu-Descul%C5%A3 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Daniel_Vighi 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Orizont_%28revis 
t%C4%83%29 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Grigur 
cu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Sorin_Alexandres 
cu 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alex_%C8%98tef 
%C4%83nescu 

Panait Istrati, Trei decenii de publicistică, voi. 
2, între banchet şi ciomăgeală (1919-1929), ed. 
îngrij. de Ion Ursulescu, Ed. Humanitas, Bucureşti, 
2005, 499 p. 

N.[icu-Aureliu] Steinhardt, Incertitudini 
literare, ed. îngrij., studiu introd., note, ref. critice şi 
indici de George Ardeleanu, cu repere 
biobibliografice de Virgil Bulat, Mănăstirea Rohia şi 
Ed. Polirom, Iaşi, 2012, 433 p. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Odobe 
seu 

https://en.wikipedia.org/wiki/Gennadius_Scho 
larius 



BAR, CRV 278, 176 p. 

Monica Andronescu, Zaharia Stancu s-a făcut 
frate cu dracul ca să treacă puntea, 3 martie 2010, 
în Jurnalul, cf. 

http://jurnalul.ro/cultura/arte-vizuale/zaharia- 
stancu-s-a-facut-frate-cu-dracul-ca-sa-treaca-puntea- 
537446.html. 

Valeriu Râpeanu, Zaharia Stancu - scriitorul 
adevărat, omul care a înfruntat furtunile, 13 
noiembrie 2012, în Curierul Naţional, cf. 

http://www.curierulnational.ro/Specializat/201 
2-11-1 3/Zaharia+Stancu+- 

+scriitorul+adevarat,+omul+care+a+infruntat+furtun 
ile. 

Cornel Ungureanu, Istoria critică a literaturii 
române: Zaharia Stancu, în luptele cu „înalta 
societate", nr. 15/ 2007, cf. 

http://www.romlit.ro/zaharia_stancu_n_luptel 
e_cu_nalta_societate. 

Ion Murgeanu, Zaharia Stancu - la judecata 
de apoi a literaturii, 3 martie 2010, cf. 
http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/zaharia 
-stancu-la-judecata-de. 

M.[ihail] Kogălniceanu, Scrisori (1834-1949), 
cu o prefaţă şi cu indice de lucruri, de nume proprii 
şi de cuvinte de Petre V. Haneş, profesor secundar, 
Ed. Minerva, Bucureşti, 1913, XIX + 262 p. + 11 f. 
facsl. 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexander_von_H 
umboldt 

http://de.wikipedia.org/wiki/Willibald_Alexis 

Gabriel Dimisianu, Amintiri şi portrete 
literare, col. Memorii şi Jurnale, Ed. Humanitas, 
Bucureşti, 2013, 214 p. 



http://www.cartearomaneasca.ro/catalog/autor 
i/dimisianu-gabriel/ 



Imaginea de pe coperta primă e un fragment 
dintr-o pictură rupestră, găsită în peştera Coliboaia 
din Munţii Apuseni. Preluată de aici 2966 . 



2966 A se vedea: http://www.turismland.ro/pestera-coliboaia-muntii- 
apuseni/. 



Cuprins 



1 . Componenţa divanului lui Vasile Lupu (2) I 
2. Semnătura regelui Carol I (2) | 3. Despre viaţa 
Arhimandritului Eufrosin Poteca (2-5) I 4. O ciocnire 
între două trenuri (5) I 5. Haşdeu şi boierii (5-6) I 6. 
Umorul la 1900 (6-9) I 7. Raziile poliţieneşti (9-10) I 
8. Teatrele de varietăţi din ţară (10-11) I 9. Teologul 
îl trage la rost pe filosof (11-14) I 10. Aspecte 
neglijabile (14-15) 111. Opera poetică a lui Antioh 
Dimitrievici Cantemir (15) I 12. Dacă Google 
Reader nu va mai fi (16) 

13. Caracterul românesc (16-17) § 14. Trei 
lucruri despre Biserică (17) § 15. Haşdeu despre 
Talmud (17-20) § 16. Serviciile pendinte la 1938 
(20-21) § 17. Cum ajunge Haşdeu spiritist şi ce 
spune despre spiritism (21-23) § 18. Fizionomia 
picturilor lui Picasso (23-28) § 19. Ediţii traduse 
(28-30) § 20. La 1906 în Bucureşti (30-34) § 21. 
Prin ochii lui Petre Pandrea (35-42) § 22. Despre 
singurul Anton Pann (42-47) 

23. Focănescu făcea pantofi de lux (47-48) + 
24. Sentimentul dinastic (48) k 25. Teme dalileene 
(48-51) * 26. Prima scrisoare (51) k 27. însemnările 
lui Zambaccian (52-54) + 28. Pomelnicul Mănăstirii 
Bistriţa (54-57) * 29. O carte în versuri (58-59) * 30. 
Locul lui Anton Pann (59-60) + 31. Sălăşluire rea 
(60) * 32. Eliade despre Ortodoxie (60-61) * 33. Doar 
de 40 de ani (61-62) + 34. Sabbatul vrăjitoarelor (62- 
63) * 35. Peceţile de pe acte (63-65) + 36. Ziariştii de 
la Furnica (65) 

37. Pe deasupra comuniştilor sau de lângă ei 
(66-67) -^38. Psaltirea în versuri a lui Ioan Prale 
(68-69) + 39. Nicolae Carandino povestindu-ne 
despre Constantin Tănase (69-72) +- 40. Culianu 
despre legionari (72-73) + 41. Cele 8 articole 
reeditate în 2005 (73) -*- 42. Sursa Lavsaiconului 
românesc (73-74) + 43. Faţa lui Arios, ereticul (74- 



76) - 44. Primul poem din MS 6441 (77-78) - 45. 
Din Jurnalul lui Ierunca (78-79) +- 46. Dicţionarul 
limbii române din 1939 (80-83) +- 47. Poemul 
Betrăni al lui Goga (83-84) +- 48. Cartea de citire 
(84-85) 

49. Poezia lui Daniel Turcea (85-88) ţ 50. 
Ultima decadă a secolului al 12-lea d. Hr. (88-89) ţ 
51. Nichita la Constantin Ciopraga (89-90) $ 52. 
Avangardiştii (90-93) $ 53. Elena Farago (93) ţ 54. 
Ortografie românească (93-94) ţ 55. O ediţie Acta 
Sanctorum (94) ţ 56. Predica de Paşti a Sfântului 
Ioan Gură de Aur în Penticostarion, Blaj, 1768 (94- 
96) { 57. Cele 214 pagini împotriva lui Eminescu 
(96-105) % 58. Amintirile lui Victor Eftimiu (105- 
113) % 59. Preot si popă (113) % 60. Nume de Botez 
(113) 

61. O convertire în zi de praznic (113-114) II 
62. O Istorie a dogmelor? (114-119) II 63. Cu sau 
fără ochi (119-120) II 64. Numele şi ctitorul 
Mănăstirii Plumbuita (121-124) II 65. Radu Preda 
despre postmodernitate (124-125) II 66. Sulimanurile 
(125-126) II 67. Cultele din România la începutul 
secolului al XX-lea (126-129) II 68. Fără „patriarh al 
Occidentului" (129-130) II 69. Mâncăruri tabu (130- 
131) II 70. Calomnia poeziei (131-136) II 71. 
Sadoveanu: mason de gradul 33 (136-138) 

72. Cum se prelucrează lâna (138-141) j 73. în 
jurul lui Avram Iancu (141-144) j 74. Nume din 
Facerea (144-146) J 75. Amintirile Dr. Adolf Stern 
(147-151) | 76. Despre 5 scrieri ale lui Nicolaus 
Cusanus (151-155) j 77. 12 Mineie (155-156) j 78. 
Potra despre moartea lui Eminescu (156) j 79. 
Amintirile lui Isac Peltz (156-167) J 80. Din celula 
lui Petru Groza (167-172) j 81. Ospătarul de la 
Caru' cu bere (173-174) j 82. Din istoria limbii 
române (174-176) j 83. Ce însemna Cosmografie la 
sfârşitul secolului al 19-lea (176-179) 

84. Notele politice ale lui Marghiloman (179- 
183) I 85. Eminescu evocat de Iorga (183-184) I 86. 



O evocare a IPS Veniamin Costachi (185-186) I 87. 
Din biografia romanţată a lui Nicolae Ceauşescu 
(186-187) I 88. Interviul de 4 ani (187-209) I 89. Din 
memoriile IPS Bartolomeu Anania (209-241) I 90. 
Chestiunea evreiască la Junimea (241-242) I 91. 
Păunul la români (243-245) I 92. Ziarul Adevărul la 
început de secol (245) I 93. Dicţionarul lui Şăineanu 
(245-255) 

94. Din Jurnalul lui Livius Ciocârlie (255- 
265) X 95. Panait Istrati despre marxism (266) $ 96. 
Articolele literare ale lui Steinhardt (266-269) $ 97. 
Prima rugăciune din CRV 278 (269-270) X 98. Ce se 
spune despre Zaharia Stancu (270-272) | 99. 
Scrisorile lui Kogălniceanu (272-280) $ 100. 
Amintirile lui Gabriel Dimisianu (280-282) 



© Teologie pentru azi | 2013 
http://www.teologiepentruazi.ro/ 



Cartea e proprietatea Pr. Dr. Dorin 
Octavian Picioruş. 

5 

Ediţia de faţă e una gratuită. 

Ea nu poate fi tipărită şi comercializată 
fără acordul direct al autorului. 




Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş 



Teologie pentru azi